Deutsche Welle Turcia în războiul din Iran: teamă de un conflict regional

Ca vecin direct al Iranului, Turcia privește cu îngrijorare escaladarea din Orientul Mijlociu. Ankara se teme de o conflagrație regională, de întărirea grupărilor kurde și de creșterea numărului de refugiați, scrie Deutsche Welle.

Turcia s‑a poziționat dintotdeauna cu plăcere ca mediator între Est și Vest, menținând relații diplomatice atât cu UE, cât și cu statele din Orientul Mijlociu. Și în disputa dintre SUA și Iran, Ankara a încercat în repetate rânduri să își asume un rol de mediator – însă fără succes. Washingtonul nu a putut fi oprit din lansarea unui atac, iar Teheranul nu s‑a lăsat convins să‑și schimbe poziția.

În cele mai recente declarații ale ministrului turc de externe, Hakan Fidan, se simte, după eforturile diplomatice din ultimii ani, și o doză de frustrare: poate că Turcia nu a făcut decât să întârzie războiul, a spus Fidan. El a vorbit despre un apel telefonic cu Washingtonul, care avusese loc încă de la sfârșitul lui ianuarie: ‘Am fost sunat în toiul nopții’, a spus Fidan. A înțeles imediat cât de critică era situația încă de atunci și l‑a informat pe loc pe președintele Recep Tayyip Erdogan. ‘Au fost momente foarte întunecate. Ne așteptam în fiecare minut la izbucnirea războiului sau la un prim atac’, a continuat Fidan.

Conflict complex cu riscuri numeroase

Ankara se teme că războiul cu Iranul ar putea degenera rapid într-o conflagrație care să cuprindă întreaga regiune. Turcia are o frontieră de aproximativ 530 de kilometri cu Iranul; acum, autoritățile sunt îngrijorate de consecințele umanitare, economice și politice.

Turcia consideră actualul război un conflict complex, cu multiple riscuri: din punct de vedere economic, se teme de o creștere a inflației deja ridicate, de blocaje în aprovizionarea cu energie și de pierderi în sectorul turistic; din punct de vedere politic, o neliniștesc atât posibilele schimbări de putere în Orientul Mijlociu, cât și o eventuală reizbucnire a conflictelor cu grupările kurde înarmate din regiune. Iar din cauza tirurilor de rachete din Iran și din sudul Libanului, Ankara trebuie să se aștepte și la o nouă creștere a numărului de refugiați din ambele țări.

Reținere în Turcia, stat membru NATO

Până acum, nici baza militară Incirlik, folosită intens de forțele armate americane, nici baza radar NATO din Kürecik, în Anatolia, nu au fost atacate de Iran. Este adevărat că miercuri o rachetă balistică a fost interceptată de un sistem de apărare NATO. Iranul a insistat însă că Turcia nu fusese ținta atacului. Și surse turcești apropiate guvernului pornesc de la premisa că a fost vorba despre o rachetă care s‑a abătut de la traiectorie.

Turcia rămâne neutră și, de la izbucnirea războiului, derulează o diplomație și mai intensă cu SUA, UE și statele din Golf, solicitând tuturor părților să revină la masa negocierilor înainte ca războiul să se extindă și mai mult. Totuși, eforturile de mediere nu găsesc deocamdată ecou, afirmă Sinan Ülgen de la Centrul pentru Cercetări Economice și Politică Externă (EDAM) din Istanbul. În această etapă a războiului, negocierile nu sunt încă luate în calcul; prin urmare, el interpretează demersurile diplomatice ca pe o încercare de a pregăti terenul pentru un moment ulterior.

Potrivit unor surse guvernamentale, Ankara lucrează deja la elaborarea unei formule care, la momentul potrivit, ar putea aduce părțile aflate în conflict la aceeași masă, în condiții de egalitate. Însă Ankara se află într‑un veritabil impas: o prăbușire a regimului de la Teheran ar putea duce la un haos incontrolabil în imediata vecinătate. Dar dacă regimul ar ieși întărit din această criză și acest lucru ar putea genera noi incertitudini politice și conflicte.

Tensiuni etnice și conflictul kurd

Mai multe instituții media au speculat deja că Statele Unite ar putea folosi trupe kurde drept forțe terestre în Iran – lucru care provoacă serioase îngrijorări la Ankara. Deși PKK, organizație militantă, este considerată învinsă pe teritoriul Turciei, iar organizația-soră YPG din Siria este slăbită, înarmarea grupărilor militante kurde iraniene ar declanșa o nouă dinamică în regiune.

În evaluarea Ankarei, acest lucru ar putea pune în pericol și procesul de apropiere început în Turcia cu PKK și cu alți kurzi, proces cunoscut sub deviza „Turcia fără terorism”. Prin urmare, tensiunile etnice din Iran și din jurul Iranului sunt considerate de Ankara drept cel mai grav scenariu posibil.

Un nou val de refugiați?

Deja în timpul războiului din Siria, Ankara a primit milioane de refugiați din țara vecină – în pofida propriilor probleme economice majore. Acum, Turcia încearcă să prevină o posibilă repetare a situației, de data aceasta cu oameni care ar putea fugi din Iran. Potrivit relatărilor din presă, există planuri pentru tabere de primire pe partea iraniană; în plus, în ultimii ani, construcția zidului de la frontieră cu Iranul a fost accelerată masiv.

Totuși, nici guvernul, nici experții nu se așteaptă momentan la o creștere imediată a numărului de refugiați. Expertul în securitate Sinan Ülgen amintește de experiențele din Irak și Siria din anii 1990 și 2010: abia după ce în respectivele țări s-au declanșat războaie civile, cu mai multe facțiuni interne care se luptau între ele, s-a ajuns în trecut la valuri mari de refugiați.

Deocamdată, autoritățile de frontieră nu înregistrează mișcări semnificative. Totuși, dacă ar apărea un flux de refugiați, nu sunt așteptați doar cetățeni iranieni; se estimează și sosirea a peste două milioane de afgani aflați în nevoie de protecție, care s-ar putea pune în mișcare din Iran către vest.

Tweetul lui von der Leyen a stârnit furie

Un tweet al președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a alimentat discuțiile privind noi mișcări de refugiați în direcția Turciei. În mesajul respectiv, ea a lăudat în mod explicit măsurile de pregătire ale lui Erdogan pentru a face față migrației.

Mulți turci au interpretat acest lucru ca pe un semnal că UE dorește încă o dată să transforme Turcia într-un ‘stat tampon’ sau ‘portar’, care să oprească cu orice preț o potențială ‘undă de refugiați’ din Iran, astfel încât Europa să fie ferită.

Faptul că șefa UE a subliniat atât de vizibil cooperarea în gestionarea migrației a declanșat speculații privind posibile concesii secrete ale Ankarei, care ar putea transforma țara în destinația finală pentru milioane de persoane aflate în căutare de protecție.