Rolul consilierii psihologice pentru părinți: când devine o necesitate pentru menținerea echilibrului familial

Stările emoționale și comportamentele unui părinte pot influența întregul echilibru familial. Iar atunci când în familie există un copil cu dizabilitate, provocările sunt și mai mari, deseori, sprijinul psihologic devenind esențial. Consilierea psihologică oferă părinților instrumentele necesare pentru a face față stresului, pentru a înțelege mai bine emoțiile și a întări relațiile cu cei dragi.

„Comportamentele și emoțiile unui membru influențează întregul sistem”

Deși, deseori, ideea de a cere ajutor psihologic poate părea un semn de slăbiciune, în realitate, este una dintre cele mai mature și responsabile hotărâri pe care un părinte o poate lua pentru binele propriei familii.

„Familia este o rețea de relații ce include anumite subsisteme (cuplu, părinți-copii, frați etc.) care formează un tot interdependent, iar comportamentele și emoțiile unui membru influențează întregul sistem. Este esențial ca părinții să ceară ajutor psihologic atunci când întâmpină dificultăți, pentru că această acțiune nu doar că previne agravarea problemelor, ci oferă și oportunitatea de a construi un mediu familial mai sănătos și mai echilibrat”, susține Cristina Dolinschi, doctor în psihologie.

Presiunea responsabilităților și  lipsa sprijinului reciproc pot amplifica neînțelegerile. În acest mod, consilierea psihologică devine o necesitate care ajută la menținerea echilibrului emoțional și la întărirea relațiilor dintre membrii familiei.

Prezența unui copil cu dizabilitate aduce schimbări semnificative în viața de familie, iar ajutorul unui specialist devine, deseori, esențial.

„Îi sprijină să înțeleagă mai bine nevoile copilului, să găsească soluții potrivite pentru educația și dezvoltarea lui și să evite epuizarea. Recomand ca părinții să ceară ajutor de la început, imediat după aflarea diagnosticului, și oricând simt că nu mai fac față singuri provocărilor. Cu sprijin specializat potrivit, părinții pot deveni mai încrezători și pot construi un mediu sigur și echilibrat pentru copil”, menționează psihologa.

Există mai multe semne care indică faptul că un părinte are nevoie de sprijin psihologic. Atunci când ajunge să se simtă copleșit de sarcinile zilnice, pot apărea stări frecvente de anxietate. De asemenea, pot experimenta o tristețe constantă ori să nu mai găsească plăcere în activitățile care altădată îi aduceau bucurie. Psihologa spune că mulți părinți se confruntă cu sentimente intense de vinovăție sau de rușine, însoțite de ideea că nu sunt suficient de buni, iar în unele cazuri, se izolează social, evită relațiile cu alți adulți sau chiar cu propria familie  și devin tot mai iritabili, ajungând la accese de furie greu de controlat.

„Atunci când conflictele din familie se intensifică sau comunicarea cu copilul devine tensionată, superficială sau complet blocată, este un alt semnal de alarmă. De asemenea, unii părinți observă că le este greu să mențină limite clare în relația cu copilul sau nu mai reușesc să fie consecvenți în atitudinea lor. Dificultățile de somn, oboseala cronică, lipsa de energie sau apariția unor simptome fizice fără cauză medicală evidentă pot completa tabloul unei suferințe psihologice.”

Potrivit specialistei, toate aceste semnale, în cazul în care persistă o perioadă mai lungă de timp, arată că părintele are nevoie de ajutor psihologic specializat, fie prin consiliere individuală, fie prin implicarea într-un program de sprijin pentru părinți.

„Ajutorul unui psiholog poate face diferența între a te simți copleșit și a te simți capabil să oferi copilului sprijinul de care are nevoie pentru a se dezvolta emoțional”

Consilierea psihologică oferă tuturor părinților un spațiu sigur pentru a-și exprima emoțiile, iar prin sprijinul specialistului, aceștia învață tehnici de gestionare a stresului și anxietății, cum ar fi reglarea emoțională, organizarea mai eficientă a rutinei zilnice și prioritizarea propriei sănătăți mintale.

„Sunt sprijiniți să-și înțeleagă mai bine trăirile, să diminueze sentimentele de frustrare sau vinovăție și să dezvolte strategii de adaptare pe termen lung. Un alt aspect important este consolidarea sentimentului de competență și încredere în rolul de părinte.” Suportul psihologic este important nu doar pentru cei care îngrijesc un copil cu dizabilitate, dar pentru toți părinții care se confruntă cu dificultăți. „În consiliere, părinții învață să privească provocările dintr-o perspectivă mai clară, să identifice soluții realiste și să își recapete sentimentul de control asupra propriei vieți. Este un proces care nu doar răspunde crizei de moment, ci ajută părinții să construiască reziliență emoțională pentru viitor.”

Atunci când semnalele de alarmă sunt ignorate, iar părinții aleg să nu ceară ajutor, riscurile pot fi considerabile. Psihologa susține că poate apărea burnout-ul parental, o stare de epuizare emoțională, care poate afecta atât relația cu propriul copil, cât și cu partenerul de viață. Părintele poate deveni mai iritabil, își pierde răbdarea și interesul pentru timpul petrecut cu copilul, simțindu-se adesea copleșit sau vinovat. Stresul prelungit poate duce la probleme de somn, oboseală cronică și alte manifestări fizice.

„Relația de cuplu devine tensionată, iar copilul poate resimți aceste dificultăți prin anxietate, probleme de comportament sau regres emoțional. Fără sprijin, părintele riscă să intre într-un cerc vicios de neputință și izolare”, afirmă Cristina Dolinschi.

Unii părinți întâmpină dificultăți în a înțelege emoțiile copiilor. De multe ori, în spatele unei crize de furie se poate ascunde frica, nevoia de atenție sau frustrarea, iar un psiholog ajută părintele să înțeleagă comportamentele copilului, să găsească metode de reacționare, de soluționare a problemelor.

„Prin sesiuni de consiliere, părinții învață să răspundă mai bine la aceste semnale, să creeze un mediu calmant și să dezvolte strategii eficiente pentru a construi o relație bazată pe înțelegere și încredere. Ajutorul unui psiholog poate face diferența între a te simți copleșit și a te simți capabil să oferi copilului sprijinul de care are nevoie pentru a se dezvolta emoțional”, conchide psihologa.

Articolul a fost dezvoltat în cadrul proiectului UNICEF Moldova „O lume incluzivă începe cu mine, cu tine, cu noi…”, implementat de AO „Prietena mea” cu suportul financiar al Ministerului pentru Cooperare Economică și Dezvoltare al Republicii Federale Germania, prin intermediul Băncii Germane de Dezvoltare (KfW).