Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Un deţinut n-a mâncat de…

Un deţinut n-a mâncat de 30 de zile

Are corpul slăbit. De câteva săptămâni refuză să mănânce. Bea doar ceai. Astfel un deţinut al Penitenciarului nr. 2, amplasat în orăşelul Lipcani, protestează faţă de deciziile autorităţilor. Acesta a declarat greva foamei pe motiv că nu ar avea acces la justiţie. Totodată, administraţia închisorii susţine că deţinuţii recurg deseori la o altfel de „dietă” ca să pună presiune pe procurori şi judecători.

Nichita Ipati a fost condamnat pentru omor. De la sfârşitul anului 2005, acesta s-a aflat în deţenţie la Penitenciarul nr.13 din capitală şi la Penitenciarul nr. 2 din or. Lipcani. Deţinutul scrie, într-o scrisoare adresată unor demnitari de rang înalt, că declară din nou greva foamei deoarece accesul la justiţie îi este îngrădit. „Deseori am fost supus maltratărilor fizice şi unei presiuni psihice, determinat la greva foamei, automutilare şi sinucidere, fapte demonstrate prin hotărâri judecătoreşti, unele dintre care se află pe rol la CEDO, iar alte cauze se examinează în instanţele de judecată naţionale.”

Nu încetează greva foamei

Condamnatul mai spune că toate aceste suferinţe l-au transformat într-un anticomunist-extremist. „Personal îmi apăr drepturile în judecată prin iniţierea unui număr mare de acţiuni civile, multe dintre care le-am câştigat. Toate aceste tratamente rele din partea KGB-iştilor nu m-au îngenuncheat, din contra, m-au aruncat în luptă”, afirmă Ipati.

Acum doi ani, deţinutul a fost transferat de la Penitenciarul nr. 13 la Penitenciarul nr. 2. „Am fost etapat de urgenţă, fără a fi informat despre decizia Departamentului Instituţii Penitenciare. Am fost privat de dreptul de a ataca în judecată acea decizie, conform legislaţiei.” Ajuns la penitenciarul din Lipcani, acesta a declarat greva foamei. Peste o săptămână a fost transferat din nou la penitenciarul din Chişinău. Practic, până în prezent, Ipati a făcut naveta de mai multe ori pe traseul Chişinău-Lipcani, în calitate de deţinut, ca într-un final să se afle în detenţie la Penitenciarul nr. 2.
În aceeaşi scrisoare se mai arată că deţinutul se află în greva foamei de pe 30 decembrie 2009 până în prezent. De 30 de zile nu a mai mâncat nimic. „Solicit efectuarea unei cercetări de o comisie parlamentară formată din deputaţi competenţi din Alianţă, în cazul stabilirii unor elemente de infracţiune de către persoanele cu funcţie din P-13, P-2 Lipcani. Totodată, solicit ca materialele acumulate să fie trimise organelor de anchetă din Procuratură. Până nu voi vedea rezultate, nu voi înceta greva foamei”, pretinde Ipati.

Zahărul din ceai îl menţine în viaţă

Iurie Furmuzachi, şeful interimar al Penitenciarului nr. 2 din Lipcani, susţine că deţinutul are acces la justiţie, dar că protestează pentru a fi transferat în alt penitenciar. „Nu este posibil să fie transferat în altă parte, deoarece e nevoie de o hotărâre de judecată.” Acesta a mai adăugat că atunci când condamnaţii sunt etapaţi de la o închisoare la alta se pierd sume de bani din bugetul de stat.

„El se află în carantină, deoarece a anunţat greva foamei. Astfel, îl întreţinem separat de restul condamnaţilor. În camera de carantină i se propune mâncare, dar el o refuză. N-a mâncat de mai bine de 20 de zile. Noi notăm într-o listă că el a refuzat dejunul, prânzul şi cina. Acum el mai foloseşte doar ceaiul”, declară Furmuzachi. Zilnic, bea ceai cu zahăr, glucoza din zahăr menţinându-l în viaţă. Sursa ne-a mai spus că, dacă condamnatul îşi pierde cunoştinţa, el este supravegheat de doi medici, care îi fac perfuzii.

Şeful penitenciarului opinează că greva foamei e ca o dietă pentru deţinuţi. „Aşa cum domnişoarele ţin dietă ca să slăbească, greva aceasta e un fel de dietă pentru deţinuţi. Greva e o formă de manipulare, prin care condamnaţii încearcă să exercite presiuni asupra procurorilor şi a judecătorilor”, explică sursa. Administraţia penitenciarului informează că în prezent Ipati este singurul deţinut care se află în grevă.

Condamnaţii mituiesc gardienii

Preşedintele Comitetului Helsinki din R. Moldova, Ştefan Urâtu, spune că în acest caz administraţia penitenciarului este direct obligată să intervină. „Greva foamei este declarată de către condamnaţi ca protest împotriva tratamentului inuman sau împotriva unor decizii ilegale, în opinia deţinuţilor. Administraţia închisorii trebuie să îi considere pe deţinuţi ca membri ai familiei lor. Dacă condamnatul are probleme, atunci ar trebui să se găsească şi soluţia acestora”, subliniază Urâtu.

Administraţia este obligată să asculte foarte atent deţinuţii şi să întreprindă măsuri eficiente pentru rezolvarea problemelor interne în care sunt vizaţi aceştia. „Primesc sute de scrisori prin care deţinuţii anunţă greva foamei. Cei care intră în greva foamei sunt declaraţi violatori frauduloşi ai regimului de detenţie şi sunt transferaţi de la penitenciarul de la Cahul la Rezina, apoi de la Rezina la Bălți, în acest mod aş spune că accesul la justiţie este încălcat. Pentru a nu ajunge în astfel de situaţii, unii dintre deţinuţi sunt obligaţi să-i mituiască pe gardieni”, explică Urâtu.
Relativ la afirmaţiile lui Iurie Furmuzachi, care asociază greva foamei cu o dietă, Urâtu a replicat că atunci ar trebui să recomandăm Guvernului să reducă bugetul pentru salariile funcţionarilor din sistemul penitenciar, că astfel ar face şi ei o cură de slăbire, ca să constate cât de bine se răsfrânge aceasta asupra sănătăţii lor.

Iurie SANDUŢA