11 ani de ZdG
În acest an, pe data de 29 iulie, ZdG împlineşte 11 ani. Ani de disperări, resemnări, dezamăgiri, regrete şi iluzii. Dar şi de încurajări, victorii, reuşite, bucurii, speranţe şi … alte iluzii. 11 ani în care ZdG s-a transformat într-un model de presă liberă şi un exemplu că se poate rezista cu demnitate în ciuda tuturor provocărilor.
11 ani în care mitul despre presa controlată politic se dovedeşte a fi fals, cel puţin pentru o parte din presă. 11 ani în care ZdG a devenit cea mai influentă şi mai credibilă publicaţie de pe piaţa media, dezvoltând efectul bulgărelui de zăpadă, numărul abonaţilor şi cititorilor ziarului crescând constant – un efect firesc în urma unei munci depuse de o întreagă echipă: jurnaliştii pe de o parte, cititorii şi abonaţii – pe cealaltă parte. 11 ani în care jurnaliştii din redacţie au demonstrat că sunt mai buni decât întregi instituţii de drept a căror singură obligaţie a fost investigarea unor subiecte de rezonanţă. Şi nu o spunem cu mândrie, ci mai mult cu un soi de tristeţe, dat fiind faptul că de nenumărate ori poliţia sau procuratura au început anchete ca urmare a investigaţiilor ZdG. 11 ani în care profesionalismul jurnaliştilor de investigaţii a fost peste cel al unor specialişti, chiar dacă ei doar cu asta ar trebui să se ocupe. 11 ani în care articole realizate de ziariştii de la ZdG au fost mai eficiente decât întregi campanii sociale în care s-au cheltuit sume enorme pentru promovare. 11 ani ZdG a fost, poate, singura instituţie în care au crezut oamenii obişnuiţi din R. Moldova, oamenii normali, care chiar îşi doresc din suflet o schimbare, dacă nu pentru ei, atunci pentru nepoţii lor. 11 ani în care ZdG a fost singura salvare a omului de rând, ultima şansă de a se face auzit, de a lupta cu un sistem căruia i se poate spune „corupt” la superlativ. 11 ani în care oameni de toate vârstele intră pe uşa redacţiei cu ochii tulburaţi de lacrimi şi feţele crăpate de vântul care le-a lovit obrajii. 11 ani în care cititorii noştri se arătau disperaţi la auzul tristei vorbe: noi putem doar să scriem despre aceasta, să facem presiune, mai departe depinde doar de ei. 11 ani în care, pentru oamenii disperaţi, jurnaliştii de aici n-au fost doar jurnalişti, ci şi un simbol al speranţei.
11 ani în care toţi încercau, din motive diferite şi nu neapărat negative, să ne convingă de faptul că, oricum, ceea ce facem nu are nicio importanţă şi că nu se rezolvă nimic cu aceasta. Că sistemul este, oricum, impenetrabil şi lispit de orice urmă de empatie sau sentiment uman. Că Don Quijote, în comparaţie cu ZdG, chiar avea cu cine lupta. 11 ani în care, încet-încet, aproape te convingi că chiar aşa este, că nu se rezolvă situaţia cu nimic. 11 ani în care singurul gând care te ţine pe linia de plutire şi te face să continui este cel ce te cheamă să-ţi imaginezi cam de ce ar fi capabili aceşti ”oameni” în lipsa unora ca noi, care să-i hârmuim din urmă măcar pe cei mai mici. Şi da, nu s-a făcut nimic în 11 ani. Dar să vedem ce se întâmplă peste alţi 11.
Pe de altă parte, ceea ce ne propunem la aniversarea a 11-a e ca, împreună cu Dvs., să organizăm o acţiune în care să fie implicaţi cât mai mulţi dintre cititori, şi nu doar. Detaliile o să vi le anunţăm pe parcurs, dar cert este că ne dorim să sărbătorim, în felul nostru, ceea ce a ajuns să însemne Ziarul de Gardă.
