„Sorosist” și „globalist”: cum propaganda a transformat concepte neutre în „arme”

În spațiul public din R. Moldova, dar și din alte țări afectate de propaganda rusă, sunt frecvent invocați în context negativ termeni precum „sorosist”, „globalist” sau „Noua Ordine Mondială”. Noțiunile sunt folosite pentru a speria, pentru a șubrezi idei democratice sau pentru a discredita adversarii politici. În acest articol explicăm simplu ce se ascunde în spatele acestor termeni, ce înseamnă aceste noțiuni și de ce sunt atât de eficiente în propagandă.

De la filantropie la demonizare: cine este, de fapt, George Soros

De aproape trei decenii, numele George Soros trezește în R. Moldova emoții amestecate. Pentru unii este sinonim cu democrația, libertatea presei și sprijinul pentru educație. Pentru alții, sub influența propagandei ruse, a devenit simbolul unui „rău global”.

George Soros, miliardar americano-ungar născut la Budapesta în 1930, a studiat la London School of Economics sub îndrumarea lui Karl Popper. Inspirat de ideea „societății deschise”, a creat rețeaua „Open Society Foundations” (OSF), activă în peste 100 de țări. Prin aceste fundații, a sprijinit presa liberă, universitățile, drepturile omului și educația.

Ce a făcut Soros în R. Moldova

În R. Moldova, Fundația Soros a fost înființată în 1992, imediat după independență. Conform datelor oficiale de pe site-ul soros.md, misiunea organizației este „promovarea valorilor unei societăți deschise, a democrației participative și a drepturilor omului”.

De-a lungul anilor, fundația a finanțat proiecte în domeniul educației, sănătății publice, mass-mediei independente, justiției și bunei guvernări. Printre acestea se numără: programe de burse pentru studenți și profesori; susținerea unor redacții independente; modernizarea sistemului de asistență juridică garantată de stat; proiecte de reformă a justiției și combatere a corupției; programe de incluziune pentru grupuri vulnerabile.

Cum a devenit „sorosist” o insultă

Termenul „sorosist”, apărut inițial ca referință la beneficiarii granturilor oferite de Fundația Soros, treptat, a căpătat conotații negative, fiind integrat în discursurile politice populiste, naționaliste ori suveraniste pentru a discredita adversarii.

În acest discurs, „sorosistul” este prezentat ca un agent al Occidentului, un „vândut” care lucrează împotriva valorilor tradiționale și a interesului național.

În Ungaria, sub guvernarea lui Viktor Orbán, au existat campanii constant negative cu imagini și teze conspiraționiste: ONG-urile finanțate de Soros sunt prezentate ca rețele care subminează suveranitatea țării, promovând imigrația, influențele externe, valorile „străine”. Odată ce termenul a circulat pe rețelele sociale, la posturi TV și pe site-uri cu audiență mare, sensul s-a schimbat: nu mai conta dacă cineva avea cu adevărat legături cu Soros sau nu — important era ca termenul să aibă efectul stigmatizant. Orice ONG occidental sau orice critic al partidului de guvernare putea fi etichetat „sorosist”.

În discursurile care folosesc termenul, „sorosismul” se asociază cu pierderea valorilor tradiționale, globalism, pierdere a suveranității, dar și cu teme emoționale: imigrație, identitate națională, religie. Astfel, termenul evocă, pentru cei care îl folosesc, un dușman invizibil și puternic. „Sorosist” a devenit o armă retorică: dacă cineva critică, cere transparență, susține reforma, este catalogat automat „sorosist”, ceea ce în ochii unor segmente ale populației  înseamnă „nu vreau binele țării”, „lucrez pentru interese străine”.

Ironia face ca mai multe surse să afirme că Orban ar fi primit în tinerețea sa o bursă din partea Open Society Foundations creată de Soros şi a plecat pentru o perioadă în Marea Britanie, în anul 1989.

În R. Moldova, Bogdan Țîrdea, deputat socialist și unul dintre principalii promotori ai discursului anti-Soros, folosește frecvent termenul „sorosism” în cărțile și declarațiile sale publice, prezentându-l ca sinonim al „globalismului”, „ingerinței străine” sau „dictaturii ONG-urilor”. Totuși, Țîrdea însuși a beneficiat în anii 2000 de o bursă din partea Fundației „Soros Moldova”.

În România, articolul „Cine sunt cu adevărat soroșiștii? Cum a devenit George Soros țapul ispășitor perfect în România conspirațiilor” explică felul în care termenul a fost utilizat în special după 2015 de către politicienii suveraniști pentru a eticheta ONG-urile, jurnaliștii și orice voce critică. Un alt exemplu este articolul „La vânătoare de sorosisme”, în care autorul spune că „sorosismul” a devenit ceva peiorativ, o etichetă aruncată la întâmplare împotriva ideilor progresiste sau libertății academice. 

Un studiu al istoricului Tomasz Kamusella, „The Anti-Soros Campaign, or New Anti-Semitism”, arată că termeni analogi cu „sorosist” apar în limba rusă, bulgară, poloneză etc. În acest studiu se spune că acești termeni sunt folosiţi iniţial pentru a desemna angajaţii ONG-urilor finanțate de Soros sau absolvenții unor programe finanțate de fundațiile sale. Treptat, sensul s-a extins la intelectuali, activiști civici, jurnaliști și mai departe – la oricine critică guvernele sau promovarea anumitor valori liberale sau occidentale, chiar dacă nu are vreo legătură reală cu Soros. 

Ce înseamnă „globalist” și de ce e demonizat

Cuvântul „globalist” are origini neutre sau tehnice: persoană care crede în cooperare internațională și în soluții globale pentru problemele lumii moderne – schimbările climatice, migrația, pandemiile, războaiele.

