Aneta Grosu: „Bună ziua, dragă CCCEC”
Acum câteva zile, descopeream că numărul petiţiilor cetăţenilor, adresate Centrului Anticorupţie, e în continuă creştere. Din 2003, numărul scrisorilor trimise acestei instituţii e de 3 ori mai mare. În 2010, cetăţenii au expediat 3309 petiţii pe adresa CCCEC, cu 619 mai mult decât în 2009.
Un calcul elementar arată că, în fiecare din cele 365 de zile ale anului, la CCCEC au ajuns câte 9,06 petiţii. O parte dintre scrisori nu au venit direct de la cetăţeni, fiind retrimise de Preşedinţie (143), de Parlament (638) şi de Guvern (235). Potrivit CCCEC, 23% din numărul petiţiilor erau anonime. În urma unor investigaţii prealabile, s-a constatat că 38% dintre petiţiile cetăţenilor nu ţineau de competenţa CCCEC, fiind remise spre examinare altor structuri. Şi asta nu e tot. Potrivit CCCEC, în 943 de cazuri, faptele expuse nu s-au adeverit şi doar în 269 de cazuri a existat temei pentru iniţierea unor cauze penale. În aceeaşi perioadă, conducerea CCCEC a primit în audienţă 101 persoane, în medie câte 0,27 oameni în fiecare din cele 365 de zile ale anului. Concomitent, conducătorii CCCEC audiază zilnic persoane care solicită asistenţă în diverse probleme. (De unde „zilnic”, dacă în total au fost audiaţi doar 101 cetăţeni?) Informaţia CCCEC era anticipată de nişte bilanţuri făcute de Aparatul Guvernului, care raporta presei că „peste 290 de adresări ale cetăţenilor au parvenit prin poşta electronică şi «Telefonul de încredere»”. Până în prezent, la Guvern au fost examinate 260 de petiţii (din cele 290). Vreo 10 sunt în curs de examinare, alte 10, fiind anonime, au fost respinse, iar 15 petiţii nu au putut fi soluţionate deoarece informaţiile comunicate erau false. Dacă 260 de petiţii au fost examinate, de ce nu ni s-ar spune şi câte cazuri au fost soluţionate? În schimb, aflăm că 90% din cele 290 de petiţii vizează probleme de ordin social, iar restul, adică 10%, conţin subiecte legate de respectarea drepturilor omului.
Datele ce se conţin în cele două informaţii oficiale nu spun nimic mai mult decât faptul că cetăţenii continuă să strige în pustiu. Un argument care sprijină această constatare sunt scrisorile sosite la ZdG, în care cititorii ne spun supăraţi despre faptul că, de ani de zile, bat pragurile instituţiilor statului fără vreun rost. Ei ne scriu despre judecători mafiotizaţi, despre avocaţi corupţi, despre directori de întreprinderi care nu le respectă acordurile de muncă, despre majorări nejustificate de preţuri, despre construcţii neautorizate, despre reţineri ilegale, despre percheziţii nedocumentate, despre frigul din case, despre pâinea tot mai uşoară, despre contrabandă, despre dosare tergiversate, despre intermediarii din pieţele agricole, despre crime nedescoperite intenţionat, despre infractori lăsaţi la libertate… Zi de zi, birourile redacţionale se încarcă cu scrisori grele, din care aflăm despre zeci de cazuri umane, nesoluţionate de instituţiile statului. Din scrisori aflăm că cetăţenii au obosit să se plângă la CCCEC şi pe la Procuratura Generală şi cred că presa e singura lor salvare. Dar noi, ziariştii, ce le putem spune?
Aneta Grosu, [email protected]
