De ce, după atâția ani de reforme, corupția în educație continuă să existe?

În ultimii ani, au fost lansate mai multe reforme și inițiative anticorupție în sistemul educațional. Au fost aprobate coduri de etică, realizate campanii ce promovează  integritatea, existând și „Planul anticorupție în domeniul educației”, implementat de minister, care cuprinde mai multe activități de informare și instruire a cadrelor didactice. Cu toate acestea, corupția continuă să persiste în diferite instituții de învățământ, manifestându-se în forme diferite – de la „mici favoruri” sau „mulțumiri” și „cadouri” până la sume mari de bani în schimbul unor „servicii”.

De ce, după atâția ani de reforme, corupția în educație continuă să existe? Cine poartă cea mai mare responsabilitate pentru corupția în educație – profesorii, părinții/studenții sau statul? Ce schimbări ar trebui făcute?

Lilia Zaharia, directoare executivă la Transparency International Moldova și președintă a Consiliului de Etică al Ministerului Educației

Corupția din educația R. Moldova mai durează, deoarece sistemul are o cultură instituțională slabă, lipsită de responsabilitate și control eficient. Profesorii prost plătiți și lipsa sancțiunilor reale mențin un cerc vicios, în care mita și favoritismul devin o „normalitate”.

În sistemul educației din R. Moldova, corupția nu poate fi înțeleasă doar dintr-un singur unghi. Este o problemă care îi privește pe toți. Statul are datoria să facă legi corecte și să verifice cum sunt aplicate. Managerii școlilor trebuie să dea exemplu de onestitate și să nu închidă ochii la nereguli. Profesorii trebuie să fie corecți, să pună note după merit, nu după cadouri, relații sau atenții. Părinții trebuie să înțeleagă că binele copilului lor nu se cumpără cu bani, ci se clădește prin muncă și educație adevărată. Doar dacă fiecare parte își face datoria, școala poate deveni un loc unde elevii învață nu doar carte, ci și ce înseamnă integritatea și respectul.

Pavel Polișciuc, câștigătorul concursului republican „Pedagogul Anului 2023”

Corupția nu se naște doar din cauze legislative și instituționale. Este o problemă de cultură și este nevoie de o schimbare de mentalitate. Cu cât oamenii vor avea mai mult astfel de idei – „Sistemul oricum este nedrept”, „Aceste cunoștințe nu sunt necesare”, „Toți fac așa”, „Am un salariu mic”, „Este singura modalitate de a obține o notă bună” – cu atât corupția va fi mai mare.

Trebuie depășite emoții precum frica de colectiv, teama de a-ți pierde reputația, sentimentul de vinovăție, dorința de a obține rezultate maxime cu un efort și un consum minim de energie. Corupția se manifestă în sfera plăților neoficiale, deci ar fi foarte naiv să credem că o problemă neoficială poate fi rezolvată prin mijloace oficiale. Desigur, trebuie eliminate lacunele din legislație, dar nu este suficient. Mulți pur și simplu nu cred în gravitatea acestei probleme. Lupta împotriva corupției, din păcate, rămâne în mare măsură o sferă a activității de stat, și nu o sarcină comună a profesorilor, părinților și elevilor.

Întrebarea nu este cine poartă cea mai mare responsabilitate, ci cum își vede fiecare propria responsabilitate și cum poate lupta. Fiecare trebuie să rupă acest lanț refuzând să dea, să primească, să ignore, să adune, să ofere sau să ceară.

Este important să se separe formele simbolice de recunoștință de „cadourile” de diferite tipuri, oferite din frică, presiune socială sau dorința de a obține mai ușor o notă mare. Trebuie făcută onestitatea profitabilă și atractivă. Să se introducă mai multe modalități de feedback și discuție. Să se lucreze la schimbarea normei sociale, nu doar a legilor. Să se transforme lupta împotriva corupției într-o cauză comună, care unește. Ar fi bine să se înceapă prin recunoașterea problemei – nu doar de către stat. Chestionare anonime pentru studenți și profesori, discuții publice ale rezultatelor. Clarificarea și reducerea cerințelor nerealiste (sau a percepției unor cerințe imposibil de îndeplinit, atât pentru elevi, cât și pentru profesori) și formarea unui sentiment de protecție.

Este importantă formarea unei opinii publice sănătoase – nu prin evenimente formale, ci prin mesaje interesante și convingătoare: prelegeri deschise, discuții, sesiuni de întrebări și răspunsuri.

Galina Bostan, președinta Centrului de Analiză și Prevenire a Corupției

Corupția continuă, pentru că este un fenomen social. Întotdeauna există oameni care au nevoie de drepturi, însă fără a-și asuma obligații. Toți poartă o responsabilitate în acest proces – și profesorii, și părinții, și statul. Cultura noastră generală și cei șapte ani de acasă joacă un rol important. Schimbările necesare trebuie să aibă loc de la educația de acasă, de la părinți, până la felul în care statul înțelege cum să-și plătească profesorii și să înainteze exigențe pentru cadrele care acum cresc.

Orice se face pe domeniul prevenirii corupției este util, însă asta nu va ajuta. Nu cred că amenzile mai mari și pedepsirea mai aspră ar aduce rezultate pozitive. Statul și guvernarea trebuie, prin exemplul lor, să educe societatea, iar oamenii trebuie să înțeleagă că există o necesitate în societatea noastră de oameni competenți – competențele contează, dar nu notele. Asta e marea problemă, oamenii trebuie să înțeleagă când merg să studieze că o fac pentru cunoștințe. Multă lume își dorește diplomă de studii superioare și atât. Trebuie să fie transmis mesajul că în viața asta contează să fii bun într-un anumit domeniu, dar să fii purtător de diplomă nu este de ajuns.

Ghenadie Donos, președintele Federației Sindicale a Educației și Științei din R. Moldova

Corupția din educație nu e despre profesori, ci despre un sistem care îi vulnerabilizează și îi expune la riscuri. Majoritatea absolută a cadrelor didactice muncesc onest, în condiții precare, cu salarii insuficiente și recunoaștere socială minimă. Integritatea nu se impune prin acuzații, ci prin politici care o susțin: finanțare adecvată, evaluări clare, protecție instituțională și respect public pentru profesie.

Sindicatul a condamnat ferm practicile care subminează demnitatea profesională și accesul echitabil la educație. Stigmatizarea corpului didactic nu este o soluție, iar profesorii nu sunt problema – ei sunt cei care mențin sistemul în viață, în ciuda eșecurilor politice și a incoerenței reformelor. Responsabilitatea este colectivă, dar inegal distribuită: statul trebuie să asigure condiții decente, instituțiile – politici de integritate, iar societatea – să conștientizeze rolul și valoarea educației. Sindicatul propune campanii de sensibilizare vizând integritatea și demnitatea profesiei și, esențial, investiții reale în educație, finanțare adecvată și transparentă, care să asigure salarii decente și condiții de muncă demne pentru profesori.