Idei de afaceri ce pot fi pornite cu investiţii mici – ferma de iepuri

Sunt puţine afaceri agricole ce pot fi lansate cu sume mici, dar care pot aduce un profit atrăgător. De aceea, ne-am propus, săptămânal, să venim cu o idee de afacere ce poate fi pornită cu investiţii nu prea mari. Însă, este nevoie să ţinem cont că succesul lor depinde de câţiva factori importanţi, cum ar fi: experienţa micului fermier, găsirea unei pieţe de desfacere, lipsa unei concurenţe puternice în zonă şi, bineînţeles, priceperea antreprenorului de a-şi dezvolta acel business.
În această săptămână, am decis să vă povestim cum poate fi deschisă o fermă de iepuri. Dacă ai deja o gospodărie într-o zonă rurală, ca să creezi nucleul unui mici ferme de iepuri, nu ai nevoie decât de o investiţie minimă. Avantajele creşterii iepurilor sunt mai multe, cum ar fi: carnea de iepure este gustoasă, dietetică şi are puţină grăsime; blana; alimentaţia iepurilor nu este costisitoare; cuşca destinată creşterii iepurilor nu ocupă mult loc; precum şi ciclul rapid de înmulţire.
Pentru început nu trebuie să cumperi decât 11 iepuri: 9 femele şi 2 masculi.
Iepurii pot fi crescuţi cel mai bine în încăperi cu mai multe niveluri, numărul nivelurilor putând să ajungă până la 3-4 etaje. Astfel, faceţi economie de spaţiu. Încăperea destinată întreţinerii iepurilor trebuie să aibă podeaua făcută din plasă de sârmă sau din scânduri de lemn cu o distanţă de 1,5-2 cm între ele. O încăpere cu podea plată va fi mai murdară, întrucât va fi mai dificil de a face curăţenie şi ea va trebui să fie curăţată mai des. Acoperişul căsuţei (la fiecare etaj) trebuie să fie înclinat. În acest caz murdăria va fi curăţată mai uşor. Între niveluri, distanţa ideală pentru o curăţenie cât mai eficientă este de 15 cm. Încăperea pentru întreţinerea animalelor trebuie să se afle într-un loc luminos, dar să nu fie expusă direct razelor de soare, vântului sau ploii. În cazul în care această condiţie este respectată, iepurii cresc mai sănătoşi şi sunt mai bine protejaţi de diferite boli. Este important să aveţi o căsuţă suplimentară, care trebuie pusă la o anumită distanţă de încăperile iniţiale. Ea va fi destinată izolării iepurilor bolnavi.
Este foarte important să curăţaţi căsuţele cel puţin o dată pe lună. În caz contrar există un risc sporit de îmbolnăvire. Pentru a face curăţenie scoateţi iepurii şi mâncarea din căsuţă, măturaţi toată murdăria şi scoateţi gunoiul din căsuţă, apoi spălaţi căsuţa cu soluţie de înălbitor şi lăsaţi-o să se usuce. Când încăperea este uscată, puteţi să puneţi iepurii înapoi. Temperatura ideală în încăperile de întreţinere a animalelor este de +18°C.
Dacă unul dintre iepuri este bolnav sau credeţi că este bolnav, trebuie să-i izolaţi pentru a-i proteja pe ceilalţi. Căsuţa pentru asemenea iepuri trebuie să fie la o distanţă de cel puţin zece metri de celelalte încăperi. Dacă iepurii bolnavi sunt prea aproape de cei sănătoşi, nu este exclus că boala să se răspândească şi să-i molipsească şi pe cei sănătoşi.
Iepurele se înmulţeşte foarte repede şi des, şi în natură are o perioadă de înmulţire de aproape o lună. Masculul ajunge la maturitate sexuală la vârsta de 5-6 luni. Însă, procesul de înmulţire se recomandă de efectuat doar atunci când femela are o vârstă de 7-8 luni. Între două cicluri de înmulţire se recomandă o pauză de 3-4 luni. Aceasta îmbunătăţeşte sănătatea femelei. Întotdeauna aduceţi femela la mascul pentru înmulţire. Dacă aduceţi masculul la femelă, ea poate fi agresivă. La 28-32 de zile după fecundare femela va făta.
