Statul va plăti 120.000 de lei pentru detenția în condiții inumane în Penitenciarul nr. 13
La 25 aprilie 2018, Curtea de Apel Chișinău a decis că Ministerul Justiției, din sursele bugetului de stat, trebuie să-i achite lui Adrian Repeșcu, fost deținut, suma de 120 de mii de lei ca prejudicii morale pentru detenția în condiții inumane și degradante în Penitenciarul nr. 13. Decizia este definitivă și trebuie executată, scrie Asociația Promo-Lex.
„Este printre puținele decizii ale instanțelor naționale care decid acordarea de despăgubiri pentru condițiile proaste de detenție în cuantumul comparabil cu jurisprudența Curții. Apreciem faptul că instanțele naționale de judecată își schimbă practica și acordă în calitate de satisfacție echitabilă pentru violarea articolelor din CtEDO – sume comparabile cu cele acordate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauze similare. Cu toate acestea, acordarea unor sume mai mari nu reprezintă un remediu eficient în toate cazurile. Guvernul trebuie să întreprindă măsuri urgente pentru a îmbunătăți condițiile de detenție prin – construirea în termeni cât mai rapizi a unui nou penitenciar, îmbunătățirea asistenței medicale în sistemul penitenciar și întreprinderea măsurilor pentru a preveni aplicarea abuzivă a arestului, așa cum a recomandat Comitetul ONU pentru prevenirea torturii”, este Vadim Vieru, avocatul Asociației.
Amintim că ZdG a scris despre cazul fraților Repeșcu: – Adrian, de 32 de ani, fost poliţist, şi Constantin, de 24 de ani, ambii din Pârliţa, raionul Soroca. „Adrian Repeşcu a fost reţinut la 11 august 2007 de nişte persoane în civil, care nu s-au legitimat, ridicându-l din propria maşină cu forţa, legându-i mâinile cu o centură. Ulterior, cu o maşină a poliţiei a fost transportat la sectorul de poliţie Botanica, iar pe drum spune că a fost bătut în zona rinichilor. La poliţie, Adrian spune că l-a văzut şi pe fratele său, Constantin, care fusese arestat chiar în apartamentul pe care îl luau în chirie împreună.
Cei doi fraţi povesteau că au fost duşi în camere diferite şi băturţi crunt de către mai mulţi poliţişti. Apoi ar fi fost spânzuraţi de o bară de metal agăţată între două mese, ceea ce le-a cauzat dureri insuportabile. Pe durata interogării, Constantin Repeşcu a fost ameninţat cu moartea în repetate rânduri. Apoi i s-a pus pe cap o mască antigaz şi a fost bătut din nou. Atunci când era bătut, i se agăţa şi o greutate de organele sexuale, el pierzându-şi cunoştinţa de mai multe ori. Apoi i-a fost pus pe cap un volum al Codului Penal şi a fost lovit peste cap, spunându-i-se că în acest mod nu vor rămâne urme.
Cei doi fraţi ar fi fost bătuţi cu regularitate în perioada detenţiei preventive la Comisariatul General de Poliţie din Chişinău, unde au fost deţinuţi începând cu 14 august 2007. Într-una dintre zile, Adrian a fost dus într-o cameră în care fratele său, Constantin, era bătut şi forţat să recunoască că a săvârşit o crimă. În acest context, Adrian Repeşcu susţine că a recunoscut crima pe care nu a comis-o, doar pentru a stopa tortura asupra fratelui său.
În septembrie 2007, fraţii Repeşcu au fost transferaţi în detenţie preventivă la Penitenciarul nr. 13. Membrii familiei au avut posibilitatea să îi viziteze doar peste două luni, adică în octombrie 2007. Abia acolo Adrian a beneficiat de un consult medical. Constantin Repeşcu a putut consulta medicii doar în vara lui 2008, atunci când a fost eliberat până la finalizarea procesului judiciar. Atunci a fost diagnosticat cu traumatism cranio-cerebral, sindrom anxio-neurotic şi suspiciuni de fractură a craniului.
În cadrul unei şedinţe judiciare din aprilie 2008, Adrian şi Constantin au declarat că au fost supuşi torturii, solicitand ca această plângere să fie examinată. Dar solicitarea lor nu a fost auzită, nefiind pornită vreo investigaţie pe acest caz.
ntre timp, familia fraţilor Repeşcu a adresat o mulţime de plângeri în faţa instanţelor naţionale. Procurorul municipiului Chişinău a lansat o investigaţie în noiembrie 2010 în baza acuzaţiilor de tortură asupra celor doi fraţi, la începutul anului 2011 recunoscând că aceştia sunt victime ale torturii. Totuşi, la 30 noiembrie 2011, acelaşi birou al Procuraturii a respins acuzaţiile aduse colaboratorilor de poliţie, argumentând că nu a avut loc niciun caz de tortură sau tratamente inumane în cazul celor doi fraţi.
La 6 iunie 2011 Curtea de Apel Chişinău l-a condamnat pe Constantin Repeşcu la 7 ani de detenţie, iar pe Adrian – la 17 ani de închisoare pentru omor. Condamnarea s-a făcut în fond în baza confesiunilor celor doi fraţi acordate sub presiunea tratamentelor degradante şi a torurii. Cei doi fraţi au atacat ulterior această decizie la Curtea Supremă de Justiţie”.
Amintim că R. Moldova a ratificat Convenţia ONU Împotriva Torturii şi a altor Tratamente şi Pedepse Crude, Inumane şi Degradante. Articolul 15 al Convenţiei spune că „Fiecare stat parte se asigură că orice declaraţie care se stabileşte că a fost făcută ca urmare a torturii nu poate fi invocată ca probă în orice procedură legală”. Totodată, în baza acestui document, se stabileşte datoria autorităţilor R. Moldova să ia în considerare orice acuzaţii de tortură şi rele tratamente făcute de victimă şi să întreprindă o anchetă promptă, efectivă, aprofundată, independentă şi imparţială în acest sens.
