Cum pot fi motivați vorbitorii de limbă rusă din R. Moldova, în special, dar și reprezentanții altor minorități, să învețe limba română? Răspunsul unei profesoare din stânga Nistrului
„Atât timp cât nu se cere tuturor deputaților, funcționarilor publici, vânzătorilor etc. să susțină un examen la limba de stat, situația nu se va schimba”, spune Ala Mîrza-Turbal, profesoară de limbă și literatură română la Liceul Teoretic „Evrika”, singurul liceu cu predare în limba română din Rîbnița, pe malul stâng al Nistrului, fiind întrebată de ZdG despre cum pot fi motivați vorbitorii de limbă rusă care locuiesc în R. Moldova, în special, dar și reprezentanții altor minorități, să învețe limba română.
„Când vom avea noi demnitate, o atitudine plină de respect față de tot ce avem frumos și sfânt, ne vor respecta și alții. Nu poți face cu forța ceva, doar cu muncă, responsabilitate, răbdare. Merg dimineața, deseori, spre liceu și mă întâlnesc cu o profesoară din școala rusă, care, știind cine sunt și unde lucrez, mă salută cu accent, dar în română: „Bună ziua, domnă profesoră!” Așa spune, „domnă”, „profesoră”, căci îi vine greu să pronunțe diftongii noștri, dar mă bucur și îi răspund la fel, cu respect. Da, a fost acea crudă politică de deznaționalizare, dar acum sunt alte vremuri, putem studia istoria, limba, trebuie să avem DEMNITATE, să ne respectăm noi, în primul rând. Atât timp cât guvernarea nu obligă, de exemplu, să fie scrise rutele, pe toate autocarele, conform legii, în română (pe multe, de la Comrat – în rusă), atât timp cât nu se cere tuturor deputaților, funcționarilor publici, vânzătorilor etc. să susțină un examen la limba de stat, situația nu se va schimba”, a afirmat Ala Mîrza-Turbal.
Profesoara de limbă și literatură română mai spune că limba română nu este „grea”, dar depinde de faptul „cine și cum îi învață”.
„Nici grafia latină nu se însușește greu. Când s-a luat decizia de a trece la alfabetul latin, elevii mei din școala rusă, elevii colegei Larisa Suveică, deja pe la sfârșitul lunii septembrie, scriau dictări, scriau corect, dar apoi s-au început mitingurile… Părinții lor se revoltau în piață. Peste câțiva ani, înțelegând că așa e bine pentru limba noastră, foarte mulți dintre ei au început să ne roage să le învățăm copiii…
Puteam citi texte în grafie latină din copilărie. Știți care a fost primul meu abecedar de limbă română? Romanul „Desculț” de Zaharia Stancu. Eram în clasa a cincea. Am găsit în podul casei noastre, învelită în cârpe, la fundul unei lăzi, sub multe alte lucruri, această carte. Învățam franceza și deja cunoșteam literele. Am început să citesc și am rămas uimită. Cuvintele erau în limba noastră! Cu grupurile de litere și sunete nu mă prea descurcam. M-am dus la Tata: Ce e asta? Literele sunt ale alfabetului francez, dar cuvintele – ale noastre! Sărmanul Tată! M-a întrebat de unde am luat-o, se opunea să mă învețe cum să citesc aceste grupuri, dar apoi, la insistența mea, a cedat și mi-a explicat tot, cu înțelegerea că acesta va fi secretul nostru, că nu trebuie să afle cineva la școală, căci o vor elibera pe Mama din serviciu, iar pe dânsul îl vor duce departe… N-am spus! Ușor am învățat. În câteva zile, curioasă, am citit romanul. Dorință să fie! Pace să fie. Cerințe să fie. Vor învăța”, mai menționează profesoara.
Anual, la 31 august, în R. Moldova și în România este marcată Ziua Limbii Române. Sărbătoarea își are rădăcinile în 27 august 1989, când la prima Mare Adunare Națională la care, potrivit datelor oficiale, au participat circa 750 de mii de oameni, s-a cerut declararea limbii române ca limbă de stat în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM), precum și trecerea la grafia latină.
Deși de atunci au trecut 34 de ani, limba română încă nu este „unica stăpână” pe întreg teritoriul țării. În regiunea transnistreană, de exemplu, limba română se vorbește doar sporadic, în special datorită unor profesori care au continuat să o predea elevilor, în ciuda tuturor obstacolelor întâlnite. Cu această ocazie, ZdG a discutat cu Ala Mîrza-Turbal, profesoară de limbă și literatură română la Liceul Teoretic „Evrika”, singurul liceu cu predare în limba română din Rîbnița, pe malul stâng al Nistrului.
Născută la 21 iulie 1959, în satul Abaclia, raionul Basarabeasca, Ala Mîrza-Turbal a fost în perioada sovietică profesoară de limba și literatura română la școala medie Sadaclia din raionul Basarabeasca, iar din 1990 este profesoară de limba și literatura română la Școala Medie Moldovenească nr. 12, care a devenit Liceul Teoretic „Evrica”, or. Râbnița, stânga Nistrului. A publicat două cărți și mai multe antologii, fiind premiată la mai multe concursuri naționale și internaționale de poezie. Deține Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de „Cavaler”, conferit prin Decretul Președintelui României, Klaus-Werner Iohannis în 2019 și Medalia „Mihai Eminescu”, conferită prin Decretul Președintelui R. Moldova, în 2012.