Odată cu trecerea timpului, anumite grupuri politice l-au preluat, reinterpretat și folosit retoric ca etichetă negativă, prezentat ca opusul patriotului. Astfel, globalistul este acuzat că vrea să șteargă granițele naționale, să dilueze identitatea culturală și religioasă și să impună valori „străine”.

Un articol din The Washington Post arată cum, în campania electorală din SUA de după 2016, globalismul a început să fie folosit de politicieni, în special de Donald Trump, pentru a discredita adversarii — spunând că ei („globaliștii”) ar fi devotați unor interese internaționale, financiare sau corporative, în detrimentul interesului național. Adversarul – omul de rând – era prezentat ca fiind ignorat de aceste elite „globaliste”. 

Într-un alt articol din Political Research Associates se vorbește despre modul în care, în politicile de extremă dreaptă, globalismul devine simbol al unui „deep state”, al unei elite birocratice sau financiare care ar fi coruptă, deconectată de realitățile naționale. Termenul servește drept o forţă care subminează suveranitatea și valorile tradiţionale. 

„Termenii nu mai descriu, ci condamnă, nu mai argumentează, ci separă”

Expertul comunității WatchDog, Andrei Curăraru, citează, în context, cartea „Don’t Think of an Elephant!” de George Lakoff. „Aceasta arată cum reîncadrarea semantică poate schimba percepția publică asupra unui cuvânt: odată ce un termen este repetat într-un cadru emoțional negativ, mintea nu mai accesează sensul inițial, ci imaginea indusă. Ideologia nu creează neapărat noi cuvinte, ci le transformă pe cele existente în mituri culturale care par „naturale” și incontestabile.

Exemplele practice sunt numeroase. În Europa de Est, presa afiliată Kremlinului a început să folosească „sorosist” încă din anii 2000 pentru a delegitima ONG-urile pro-democratice finanțate de rețele filantropice occidentale. În Ungaria, guvernul lui Viktor Orban a construit o întreagă campanie națională în jurul portretizării lui George Soros drept un „inamic al națiunii”, legând termenul de migrație, pierderea identității și subminarea suveranității. 

În SUA, termenul „globalist” a fost reactivat de extrema dreaptă în anii 2010, fiind asociat cu o presupusă „elită mondială” care manipulează economia și politica, o idee cu rădăcini în teoriile conspiraționiste antisemite de altfel.

În toate aceste cazuri, procesul urmează același model antropologic: transformarea unei noțiuni neutre într-o „etichetă” care desemnează ceva inacceptabil. Termenul nu mai descrie, ci condamnă, nu mai argumentează, ci separă. El funcționează ca un marcaj cultural al apartenenței. Dacă spui „sorosist”, comunici simultan și ideologie, și frică și o poziționare socială fără să fie nevoie de explicații suplimentare. E un meme toxic în lipsa unui termen mai bun”, punctează expertul.

Și Mădălina Voinea, expertă în combaterea dezinformării la „Expert Forum” din România, spune că de ani buni, numele lui George Soros a devenit un fel de ecran pe care se proiectează toate fricile și frustrările. Nu e ceva nou, teoriile conspirației despre „elitele care controlează lumea” vin într-o măsură semnificativă direct din antisemitism, doar că acum au fost ambalate în termeni ca „sorosist” sau „globalist”, adaptate agendei extremiștilor de azi, menționează experta. 

„Propaganda de extremă dreapta a reușit să transforme aceste cuvinte în iluzia unei suferințe colective, pentru că oferă o explicație simplă și un vinovat clar, extern. Oamenii caută un „păpușar” care le-a făcut rău, o cauză comună a nedreptății, și asta e o rețetă veche. Naziștii au folosit exact același mecanism al victimizării și al urii canalizate. Cum spune și Peter Pomerantsev în How to Win an Information War, astfel de narațiuni nu sunt despre fapte, ci despre emoții, despre nevoia de sens, control și apartenență, pe care propaganda o transformă în resentiment. Tocmai de aceea acum ura este canalizată din ce în ce mai mult către ceea ce extrema dreaptă încearcă să portretizeze drept agenții lui Soros, adică rezistența față de acest val de radicalizare, în mod absolut convenabil. Putem spune ca vedem însă o putere de persuasiune fără precedent din cauza amplificării online prin rețele conspiraționiste, care acum este extrem de facil de a le instrumentaliza electoral”, punctează Voinea.

De ce oamenii cred în teorii conspiraționiste

Când lumea pare haotică oamenii caută explicații care să dea sens. Teoriile conspirației oferă un răspuns simplu: există cineva „ascuns” care controlează totul. Potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Nottingham, oamenii sunt atrași de astfel de teorii pentru a satisface trei nevoi psihologice fundamentale: nevoia de certitudine (să înțeleagă ce se întâmplă), nevoia de control (să simtă că nu sunt victime neajutorate), nevoia de menținere a unei imagini pozitive despre sine sau grup (a ne vedea parte din „cei aleși” care cunosc „adevărul”).

Persoanele care au un stil cognitiv dominat de intuiție mai degrabă decât analiză critică sunt mai predispuse să creadă în conspirații. American Psychological Association evidențiază această relație: oamenii care se bazează puternic pe intuiție pot fi mai susceptibili la acceptarea unor explicații conspiraționiste. De asemenea, neîncrederea generală în instituții, sentimentul de marginalizare socială, lipsa apartenenței la comunități stabile pot alimenta credința în lucruri „ascunse”. McGill University subliniază că cei care cred în conspirații adesea consideră lumea un loc periculos, în care instituții și forțe oculte lucrează împotriva lor.