„Grupul terorist Bujor”, o invenţie a Rusiei
«Grupul Ilaşcu» acuză Ministerul Afacerilor Externe din Rusia de «speculaţii politice». Reacţia vine după ce Externele de la Moscova au criticat decizia preşedintelui M. Ghimpu privind decorarea membrilor «grupului Ilaşcu» cu Ordinul Republicii. Kremlinul a acuzat grupul deţinuţilor politici de la Tiraspol de «terorism» şi «omoruri fratricide», avertizând, totodată, Chişinăul că decorarea «celor 5» va influenţa «nefavorabil soluţionarea diferendului transnitrean».
«În loc să-şi recunoască vina pentru războiul de la Nistru, Moscova se dedă vechilor ei speculaţii în cazul «grupului Ilaşcu», încercând să incrimineze acte de terorism unor oponenţi politici, condamnaţi ilegal, prin decizia unui regim separatist instalat de ea la Tiraspol». Declaraţia a fost făcută azi într-o conferinţă de presă de consilierul prezidenţial Ştefan Urâtu, alături de alţi doi dintre membrii «grupului Ilaşcu» – Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa. «În 2004, ruşii au pierdut procesul la CEDO împotriva «grupului Ilaşcu». Rusia a fost condamnată ca parte agresoare în războiul de la Nistru şi abuz în judecarea «cazului Ilaşcu». Moscova a plătit 120.000 de Euro despăgubiri. Ce probe mai trebuiesc Rusiei, ca să-şi recunoască vina pentru războiul de la Nistru, fără să mai caute ţapi-ispăşitori în altî parte?», s-a întrebat retoric Andrei Ivanţoc, în opinia căruia «Moscova, ca şi până în 1992, operează cu aceleaşi tehnici de amestec brutal în treburile interne ale unor state suverane». Ştefan Urâtu a regretat faptul că Externele de la Chişinău au lăsat fără răspuns declaraţia instituţiei diplomatice de la Moscova, mai ales că, zice Urâtu, «grupul Bujor», care s-ar fi ocupar de acte teroriste în Transnistria şi care i-a fost incriminat lui Ilaşcu şi camarazilor săi, nici nu a existat. «Până şi fostul procuror general de la Tiraspol», Lucik, mi-a recunoscut într-o discuţie particulară, că «grupul Bujor» a fost inventat de serviciile speciale ruse, pentru a putea lansa arestările şi condamnarea unor oponenţi politici care nu conveneau Rusiei în Transnistria». Cât priveşte «impactul nefavorabil al decretului Ghimpu asupra soluţionării problemei transnistrene», invocat de Rusia, Urâtu, alături de colegii său, T. Popa şi A. Ivanţoc, consideră că «Rusia trişază. Decretul Ghimpu nu are nicio săptâmână, pe când «problema transnistreană» există de 18 ani şi de tot atâţea ani Rusia caută în permanenţă motive noi pentru a amâna rezolvarea ei». În opinia lui Urâtu, «dacă rezolvarea problemei transnistrene se rezumă la ultimul decret al preşedintelui Ghimpu, noi suntem gata să mergem la concesii. Să vedem ce va face Rusia?».
