„Mancurţii cu suflet de miliţioner”
Tinerii au primit miercuri o palmă cumplită în Republica Moldova. Voturile pentru comuniştii lui Voronin înseamnă condamnarea revoltei adolescenţilor basarabeni.
Bătrânii colhoznici care au uitat cum îi zice pâinii pe româneşte şi mancurţii cu suflet de miliţioneri i-au lăsat pentru a doua oară singuri pe tinerii revoltaţi din Basarabia. Dar de această dată şi-au condamnat fiii şi nepoţii cu buletinul de vot, după ce au aflat câte au pătimit în zilele înăbuşirii revoltei de la Chişinău. S-or fi măsluit voturi, cum afirmă localnicii, şi o fi fost la Chişinău atmosferă de stare de asediu, însă cum să votezi împotriva copiilor tăi pentru liniştea lui Voronin? Cum să le omori speranţele cu ştampila şi să le dai comuniştilor un ticălos cec în alb pentru răzbunări şi pentru orice măsuri „legale” vor inventa împotriva adolescenţilor revoltaţi? Asta nu se mai cheamă ignoranţă, ci complicitate cu regimul împotriva alor tăi, cărora le dai astfel brânci spre puşcărie sau, în cel mai bun caz (!!!), spre un viitor de cetăţeni de categoria a doua, în propria lor ţară.Cei care au votat miercuri partidul lui Voronin au tras un gard de sârmă ghimpată în jurul mormântului lui Grigore Vieru şi i-au mai condamnat o dată la Gulag pe basarabenii deportaţi în Siberia după „eliberarea de sub jugul fascismului românesc”.
Publicitate
Că o parte dintre cetăţenii Republicii Moldova şi-au pierdut memoria de basarabeni, asta ar mai fi de înţeles după o jumătate de secol de rusificare. Să nu ne facem însă că uităm că în republicile baltice asalturile ruseşti şi mai dure împotriva memoriei colective s-au lovit de opoziţia tăcută a localnicilor. Şi să nu uităm nici de marea trădare a intelectualilor basarabeni care au devenit mai sovietici decât ruşii. Nu academicienii de la Moscova au inventat limba moldovenească. Nu ei au rescris istoria acestei părţi a Moldovei, ci intelectuali basarabeni mancurţi care au trădat tot ce se putea trăda din identitatea lor naţională. Când Basarabia şi-a declarat independenţa, a adoptat tricolorul românesc şi a denunţat ca ficţiune limba moldovenească, marionetele academice ruseşti de la Chişinău s-au dat la fund. Nu pentru că ar fi avut mustrări de conştiinţă: nici unul dintre ei nu şi-a pus cenuşă în cap. Au aşteptat zile mai bune. Când la putere a revenit partida rusofilă din Republica Moldova, unii dintre ei au dovedit că n-au stat degeaba.
Au publicat dicţionare academice ale limbii moldoveneşti şi au reluat cu îndârjirea din anii de tăcere mai degrabă autoimpusă din laşitate decât silită teza ocupaţiei fasciste româneşti a Basarabiei din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ce pretenţii mai poţi avea atunci de la fostul colhoznic care e în stare să-şi renege copiii sau nepoţii, când o parte din crema intelighenţiei oficiale din Republica Moldova face acelaşi lucru cu o ticăloşie fără echivoc? Să-i mulţumeşti că de data asta cel puţin nu le-a dat comuniştilor atâtea voturi încât să poată conduce singuri ţara? Ce le mai rămâne de făcut tinerilor basarabeni după ce revolta lor a fost condamnată la urne? Să stea la mila lui Voronin? Să-şi trădeze convingerile pentru a se adapta la rezultatele acestui vot?
În 1956, după reprimarea revoluţiei din Ungaria, cine a putut a emigrat în Occident, cine nu – a ajuns în puşcărie sau în faţa plutonului de execuţie, ca Imre Nagy. Ar fi sinistru dacă, după votul trădător acordat comuniştilor în Republica Moldova, tinerii care au ieşit în stradă la Chişinău ar ajunge pe mâna haidamacilor lui Voronin. Republica Moldova – şi includ aici şi opoziţia pulverizată – nu-şi merită copiii încât, dacă aceştia îşi vor lua exasperaţi lumea în cap, ar trebui să-i înţelegem.
30 Iul 2009 Cristian Teodorescu, Cotidianul
