Povestea româncei care candidează pentru un loc în Parlamentul german. „Eu nu sunt o victimă”
Germania își alege duminică noul Parlament federal (Bundestag), iar lupta e mai strânsă ca niciodată în ultimii ani, potrivit sondajelor de opinie. Atât creștin-democrații, social-democrații și verzii se luptă să obțină cât mai multe mandate și să dea noul cancelar al Germanei. Printre candidații la aceste alegeri se numără și Ana-Maria Trăsnea, o tânără în vârstă de 27 de ani, care a luptat în ultimele luni să ocupe un scaun în Bundestag din partea Partidului Social Democrat din Germania (SPD).
Ana s-a născut în România, iar în adolescență a emigrat în Germania. Între două ședințe de campanie și alături de o ceașcă mare de cafea, aceasta a povestit pentru Digi24.ro cum și-a început cariera politică încă de pe băncile facultății, cum a trebuit să facă față episoadelor de rasism, dar și ce planuri are pentru comunitatea din sud-estul Berlinului, în eventualitatea în care va reuși să ajungă parlamentar federal în Bundestag, relatează Digi24 cu titlul de exclusiv.
Digi24.ro: Cine este omul și politicianul Ana Maria Trăsnea și cum de s-a hotărât să facă pasul către scena mare a politicii din Germania?
Sunt o tânără femeie care s-a născut în Piatra Neamț. Jumătate din viața mea, până la 13 ani, am trăit în România, iar de 14 ani trăiesc în Germania.
Am hotărât să candidez la aceste alegeri naționale pentru a deveni membră în Bundestag, pentru că îmi doresc ca mai mulți oameni și mai multe femei cu trecut de migrant să fie reprezentați în parlamentul federal, în așa fel încât și interesele acestor grupe de oameni să fie recunoscute și puse pe agendă politică atât la nivel național, cât și la nivelul fiecărui land în parte.
Sunt deja politician la nivel local din 2016. Sunt membră a social-democraților în districtul Treptow-Köpenick din Berlin și, totodată, cel mai tânăr politician la nivel local din comunitatea mea.
Digi24.ro: La 13 ani v-ați mutat în Germania. Cât de greu i-a fost unui adolescente din Piața Neamț să se mute într-o altă țară și să învețe limba?
În primul rând a fost o mare dorință să mă mut și să locuiesc din nou împreună cu mama mea și sora mea, pentru că de la vârsta de 8 ani, timp de cinci ani de zile, mi-am văzut mama și tatăl de doar trei sau patru ori pe an, ei fiind divorțați.
Pentru mine a fost o dorință enormă, un vis împlinit să pot să fiu alături de mama aici în Germania.
După ce am aflat că putem să mergem și să ne mutăm la Berlin, eu și sora mea am făcut patru luni de cursuri intensive de limba germană și vă pot spune că am avut o profesoară excelentă de limba germană, care ne-a pus baza gramaticală a limbii, dar în același timp ne-a spus că o să ne aștepte o perioadă destul de grea, în care va trebui să învățăm foarte bine vocabularul. Dacă stau bine să mă gândesc, da, în primele luni după ce am plecat din România a fost foarte greu, pentru că după cinci ore de școală în fiecare zi trebuia să mă concentrez și să-mi dau seama cum să învăț cât mai repede în așa fel încât să mă orientez aici și să fac față cererilor de la școală.
După trei luni de la mutare am început să mă descurc mai bine, însă în primul an de zile de la mutare am purtat cu mine un mic dicționar de buzunar, pe care îl foloseam ca să comunic mai bine.
La școală, colegii și profesorii s-au obișnuit și ei să aștepte un pic mai mult ca să îmi dau seama ce cerințe mi se atribuie. După doi ani nu am mai avut probleme, iar după șase ani de la mutere am început să gândesc în limba germană.
Digi24.ro: Recent ați povestit într-un interviu pentru Deutsche Welle că în școală v-ați confruntat cu episoade de rasism. Cum ați trecut peste acestea și care au fost factorii și poate oamenii care v-au ajutat să treceți cu bine prin acestea?
În primul rând vreau să vă spun că eu am fost unica străină din clasa mea, iar în școala mea cred că aproximativ 2% din totalul elevilor erau de altă naționalitate și aveau o istorie de migrant.
De altfel, districtul în care locuiesc a avut mult timp de-a face cu structuri neonaziste, care se declarau urmașele lui Hitler. Centrala Partidului Național Socialist este la doi kilometri distanță de locul în care stau.
Tema respingerii se simțea în societate și am experimentat-o și eu în școală. M-am confruntat cu episoade de bullying, episoade de discriminare și stereotipuri la adresa mea, pe marginea faptului că sunt româncă.
Țin minte că mulți copii îmi spuneau că au auzit de la părinții lor că imigranții ar veni în Germania doar pentru beneficiile sociale, fără să-și dorească și să muncească. Alții m-au întrebat dacă sunt țigancă sau săracă. Pe de altă parte m-am confruntat și cu agresiuni din partea unor colegi. Am fost și amenințată, unii m-au atacat și mi-au rupt hainele, iar alții mi-au furat lucruri. Un episod care m-a marcat și în ziua de astăzi a fost când niște colegi au început să arunce cu pietre în mine în pauză.
Digi24.ro: Ce ați făcut în acel moment?
