Un matematician de Nobel la Chişinău

Matematica este adevăr, iar adevărul înseamnă frumuseţe. Prea puţini dintre noi au norocul să cunoască bucuria revelaţiilor din momentul descoperirii unei soluţii la o problemă nerezolvată anterior. Şi prea puţine lucruri din lume depăşesc starea aceasta de beţie a descoperirii. Cel puţin, aşa se spune printre savanţi.

Am fost întotdeauna invidioasă pe matematicieni şi neurochirurgi. Dar mai ales pe matematicieni. Eu, probabil, nu voi fi niciodată pasionată atât de profund de o idee, teoremă, ecuaţie, problemă. După cum, probabil, nu voi ieşi niciodată în stradă fără să-mi pese ce port, strigând Evrica!, Am găsit! Şi, probabil, de prea rare ori mă voi bucura de perfecţiunea lucrurilor simple. Dacă cifrele au fost vreodată aşa.

Aşadar, când am aflat că Cédric Villani vine la Chişinău, m-am grăbit să merg la conferinţă. L-am găsit excentric şi vorbind egal şi calculat. De parcă matematica s-ar implanta în fibre. Villani este matematician specializat în teoria cinetică şi transportul optimal, vine din Franţa şi a fost decorat în 2010 cu medalia Fields (echivalentul Premiului Nobel) în matematică.

„Sincer, nu aş putea spune de unde începe pasiunea mea pentru matematică, nu există un episod marcant, ştiu că atunci când eram copil priveam desene animate despre matematică şi citeam opere dedicate publicului larg în care era vorba de matematică. Nu ştiu dacă asta este suficient pentru a evoca o pasiune, dar mă interesa acest subiect de când eram foarte mic”, mărturiseşte Villani.

Lumea oamenilor şi lumea matematică nu sunt regizate de aceeaşi logică

Matematica nu e cea mai îndrăgită disciplină din materiile şcolare şi „există motive intrinseci şi dificile pentru care matematica nu e foarte „populară”, spune Villani. „Matematica nu ţine doar de cunoştinţe, ci, de asemenea, de competenţă şi de un mod de a gândi. Pentru că este un obiect imaterial, abstract, dar care se manifestă peste tot. Este o disciplină mai dificilă decât celelalte şi care cere mult timp, exerciţiu şi familiarizare”, adaugă profesorul.

Ar putea oare atunci matematica să rezolve marile probleme mondiale sau locale, legate inclusiv de sărăcie? „În teorie, da, însă, cel mai des, aplicarea pune mari probleme care nu sunt legate de matematică, ci, mai degrabă, de organizarea umană, în acelaşi fel în care organizarea economică sovietică, planificată, era optimizată, în teorie, pe hârtie şi în ecuaţii, iar în practică funcţiona foarte prost, din cauza eşalonului uman, din cauză că lumea oamenilor şi lumea matematică nu sunt regizate de aceeaşi logică”, opinează Cédric Villani.

Prima dată în R. Moldova

„Trebuie să mărturisesc că, aşa cum există o tradiţie destul de puternică legată de studenţii, profesorii şi oamenii de ştiinţă români în Franţa, sunt moldoveni pe care-i confundăm cu românii, vedem numele, terminaţiile şi nici nu ne mai punem întrebări. Dar, unii dintre studenţii noştri şi unii dintre colegii noştri care credem că vin din România vin, de fapt, din R. Moldova”, spune matematicianul, adăugând că în primul său contact cu Moldova ceea ce l-a marcat, înainte de toate, este natura: ”pădurea, câmpurile mari prezente peste tot. Şi apoi, partea aceasta apropiată de natură este cea care se remarcă în mod deosebit atunci când venim în Moldova dintr-un mediu mai urban, în cazul meu, aşa cum este Bucureştiul. În Bucureşti sunt unele dintre cele mai mari palate, clădiri administrative din Europa, aici – aveţi cele mai mari beciuri de vin din Europa. E vizibilă diferenţa”.

Întrebat despre cartea lansată la Chişinău, „Visători picaţi din Lună”, o carte de benzi desenate despre 4 genii care au schimbat istoria, Villani spune că totul a pornit de la o întâlnire cu autorul de benzi desenate şi ilustratorul Edmond Baudoin „şi, apoi, dorinţa de a-l omagia pe Alan Turing şi alţi savanţi care joacă un rol foarte important în istoria secolului XX şi care, în acelaşi timp, s-au regăsit faţă-n faţă cu conflicte considerabile atât cu societatea, cât şi cu ei înşişi”.

Etica şi responsabilitatea ca priorităţi

Matematica e strâns legată de economie, finanţe şi, prin urmare, ni se asociază cu banii. „Cheltui mijloacele financiare ca toată lumea, trebuie să-mi plătesc chiriile, casa, călătoresc destul de mult, cheltui mult pentru mâncare, pentru o alimentaţie de bună calitate, legume bune, carne de calitate bună. O parte din cheltuielile mele personale sunt achitate de către instituţii, mai ales călătoriile. Nu aş dispune de mijloace pentru a călători aşa cum o pot face în calitate de matematician – mai mult de 20 de ţări pe an”, răspunde Villani, oarecum neaşteptat de simplu pentru mine, la întrebarea despre cum dispune de mijloacele sale financiare un matematician.

Tot simplu, dar, de astă dată, tranşant, vorbeşte proaspătul autor despre etică. „Chestiunile de etică şi de responsabilitate sunt aplicabile, oricare ar fi nivelul de cercetare. Şi mari descoperiri, cu implicare pe termen lung, au fost făcute de cercetători fără surse. De o manieră generală, chestiunile legate de etică sunt complexe, şi în etică există întotdeauna un conflict, aproape că prin definiţie. Asta e atunci când trebuie să facem o alegere între diverse soluţii care au, fiecare în parte, dezavantaje”, conchide Villani.

Atât de simplu şi firesc. Şi atât de sofisticat.