Pacienţi murind pe lista de aşteptare

De câţiva ani, după o perioadă de sistare a intervenţiilor de transplant de organe, în R. Moldova acestea au fost reluate. Dar, deşi asemenea operaţii pot fi efectuate deja, acest domeniu al medicinei se confruntă cu numeroase probleme, pacienţii fiind nevoiţi să lupte nu doar cu propriile boli, ci şi cu sistemul de sănătate de la noi.

Recent, în R. Moldova s-a încheiat proiectul european Twinning, menit să consolideze capacităţile Agenţiei de Transplant. Acesta s-a desfăşurat timp de doi ani, fiind axat pe colaborarea dintre specialişti şi entităţi europene cu medici şi instituţii de la noi, în vederea sporirii calităţii şi siguranţei intervenţiilor chirurgicale de transplant.

Transplantul, subiect sensibil pentru statele sărace

„După 27 de luni de activitate, putem spune că în R. Moldova procedurile au fost armonizate cu legislaţia UE şi există specialişti care au fost pregătiţi conform celor mai înalte standarde europene. Au fost multiple activităţi. Mă refer la stagiile practice, la misiunile de instruire care au avut loc pe parcursul ultimilor ani, care s-au soldat cu un extraordinar schimb de experienţă, atât practică, cât şi de organizare a activităţii Agenţiilor de Transplant, iar, după cum bine ştim, mai ales într-un sector cum este sănătatea, schimbul de experienţă este cheia progresului şi cheia succesului”, a menţionat ministra Sănătăţii, Ruxanda Glavan, la ceremonia de încheiere a proiectului.

Pe de altă parte, şeful Delegaţiei UE în R. Moldova, Pirkka Tapiola, a accentuat că munca adevărată nu s-a încheiat aici, ci abia începe. Tapiola a spus că suma investită în acest proiect este de 1.2 milioane de euro şi că partea europeană şi Chişinăul au reuşit să stabilească un parteneriat eficient.

„E un proiect pe care l-am abordat cu puţină emoţie, deoarece înţelegem că problemele ce ţin de transplant şi donare sunt subiecte sensibile”, a spus Tapiola. Şeful Delegaţiei Uniunii Europene la Chişinău a atras atenţia că aceste teme sunt sensibile mai ales pentru ţările sărace, care sunt încă în tranziţie, unde se aud foarte des temeri privind acest subiect şi, uneori, chiar evoluţii criminale îngrijorătoare în câmpul traficului donării şi transplantării.

Un transplant de rinichi costă de 3 ori mai puţin decât menţinerea unui pacient în dializă

Până la începutul acestui proiect, la noi în ţară nu se efectuau un şir de transplanturi, spune directorul Agenţiei de Transplant, Igor Codreanu. „La evidenţă se aflau foarte puţini pacienţi, numai 18 pacienţi după transplant renal şi 3 după transplant hepatic, pe când astăzi avem deja 72 de pacienţi după transplant renal la evidenţă şi tratament şi 43 de pacienţi după transplant hepatic”, concretizează Codreanu.

„Acum, din păcate, nu putem oferi servicii de transplant pentru toţi cei care au nevoie, dar având o strategie foarte clară de majorare moderată a numărului de transplanturi, sperăm să găsim soluţii pentru a satisface cel puţin o parte din aceste necesităţi, mai ales că se cunoaşte bine că transplanturile de rinichi şi de ficat sunt foarte eficiente, iar un transplant de rinichi costă de 3 ori mai puţin decât menţinerea unui pacient în dializă”, mai spune Codreanu.

Directorul Agenţiei de Transplant precizează că, în R. Moldova, pe lista de aşteptare pentru transplant de ficat se află 72 de persoane. Alţi 37 de oameni aşteaptă un transplant de rinichi. Există şi o listă de aşteptare pentru transplant de cornee, unde sunt înscrise 116 persoane. Trei pacienţi aşteaptă să fie supuşi unor intervenţii de transplant de cord.

Fără bancă de organe, fără transplanturi pentru copii, fără specialişti

„În R. Moldova, urmează să fie iniţiat şi transplantul de organe la copii. Au existat cazuri în care copii din Moldova au fost supuşi intervenţiilor de transplant în străinătate, de la donatori în viaţă, dar şi de la donatori cadaverici. Pentru noi e îmbucurător faptul că avem capacitatea de a primi aceste persoane şi de a le trata aici, acasă. E un pas enorm. Chiar acum avem la monitorizare câţiva copii”, spune Codreanu.

În prezent, specialiştii în domeniul transplantului sunt pregătiţi doar peste hotare. Şeful Agenţiei de Transplant susţine că, în primul rând, e necesar să fie dezvoltat sistemul. „E nevoie să organizăm bine totul. Până acum, am fost instruiţi, dotaţi. Acum urmează să informăm societatea”, mai spune Codreanu.

Şeful Catedrei Urologie şi Nefrologie Chirurgicală a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, profesorul Adrian Tănase, subliniază că, pentru transplant, listele sunt completate după compatibilitate. Există şi o listă de urgenţă, dar nu şi o bancă de organe.

„Dacă sunt două persoane cu o compatibilitate identică, dar cineva are nevoie mai urgent de o operaţie, atunci, prioritar, este operată acea persoană. Recurgem la aşa-zisa compatibilitate majoră, ca să avem garanţia că rezultate intervenţiei vor fi bune”, spune Tănase, precizând că, la noi, pacienţii sunt complicaţi şi din cauza problemelor sociale şi financiare cu care se confruntă.