M-am dus și i-am spus dirigintei ce s-a întâmplat, iar ulterior am tematizat asta cu profesorii. Nu am tăcut niciodată când mi s-au întâmplat astfel de lucruri pentru că întotdeauna îmi spuneam că „Eu nu sunt o victimă”. Sunt aici să dau totul pentru această șansă pe care mi-a oferit-o mama, mie și surorii mele.
În același timp, când am venit la această școală din Treptow-Köpenick, în 2007, școala mea devenit membră a unei rețele la nivel național, care se cheamă „Școli contra rasismului, școli pentru curaj”.
De fiecare dată când mă confruntam cu un episod de rasism, încercam să vorbesc despre titlul pentru care școala mea l-a primit și ce însemnătate are. Asta m-a ambiționat mult și m-a făcut să gândesc că trebuie să vorbim despre fenomenele rasiale, despre proiectele anti-rasism, anti-discriminare. Așa am început să fac parte și să organizez tot felul de proiecte pe această temă împreună cu alți colegi activi și atenți la aceste teme.
Sistemul educațional din Germania m-a ajutat mult, atât structura de voluntariat din școala mea, cât și profesorii mei, care m-au încurajat și mi-au dat un impuls constructiv ca să vorbim despre cum să nu ignorăm aceste probleme.
Prin toate aceste proiecte am vrut să apelez la faptul că nu contează naționalitatea, ci că în primul rând suntem oameni. Iar demnitate oamenilor este de neatins.
Digi24.ro: Vă place exercițiul reprezentării?
Da. De mică am făcut asta. În primul an după ce m-am mutat, în clasa a VIII-a, am devenit reprezentata clasei mele în consiliul elevilor din școala mea. Apoi am devenit vicepreședinte al acestui consiliu, în clasa a IX-a. După care am participat la consiliul de reprezentare al tuturor școlilor din district, apoi am participat la alte câteva proiecte școlare internaționale de anti-discriminare. Asta m-a ajutat foarte mult să mă dezvolt.
În primii mei șase ani am experimentat foarte mult posibilități de voluntariat și reprezentar, par prin proiectele pentru tineret în care am fost implicată am cunoscut și alți oameni care erau deschiși la minte, oameni care erau solidari și oameni care lucrau pentru drepturile tinerilor.
Digi24.ro: Să facem un exercițiu de imaginație. Să spunem că aveți în față ambele sisteme educaționale, din România și din Germania. Având în vedere că ați interacționat cu amândouă, ce ați schimba la unul sau la celălalt, inspirându-vă din cele două?
Înainte de a face orice comparație, vă rog să înțelegeți că contează și durata de timp în care am locuit în România. Nu am experiența liceului în România, pentru că am plecat în Germania după clasa a VI-a.
Pot spune că m-am format educațional în Germania, pentru că aici am făcut liceul și studiile universitare. Însă, un lucru important este că în România am primit baza educațională și am fost formată să învăț foarte mult și foarte amplu. Numai că atunci când am ajuns în Germania mi s-a spus: „ok, este impresionant cât de mult știi și cât de mult ai învățat, dar care este opinia ta critică despre acest text? Ești de acord cu autorul sau autoarea?” Iar acest principiu pentru mine a fost revoluționar. M-a impresionat.
Ce îmi place foarte mult la sistemul de învățământ german este că se promovează foarte mult educația civică și educația civică. Elevii învață cum funcționează sistemul politic și cum pot ei participa, din rolul lor de cetățeni, la procesele democratice.
De exemplu, adolescenții află cu au dreptul la vot în alegerile locale de la vârsta de 16 ani și pot să decidă în districtul lor cine va deveni primar sau primăriță. Chestiile astea le înveți la școală, în ora de politică sau în ora de istorie. Iar atunci când vorbesc cu foști colegi din România, îmi spun că ei nu au fost învățați astfel de lucruri.
Un element comun al ambelor sisteme este că se pune accentul pe studiul limbilor străine și asta la o calitate foarte bună.
Dacă e să vorbim despre o chestiune pe care Germania ar putea să o învețe de la România și să o aplice în sistemul de educație, aceasta este este centralizarea.
Germania Este un stat federal și nu sunt aceleași standarde în Berlin precum sunt în Bavaria. Politica educațională diferă în fiecare land. În schimb, în România sistemul este centralizat și mi se pare uneori că uneori asta aduce un avantaj.
La momentul de față, în Germania se dezbate tema centralizării sistemului de educație. Eu personal cred că ar fi benefică această implementare.
Digi24.ro: La ce vârstă ați intrat în politică și de ce ați ales partidul social democrat german (SPD)?
Am intrat în SPD la 19 ani, după șase în ani în care am fost implicată în acțiuni civice și de voluntariat. Am făcut acest pas, pentru că ajunsesem la un punct în care îmi doream nu doar să organizez, ci și să decid în ce direcție se duc resursele comunității în care locuiesc și spre ce domenii.
Digi24.ro: Care va fi primul lucru pe care îl veți face din poziția de reprezentant al cetățenilor în parlamentul Federal?
Dacă voi fi aleasă, voi face un tur în district alături de echipa mea, în care voi merge la toți oamenii care m-au votat ca să le mulțumesc pentru încrederea pe care și-au pus-o în mine. De asemenea, îi voi întreba cum pot să-i ajut concret, pentru că mie îmi place să merg pe teren și să vorbesc cu oamenii, iar aceștia să îmi spună de ce au nevoie. Tot ceea ce ei îmi spun le iau ca pe niște teme pentru acasă și apoi încerc să îmi dau seama cum pot să vorbesc cu experți și să dezvolt o soluție.
Continuarea o găsiți pe DIGI24.RO
