Cititorul de Gardă: Mocoșeala guvernării, văzută de la Montreal
Trebuia să zbor în vizită la fiică-mea, la Montreal. Vaccinul „Sinovac”, pe care îl primisem, nu era confirmat în Canada. Am vrut să mă vaccinez cu un vaccin acceptabil în Canada, dar mi s-a spus că așa ceva e posibil doar peste șase luni de la primirea dozei a doua. Termenul expira la 24 decembrie, iar eu, pentru 12 decembrie, aveam deja bilet la avion. Mi s-a permis intrarea în Canada, dar a trebuit să stau în carantină.
La aeroportul din Montreal, tuturor celor care intrau în Canada, deci și mie, mi-au făcut, pe gratis, un test anti-COVID. Când a expirat termenul carantinei și era posibil să mă vaccinez, cu fiica, ne-am dus la complexul olimpic din Montreal. Intrând acolo, a început uimirea mea, deoarece văzusem minunea de la Montreal.
De la intrare, se vedeau indicatoare care arătau direcția spre vaccinul dorit. Șase feluri de vaccinuri. La anumite distanțe, erau persoane care te îndrumau. Așteptau angajați cu cărucioare, pentru a-i transporta pe acei cu deficiențe de deplasare. Circulau niște vehicule care duceau spre vaccinare și aduceau spre ieșire câte opt persoane. Am intrat întro sală imensă, în care erau vreo mie de mese cu câte 2-3 scaune. Pe fiecare masă – computere. La masă, câte două persoane, una dintre care era medic. Ca să ajung la vaccinare, a trebuit să trec pe la trei mese. Deși eram cetățean străin, am fost vaccinat pe gratis.
Cât m-am aflat acolo, m-am întrebat mereu: oare cât cheltuiește municipalitatea pentru a vaccina cetățenii ei și pe cei intrați în țară, deoarece toți angajații din acel complex olimpic, transformat în sală de vaccinare, trebuiau remunerați. Cel mai ieftin computer în Montreal costă 250 de dolari canadieni, cam 3500 de lei moldovenești. Mobilierul, utilajul medical, vaccinurile, salariile angajaților – toate completează probabil un buget destul de mare.
În statul Quebec sunt vaccinați peste 94% dintre locuitori cu două doze de vaccin. Acum se prelungește intens vaccinarea cu cea de-a treia doză. Prin mulțimea de oameni am văzut multe persoane cu dizabilități locomotorii, aduși în cărucioare. Am văzut vârstnici care nu se mai puteau deplasa singuri și erau aduși încoace de altcineva. Toți erau cuprinși de dorința de a trăi, de a-și continua viața.
Conducerea, deși a fost atins un procent înalt de vaccinare, luptă cu fermitate și fără teamă că, eventual, s-ar putea să nu mai fie aleși în funcții. Ei sunt deciși să stopeze răspândirea noului coronavirus și să readucă în societate condițiile de viață de altădată.
Când sunt anunțate restricții, în toate programele de știri cineva din conducerea statului sau medici specialiști vorbesc despre pericolele acestei boli, fac totaluri zilnice. Tot mai des se vorbește despre pașaportul de vaccinare și, probabil, va fi introdus aici. Fără un astfel de pașaport, cetățenii vor trebui să stea doar acasă. În Canada, statul și toate celelalte organizații nestatale merg pe același drum, luptă împreună împotriva C0VID.
Ultima știre de la noi este că prim-ministra s-a plâns că procentul de vaccinare e mic, de doar 30 la sută. Această categorie, probabil, reprezintă adevăratul popor din R. Moldova, ceilalți fac parte din categoria anti-viață. 30 de procente în 30 de ani, atât s-au adunat. Câte un procent pe an, iată creșterea noastră ca și neam. Prim-ministrra s-a mai plâns că lumea nu se vaccinează și nu vrea să se vaccineze, chiar dacă zilnic se înregistrează câteva mii de infectați și câteva zeci de morți. În statul în care domină debandada ar putea fi și multe cazuri.
Suntem în al treilea an de COVID, iar statul nu a găsit soluții pentru a stopa, pentru a diminua efectele COVID. Uneori ai impresia că guvernarea are frică de alegători. De ce nu au fost adoptate măsuri drastice, care ar fi contribuit la vaccinarea totală a populației? De ce nu a fost stabilit un anumit termen pentru vaccinarea pe gratis, după care imunizarea să fie făcută contra plată? Dacă și această soluție nu ar fi luat foc, să fie introdusă, pentru cei nevaccinați, interdicția de a ieși din casă. Guvernarea ezită să adopte măsuri drastice, de teamă că nu vor mai fi aleși.
Ca să-i trateze pe cei nevaccinați, se cheltuiesc sume mari de bani. Se mai plătesc recompense pentru scumpirea gazelor, se achită sume de bani sub formă de indemnizații pentru încălzire. Toți acești bani sunt luați de pe spatele populației. Chiar dacă sunt împrumutați, cetățenii îi vor plăti mai târziu.
Mă mai întreb, ce fel de stat avem noi, dacă și conducerea bisericii cu preoții și credincioșii ei anti-vaccinare nu ascultă, nu se supun legilor statului, ori se supun numai atunci când îi convine lui Vladimir, care în loc de teocrație și-a instalat propria dictatură în biserică?
Grigore Duluță, pensionar din Drepcăuți, acum la Montreal
