Ambiția de a face agricultură într-o țară cu autorități indiferente 

Aș fi vrut să trăiesc într-o altă țară? Poate doar în una reîntregită, într-o Românie mare și puternică. În rest, dacă aș fi avut de ales unde să mă nasc încă o dată, tot aici aș fi venit, locul unde Dumnezeu ne-a dat de toate, mai puțin un proroc, pentru Basarabia cea fără de noroc, vorba marelui Mateevici…

Aici, oamenii sunt minunați, mai ales femeile sunt speciale. Deși au un destin complicat pe această bucățică de pământ, aproape toate au reușit să meargă  prin viață ca niște lumânări, adică drepte, emanând lumină, căldură și speranță în jurul lor. Nu încetez să mă minunez de fiecare dată când întâlnesc femei puternice, care și-au legat destinul de agricultură. Uneori chiar mi-i frică să le întreb cât vor mai rezista în condițiile în care lucrurile nu par a se îndrepta, ci mai degrabă prin întreg setul de probleme pe care le avem, la care se mai adaugă și migrația în masă, în câțiva ani vom ajunge la o acută lipsă de forță de muncă.

Irina Pomuș-Mura, o tânără profesoară de biologie din satul Teleșeu, raionul Orhei, se ambiționează să facă agricultură performantă, aici, acasă. Să educi doi copii, să faci cercetare în cadrul Universității de Medicină, să predai biologie la școala din satul natal și să mai cultivi pe o suprafață de 1,5 ha mure, asta înseamnă să fii o adevărată campioană. 

Exponentă a tinerei generații de agricultori, Irina este exemplu cel mai vivace că cei care guvernează Moldova ar trebui să își protejeze și să-și încurajeze necondiționat agricultorii. Ce fac autoritățile? Vă spun eu! În plin sezon a fructelor autohtone, autoritățile de la Chișinău achiziționează la greu fructe exotice din import pentru grădinițele și școlile noastre. Nedreptatea este și mai mare, pentru că un kg de pomușoare costă de două ori mai ieftin decât bananele și portocalele de import. 

În vara anului 2019, producătorii de prune și-au vândut recolta cu 2 lei per kg, iar direcțiile de învățământ achiziționau banane și portocale în valoare de milioane cu 18-20 de lei per kg. Producătorii de la Soroca își vând merele cu 7 lei pe unde apucă, iar grădinițele din Chișinău achiziționează pere cu 37 lei per kg aduse din Olanda. 

Irina ar face gem, marmeladă sau lichior din ceea ce nu poate vinde în stare proaspătă, dar legislația noastră, a celor care suntem mai catolici decât Papa, nu permite procesarea și etichetarea produselor artizanale în condiții casnice. Tot ce vine din import și are o țidulă e „mai bun” decât ceea ce e crescut și procesat cu grijă aici.

Ca Irina sunt zeci de tineri, care ar putea da un suflu nou întregii agriculturi, dacă autoritățile nu ar fi atât de lipsite de receptivitate și ar lucra pe componenta legislativă la elaborarea și implementarea standardelor în materie de mici producători. Cu o piață internă în continuă scădere din cauza migrării în masă, cu lipsa diversificării piețelor de export, agricultura R. Moldova ar putea avea o șansă la dezvoltare dacă achizițiile publice din grădinițe, școli, spitale, pușcării ar fi orientate spre produsele autohtone în detrimentul celor de import. 

Degeaba Irina produce mure crescute cu mare grijă și oferă locuri de muncă la culegători, dacă în plin sezon nu are cui și unde le vinde. Și-ar fi dorit enorm să își extindă plantația, nu îi este frică de muncă și de efort, dar lipsa infrastructurii de postrecoltare nu îi permite congelarea și păstrarea pentru sezonul rece.

Cu atâtea soluții la îndemâna autorităților, acestea preferă tactica struțului care își bagă capul în nisip. Mulți din cei care conduc domeniul au luat drept slogan: „I-a dus mintea și capul să producă, să-i ducă mintea și capul să și vândă”. 

Între Prut și Nistru avem de toate: terenuri fertile, soare și apă, oameni minunați, cărora nu le este frică să muncească în țărână. Dar ce nu avem? Vorba unui fost președinte: „Nu știu ce nu avem, dar era bine să fie”. Poate o clasă politică și un ministru al Agriculturii care să ne iubească pe toți cei care iubim pământul din care ne tragem seva?

Diana Crudu