Moment decisiv pentru extinderea UE: Muntenegru și Albania se apropie de aderare, iar R. Moldova și Ucraina avansează
Extinderea Uniunii Europene intră într-o etapă decisivă, în condițiile în care Muntenegru și Albania se apropie de aderare, iar R. Moldova și Ucraina fac progrese în procesul de integrare, notează Euronews. În următoarele luni, Bruxelles-ul va trebui să decidă nu doar cine poate adera la Uniune, ci și cum va funcționa aceasta după extindere, în condițiile în care UE ar putea ajunge la 30 sau mai multe state membre.
Pentru prima dată de la Brexit, UE are o perspectivă concretă de a se extinde din nou. Muntenegru se apropie de finalul negocierilor, Albania avansează, iar Ucraina și R. Moldova fac pași decisivi spre apropierea de UE. În același timp, Islanda analizează posibilitatea reluării negocierilor de aderare.
Situația nu a mai fost atât de favorabilă extinderii de mai mulți ani. Oficialii europeni subliniază că în ultimele șase luni au fost închise mai multe capitole de negociere decât în întregul deceniu precedent.
Bruxelles-ul a folosit tot mai mult perspectiva aderării la UE ca instrument de politică externă, pentru a-și consolida influența în vecinătatea imediată, pentru a reduce influența puterilor ostile și pentru a sprijini stabilitatea într-un context geopolitic tot mai instabil. Pe măsură ce perspectiva unei Uniuni extinse devine mai concretă, statele membre și instituțiile europene trebuie însă să răspundă unor întrebări politice și strategice importante.
Echilibrul geografic
Unul dintre principalele aspecte care trebuie luate în calcul este echilibrul geografic al Uniunii, în special după marea extindere din 2004, când zece state din Europa Centrală și de Est au aderat la UE. Atunci, mai multe capitale vest-europene au considerat că centrul de greutate al Uniunii s-a deplasat prea mult spre est.
Aderarea Muntenegrului și Albaniei nu ar modifica semnificativ acest echilibru, având în vedere dimensiunea redusă a celor două țări. Apropierea lor de finalul negocierilor ridică însă o întrebare mai complicată: cum va gestiona UE procesul de aderare al Serbiei, cea mai importantă țară din Balcanii de Vest care nu este încă membră a Uniunii.
Serbia rămâne un subiect controversat între statele membre. Grupul informal al statelor care susțin integrarea Balcanilor de Vest a pus sub semnul întrebării criteriile geopolitice care influențează candidatura Belgradului și susține că principiul bazat pe meritele fiecărei țări nu este aplicat în mod egal tuturor statelor candidate.
În contextul în care există presiuni pentru deschiderea unor noi clustere de negociere cu Ucraina și R. Moldova până la sfârșitul anului, solicitările privind menținerea unui echilibru geografic în procesul de extindere ar putea deveni mai puternice. Acest lucru ar putea crea inclusiv situația în care progresul Ucrainei să fie influențat de evoluția negocierilor cu Serbia.
Islanda ar putea reprezenta un factor important pentru reechilibrarea economică a Uniunii. Țara nordică, prosperă și cu o economie dezvoltată, organizează un referendum, până la 29 august, privind reluarea negocierilor de aderare la UE.
În cazul Ucrainei, miza este însă mult mai mare. Capitalele europene sunt conștiente că orice eventual acord de pace cu Rusia va trebui să includă o formă de integrare europeană sau garanții de securitate pentru Kiev.
Chiar dacă economia Ucrainei este afectată de război, teritoriul, populația și capacitatea sa militară ar transforma-o într-un stat membru cu o influență semnificativă, în special în domeniul apărării și politicii externe. Aderarea Ucrainei ar obliga astfel UE să regândească modul în care ar funcționa o Uniune mult mai extinsă.
UE are nevoie de reforme
În discursul privind starea Uniunii din 2023, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat o serie de analize privind politicile UE înaintea unei noi extinderi. Scopul era elaborarea unui plan pentru funcționarea unei Uniuni cu 30 sau mai multe state membre.