Profesorul Tănase povesteşte că, deoarece în R. Moldova nu există o bancă de organe, de obicei, organele destinate transplantului sunt prelevate şi conservate. În cazul rinichilor, bunăoară, acestea pot fi păstrate timp de 24—30 de ore, iar în cazul ficatului – cel mult 6 ore. În acest răstimp, nu mai târziu, organele prelevate trebuie transplantate. Doar celulele şi ţesuturile pot supravieţui mai îndelungat. „Atunci când se prelevă un organ, echipele lucrează foarte repede. Între timp, sunt anunţaţi pacienţii, posibilii recipienţi, să ajungă de urgenţă la Chişinău, pentru a fi spitalizaţi, examinaţi şi pregătiţi de operaţie”, continuă Tănase.

„Simţeam ceva străin în corpul meu”

La Spitalul Clinic Republican am întâlnit doi pacienţi la dializă. Discuţia a fost scurtă, deoarece le vine greu să vorbească. Cuvintele rostite de ei sunt mai degrabă şoptite, faţa fiindu-le transfigurată de durere, în condiţiile în care dializa este o procedură complicată.

Marin Vâlcu are 42 de ani şi este din satul Mileşti, Nisporeni. Spune că face dializă de un an. „De la spitalul din raion m-au dus la reanimare. Când m-am trezit, eram aici, la Chişinău. Am ameţeli, dureri. De mai mulţi ani sufăr de rinichi. Acum, durerile m-au luat de pe picioare. De dimineaţă am băut pastile, dar deseori am greţuri, nu am poftă de mâncare, iar cum mănânc, mi se face rău, am stări de vomă”, spune pacientul.

Paulina Jadic are 52 de ani şi este din Trifăuţi, Soroca. La dializă e a treia zi. Spune că, deşi e dificil, tratamentul e suportabil. „M-am obişnuit deja. Sufeream de diabet zaharat. În ultimul timp, rinichii au fost afectaţi mai tare. Am fost foarte umflată, nu puteam respira. Acum e mai bine”, spune Paulina.

Constantin Chiţanu este una dintre persoanele care, după dializă, a suportat un transplant reuşit, după ce ambii rinichi îi cedaseră.

„În 2012, am ajuns aici. Am făcut dializă vreo doi ani. Între timp, m-am programat şi la transplant. În 2014, pe 11 aprilie, m-au sunat de la Spitalul Republican, mi-au spus să vin imediat. N-aş spune că operaţia a fost grea. Înaintea mea s-au mai făcut asemenea transplanturi. Totul a decurs bine la ei. Ştiam că şi în cazul meu totul va fi bine. Cheltuielile, parţial, le-a suportat statul”, spune Constantin.

„Primele zile simţeam ceva străin în corpul meu. Cu timpul, m-am obişnuit. Acum continuu tratamentul. Iau medicamente zilnic. Acest rinichi se ţine mai mult pe medicamente. Vin la control o dată, de două ori în trei luni”, povesteşte Constantin.

„Am avut şi câteva cazuri de eşec. Atunci pacientul revine la dializă. În toată lumea există eşecuri. Medicina nu este Dumnezeu şi, din păcate, se întâmplă ceea ce se întâmplă. În cazul transplantului de ficat e mai dificil, deoarece nu există aparate care ar substitui, ca în dializă, tratamentul de suplinire a funcţiei. De obicei, dacă se reuşeşte, se recurge la retransplant”, explică Igor Codreanu.

Şeful Agenţiei de Transplant îşi aminteşte de un retransplant reuşit. „Într-un caz, când n-a funcţionat ficatul, dar pacientul a avut noroc, s-au mobilizat chirurgii, echipele de coordonatori din spitale, a fost identificat un alt ficat şi efectuat retransplantul. Acel caz este unul de succes, dar există şi cazuri în care, dacă nu se retransplantează, pacientul decedează. Sunt şi pacienţi care decedează aflându-se pe lista de aşteptare. Acest lucru se întâmplă nu doar în Moldova, ci în toată lumea, deşi la noi se întâmplă mai des, deoarece avem mai puţini donatori”, spune Codreanu.

Nepăsarea autorităţilor

Ilie Rotaru a participat la fondarea Asociaţiei Recipienţilor de Transplant, înregistrată oficial în 1998, dar care acum nu mai funcţionează.

„Am participat la fondare. Am ajutat la perfectarea statutului. Pe atunci nu eram membru, deoarece nu ajunsesem invalid de gradul întâi. Asociaţia Recipienţilor de Transplant îi viza pe cei care au suportat deja un transplant şi pe cei programaţi pentru un transplant. Ulterior, am devenit membru al asociaţiei, deoarece apăruseră unele posibilităţi de a ajuta organizaţia”, spune Rotaru.

„Cheltuielile de până la transplant, operaţia propriu-zisă, dar mai ales cele de după transplant sunt foarte mari. Asociaţia a fost creată de cei care de mult nu mai sunt în viaţă pentru a-şi ajuta prietenii, rudele, dar şi pe sine. De la început, a fost o euforie. Credeam că vom reuşi să activăm, să ne protejăm interesele, să ne apărăm drepturile, să colectăm fonduri… Realitatea, însă, a fost mult mai dură”, explică Rotaru. El spune că nenumăratele sale apeluri de ajutor adresate atât instituţiilor de stat, cât şi celor private au rămas fără răspuns.

„Păstrez numeroase acte ca dovadă a indiferenţei totale a oamenilor de afaceri, a celor mai bogaţi din Moldova. Am fost şi în audienţă la şefi de instituţii, la bănci. Au promis, dar nu au făcut nimic. Cam aşa a fost şi atitudinea autorităţilor”, mai spune Ilie Rotaru, care crede că activitatea de transplant din R. Moldova necesită îmbunătăţiri semnificative, fiind nevoie de o reorganizare în acest domeniu.