Femela fată după o lună de la împerechere. Cu câteva zile înainte sau chiar de la debutul sarcinii, e bine să puneţi în cuşca iepuroaicei o cutie pentru fătat. În apropierea momentului naşterii mama va începe să-şi amenajeze cuibul, strângând paie şi smulgându-şi păr de pe piept şi burtă pentru a amenaja cât mai confortabil culcuşul. Naşterea are loc repede, de obicei noaptea. Puii sunt fără păr şi cu pleoapele alipite, ascunşi prin culcuş. Nu e recomandat să fie atinşi în primele zile, deoarece femela, detectând mirosuri străine, ar putea să îi refuze de la alăptat sau chiar să-i arunce din cuib, uneori chiar să îi mănânce. După fătare, este bine ca femela să aibă în cuşcă apă şi hrană.
La 15-20 de zile după naştere, începeţi să introduceţi plante în dieta iepuraşilor, iar la 30 de zile daţi mâncare iepurilor maturi, chiar dacă încă sunt alăptaţi de iepuroaica-mamă. După 8 săptămâni, iepuraşii pot fi înţărcaţi, asigurându-vă că ei mănâncă foarte bine.
Iepuroaicele sunt mame extrem de devotate şi grijulii cu puii lor. Iepurii au un ritm de creştere alert şi o durată de viaţă cuprinsă în general între 8 şi 12 ani.
Lumina influenţează mult producţia, comparativ cu majoritatea celorlalte animale, indiferent de vârsta, sex sau stare fiziologică în care se află iepurii dintr-un adăpost. Pentru femelele de reproducţie, o perioadă de lumină de 15-16 ore pe zi permite în acelaşi timp un grad ridicat de acceptabilitate a masculilor şi realizarea unei producţii constante în tot timpul anului.
Iepurii trebuie să fie asiguraţi cu apă curată. În timpul iernii, apa pentru iepuri trebuie să fie calduţă, ca să nu îngheţe. În rest, iepurii nu sunt sensibili la frig, rezistă bine iarna. Însă aceştia trebuie să nu fie expuşi în frig, umezeală. Nici căldura excesivă nu le este pe plac.
Plantele cu efect pozitiv pentru iepuri sunt: lucerna, legumele (în special: morcovul şi sfecla roşie), precum şi pătlagina. Suplimentar la aceste plante se mai recomandă hrănirea iepurilor şi cu iarbă obişnuită, deoarece are unele calităţi medicinale. Se mai recomandă să daţi iepurilor şi un amestec de plante, astfel ei vor putea să-şi aleagă hrana după plac.
Mai puteţi hrăni iepurii şi cu diferite cereale, cum ar fi grâu, porumb şi orz, de obicei ca nutreţ combinat. Astfel de hrană este utilă în special în sezonul rece, când nu este masă verde. Mai puteţi face fân din iarba cosită vara, pentru a hrăni iepurii pe timp de iarnă. Nu se recomandă cartofii în hrănirea iepurilor din cauza conţinutului ridicat de carbohidraţi. Însă, în niciun caz, nu vom oferi ca hrană iepurilor furaje verzi, dacă acestea sunt cu rouă, sunt prăfuite sau sunt impurificate cu pământ.
Nu trebuie să uităm că iepurii sunt animale sensibile, mai ales cei crescuţi în captivitate. De aceea, trebuie acordată o atenţie deosebită comportamentului iepurelui, întrucât acesta va indica dacă iepurele se simte bine. În cazul în care iepurele nu mai este vioi, stă retras şi aproape tot timpul stă culcat, este cazul să apelati la un medic veterinar.
Pot fi mai multe cauze ale imbolnăvirii iepurilor. Printre cele mai frecvente sunt: alimentaţia neadecvată; îngrijirea deficitară; infectarea cu viruşi, bacterii, ciuperci; deficienţe ereditare sau răniri. Cele mai des întâlnite boli la iepuri sunt: avitaminoza; creşterea neregulată a dinţilor; boli digestive; boli respiratorii; boli infecţioase; boli parazitare; sau insolaţii şi degerături.
Nu trebuie consumată, sub nicio formă, carnea provenită de la iepurii bolnavi.
T.B.