Planul a fost însă amânat timp de mai mulți ani, în condițiile în care candidatura Ucrainei a complicat atât aspectele practice, cât și pe cele politice ale extinderii. Comisia Europeană urmează acum să publice documentul la 30 septembrie, încercând să preia din nou inițiativa în dosarul extinderii.
Pe măsură ce extinderea a devenit una dintre prioritățile Bruxelles-ului, guvernele europene discută despre modul în care ar trebui gestionată următoarea etapă. Printre propuneri se numără garanții democratice mai puternice pentru viitoarele state membre, în contextul experienței Ungariei conduse de Viktor Orbán, dar și o integrare graduală, care să permită țărilor candidate să beneficieze mai devreme de unele avantaje ale apartenenței la UE.
În paralel, Comisia Europeană ar putea propune modificări ale modului în care funcționează instituțiile europene, astfel încât acestea să poată face față unui număr mai mare de state membre.
Una dintre cele mai importante propuneri vizează renunțarea la unanimitate în domenii precum politica externă. Susținătorii acestei idei consideră că o asemenea reformă ar permite UE să adopte decizii mai rapide și mai eficiente într-un context geopolitic tensionat.
De asemenea, ar putea reveni în discuție ideea unei Comisii Europene mai mici și mai eficiente, inclusiv prin renunțarea la principiul potrivit căruia fiecare stat membru are câte un comisar. Statele membre mai mici se opun însă unei asemenea schimbări.
Criticii reformelor susțin că momentul nu este potrivit pentru modificări atât de profunde, în condițiile în care mai multe state importante ale UE vor avea alegeri anul viitor. Printre acestea se află Franța, unde perspectiva unei victorii prezidențiale a unui candidat al formațiunii de extremă dreapta și eurosceptice Rassemblement National este considerată mai realistă decât în trecut.
Susținătorii reformelor argumentează însă că în Europa există permanent alegeri importante și că modificările amânate de ani de zile nu mai pot fi întârziate la nesfârșit.
Incertitudinea ratificării
Procesul de extindere a UE s-a bazat întotdeauna pe disponibilitatea statelor membre de a accepta noi membri. De regulă, statele membre își exprimă nemulțumirile înainte de finalizarea negocierilor de aderare.
Un exemplu este Macedonia de Nord, al cărei proces de aderare a fost blocat ani la rând, mai întâi din cauza disputei cu Grecia privind denumirea țării, iar ulterior în urma unor neînțelegeri cu Bulgaria privind drepturile minorității.
Deși blocarea unei aderări în etapa ratificării ar fi fără precedent, riscul rămâne real. Orientarea politică spre dreapta în state fondatoare precum Țările de Jos și Franța a contribuit la creșterea scepticismului alegătorilor față de extinderea UE.
Petar Marković, șeful misiunii Muntenegrului pe lângă UE, a declarat pentru Euronews că unul dintre motivele pentru care țara sa este dispusă să accepte garanții suplimentare privind statul de drept și prevenirea regresului democratic este tocmai dorința de a facilita procesul de ratificare.
Franța reprezintă una dintre principalele necunoscute. În 2005, Parisul a introdus o modificare constituțională potrivit căreia orice nou tratat de aderare trebuie supus unui referendum național sau aprobat cu o majoritate de trei cincimi în ședință comună a Parlamentului.
Muntenegru ar putea deveni primul test al acestui mecanism. Ratificarea aderării sale ar putea fi legată de cea a Albaniei, în funcție de ritmul negocierilor de la Tirana, sau de cea a Islandei, în funcție de rezultatul referendumului privind reluarea negocierilor.
„Dacă Muntenegru nu reușește, acest lucru ar deraia, desigur, procesul într-un mod foarte serios. Este nevoie de un plan de rezervă foarte clar pentru un asemenea scenariu”, a declarat pentru Euronews Florian Bieber, coordonatorul Balkans in Europe Policy Advisory Group.
Astfel, următoarele luni ar putea fi decisive pentru viitorul extinderii UE. În timp ce Muntenegru și Albania se apropie de linia de sosire, iar Ucraina și R. Moldova încearcă să accelereze negocierile, Bruxelles-ul trebuie să decidă nu doar cine poate adera la Uniune, ci și cum va funcționa aceasta după extindere.
