Cazul Vartic scoate la iveală breșe în sistem: practici neuniforme aplicate de sistemul medical și incertitudini privind protecția copiilor

Cazul Liudmilei Vartic scoate la iveală o serie de lacune în modul în care au acționat autoritățile după tragedie – de la felul în care au fost protejați copiii victimei, până la intervenția medicilor și gestionarea probelor din anchetă. În podcastul „Detectorul de falsuri” al Ziarului de Gardă, directoarea Agenției Naționale de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor și a Violenței în Familie, Viorica Țîmbalari, a vorbit despre mai multe vulnerabilități ale sistemului, decizii importante care au fost amânate sau nu au fost luate deloc, dar și despre anumite proceduri care ar putea fi revizuite pentru a preveni situații similare.

Copiii au rămas în grija tatălui bănuit

Una dintre cele mai importante lacune identificate ține de situația copiilor familiei. Potrivit expertei, în perioada dintre producerea incidentului și audierea lor în condiții speciale de către procurori, fetele au rămas în grija tatălui, care între timp căpătase statut de bănuit.

Această situație ar fi trebuit analizată urgent de autorități, spune ea, deoarece exista riscul ca minorii să fie influențați înainte de a depune mărturie.

„După analiza noastră, copiii, din momentul când s-a întâmplat până în momentul când au fost audiați în condiții speciale de către procuratură, în acest termen copiii au fost în întreținerea tatălui, care este la momentul de față bănuit. Autoritățile trebuiau să țină cont neapărat că în această perioadă copiii puteau fi influențați de tată ce să declare în acea audiență”, a explicat Viorica Țîmbalari.

Ea a menționat că astfel de situații sunt cunoscute în practică și pot duce la manipularea copiilor, mai ales atunci când aceștia sunt mici.

Autoritățile tutelare nu au luat o decizie clară

O altă problemă identificată ține de reacția autorităților tutelare. Potrivit expertei, acestea nu au adoptat o decizie clară privind situația copiilor, deși tatăl devenise bănuit în dosar.

„Nu s-a decis ca să fie lăsate, dar nici nu s-a decis ca să fie luate. Deci nu a fost o decizie în acest sens”, a explicat ea.

În mod normal, spune specialista, administrația publică locală – primarul sau viceprimarul împreună cu serviciile sociale – ar fi trebuit să convoace o ședință și să decidă dacă minorii trebuie declarați în situație de risc.

Autoritățile s-au bazat în schimb pe evaluări preliminare psihologice care indicau că fetele merg la școală și comunică normal cu prietenii, fără semne evidente de pericol.

Copiii martori la violență sunt, de fapt, victime

Experta a subliniat că problema ține și de modul în care statul abordează cazurile de violență domestică.

„Copiii care vedeau violență în familie până acum au fost tratați ca martori. Convenția de la Istanbul ne spune foarte clar că ei nu sunt martori, ei sunt victime indirecte sau directe, depinde de caz”, a explicat ea.

În lipsa unor dovezi clare că Liudmila Vartic ar fi fost supusă violenței, autoritățile ar fi ezitat să ia o decizie rapidă privind copiii până la clarificarea situației în instanță.

Discuțiile medicilor cu victima nu au fost private

Experta a menționat și o problemă legată de intervenția sistemului medical. În cazul unei tentative de suicid, medicii ar trebui să discute cu pacientul în absența altor persoane, pentru a se asigura că acesta poate vorbi liber.

În cazul Liudmilei Vartic, acest lucru nu s-ar fi întâmplat.

„Un moment important este că medicul ar fi trebuit să comunice cu persoana care a avut această tentativă nu în prezența cuiva. Ceea ce aici nu s-a întâmplat. Soțul a fost prezent permanent lângă Liudmila”, a explicat ea.

Potrivit expertei, această situație ar fi putut influența răspunsurile victimei.

„Dacă presupunem că el a fost agresor, atunci în prezența lui ce putea să spună ea medicilor? Clar că mergeau într-o voce: nu raportăm, nu facem, eu mă duc acasă, tot e bine”, a declarat Țîmbalari.

Telefonul victimei a ajuns târziu la anchetatori

O altă lacună identificată în cadrul analizei ține de gestionarea probelor din dosar.

Potrivit expertei, telefonul Liudmilei Vartic nu a fost ridicat imediat pentru investigații și a rămas timp de o săptămână în posesia soțului.

Chiar dacă între timp datele pot fi recuperate tehnic, în cazul în care acestea ar fi putut fi șterse, situația ridică întrebări privind modul în care sunt gestionate probele într-o anchetă penală, a mai menționat Viorica Țîmbalari.