Cum (NU) sunt integrați refugiații ucraineni în economia R. Moldova: „Una dintre cele mai mari oportunități ratate ale ultimilor ani”

Din cei 140 de mii de ucraineni care se află în R. Moldova după patru ani de război în Ucraina, doar câteva mii au ajuns să muncească oficial în țara noastră, iar circa 200 – să gestioneze propriile afaceri.

Deși datele statistice arată că în această perioadă ucrainenii refugiați în R. Moldova au contribuit cu miliarde de lei injectați în economia țării, experții economici constată că, având o economie care duce lipsă acută de forță de muncă, capitalul uman a rămas în mare parte nevalorificat, fiind ratată șansa de a transforma criza într-o oportunitate.

Numărul mic al refugiaților ucraineni angajați este „una dintre cele mai mari oportunități ratate ale ultimilor ani”, consideră directorul executiv al Centrului Analitic „Economica”, Marin Gospodarenco.

A fugit de război și a deschis o florărie la Chișinău

Ana Melnic este din Zaporijjea, oraș atacat constant de ruși, inclusiv după patru ani de război. Acesta a forțat-o să plece la circa jumătate de an după declanșarea lui, iar R. Moldova s-a transformat în ultimii ani în noua ei casă. „Acolo a devenit deja imposibil de trăit. Astfel, am lăsat tot și am venit aici.” A ajuns la Chișinău împreună cu familia: soțul, copilul și mama, iar „aici am mai făcut un copil”. 

La scurt timp după ce a ajuns la Chișinău, a început să caute un loc de muncă. Fiind de profesie ingineră în aviație, s-a ciocnit de faptul că nu putea munci în domeniul său, așa că a căutat alternative. „Pentru soțul meu (inginer în energie) este aici de muncă, dar pentru mine, loc de muncă după specialitate nu este”, explică Ana. Pentru că în Ucraina gestionase o mică afacere cu flori, s-a angajat la un magazin cu același profil în Chișinău.

Ulterior, Ana a decis să-și deschidă propria florărie, ajutată de un grant oferit de Consiliul Norvegian pentru Refugiați. Astfel, în decembrie 2023, a devenit antreprenoare cu acte în regulă. Ea gestionează o florărie amplasată pe strada Testemițanu din Chișinău. 

Atât deschiderea, cât și gestionarea unei afaceri în R. Moldova, a fost pentru ea  „mai ușor decât crezi”, deși spune că la început s-a lovit de câteva bariere: „băncile nu doreau să deschidă conturi ucrainenilor pentru SRL”, iar „la ASP (Agenția Servicii Publice, n.r.) nu doreau să vorbească în limba rusă”. În prezent, spune ea, este mult mai ușor pentru ucraineni să deschidă o afacere în R. Moldova. Între timp, pentru a se integra în societate, Ana a început să învețe limba română, iar copilul mai mare studiază limba la școală. Are cinci angajați, toți cetățeni moldoveni, și consideră că salariile sunt „normale, deși mulți consideră că sunt mici”. Ana remarcă și faptul că statul oferă sprijin antreprenorilor prin programe, granturi și că deschiderea unei afaceri ține doar de „dorință”, dar că taxele pentru afaceri „îmi par foarte mari, mai mari decât în alte locuri”.

A plecat din Odesa și a deschis la Chișinău o grădiniță pentru copii  vorbitori de limbă rusă

Galina Garmaș are 38 de ani și este originară din Odesa, Ucraina. A ajuns în R. Moldova în mai 2022, la doar câteva luni de la declanșarea invaziei, împreună cu sora sa și copiii. Decizia de a rămâne la Chișinău a fost influențată de modul în care au fost primite, de lipsa barierei lingvistice, de faptul că la Chișinău copiii pot merge la școală mai rapid, dar și de faptul că părinții săi locuiesc relativ aproape, la Odesa, și pot fi vizitați constant. 

Integrarea sa a fost susținută de programe pentru refugiați, iar datorită acestora și  unui grant, și-a deschis o mică afacere – o grădiniță pentru copii vorbitori de limbă rusă, inclusiv din R. Moldova. Are trei angajați, dintre care doi sunt cetățeni ai R. Moldova.

Galina spune că în gestionarea afacerii a impresionat-o „relația și colaborarea cu organele și reprezentanții statului”. Astăzi, familia este deja adaptată, însă spune că o deranjează atunci când unii localnici îi reproșează că ar fi trebuit să cunoască limba română, având în vedere că locuiește aici de mai bine de trei ani. Spune că limba română este foarte dificilă pentru ucraineni, deoarece face parte dintr-un alt grup de limbi. Cu toate acestea, ea afirmă că depune eforturi constante pentru a o învăța, la fel ca și copiii săi. Fiica Galinei și-a schimbat cercul de prieteni și spune că aici se simte ca acasă, motiv pentru care nu mai vede „sens să o iau de aici și să ne mutăm altundeva”.

140 de mii de cetățeni ucraineni refugiați în R. Moldova

Galina Garmaș și Ana Melnic sunt însă mai mult niște excepții, arată datele oficiale. La finalul lunii ianuarie 2026, la patru ani de la începutul războiului din Ucraina, în R. Moldova erau înregistrați circa 140 de mii de cetățeni ucraineni refugiați. Potrivit UNHCR – Agenția ONU pentru Refugiați, 63% dintre ei sunt femei și fete. Copiii reprezintă 49%, vârstnicii – 13%, iar 10% sunt persoane cu dizabilități.

Pentru a le oferi drept de ședere legală, acces la sănătate, educație, muncă și asistență socială, Guvernul a instituit în martie 2023 mecanismul de protecție temporară, esențial pentru siguranța refugiaților. Recent, autoritățile au prelungit măsura până la 1 martie 2027.

La sfârșitul lui 2025, peste 88 de mii de ucraineni beneficiau de protecție temporară, iar peste 6000 obținuseră permis de ședere în țara noastră. La 22 ianuarie 2026, 3623 de copii ucraineni erau înscriși în școli, iar peste 15 mii de refugiați erau înregistrați la un medic de familie.

Pe lângă mai multe oportunități, protecția temporară le-a oferit ucrainenilor și dreptul de a se angaja în câmpul muncii. Totuși, doar o mică parte dintre refugiați s-au încadrat oficial. Datele statistice pentru perioada 2022–2025, prezentate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), arată că după primii trei ani de război, în R. Moldova erau angajați oficial 1637 de ucraineni, dintre care 1078 erau femei și 559 – bărbați. Cei mai mulți lucrau în municipiul Chișinău – 1259, Bălți – 98 și UTA Găgăuzia – 60. După 1 martie 2025, angajatorii nu mai au obligația de a notifica ANOFM privind angajarea cetățenilor ucraineni. Însă, Agenția ne-a comunicat că pe parcursul anului 2025, prin programul de sprijin pe care-l acordă, au fost angajați 193 de ucraineni. 

Dmitrii Lecarțev, președintele Congresului Național al Ucrainenilor din Moldova, afirmă că cifrele deținute de autorități nu prezintă situația reală, pentru că nu toate companiile transmit notificările către ANOFM, dar admite că potențialul profesional al refugiaților ucraineni nu este utilizat la maximum de către R. Moldova. 

„Conform datelor studiilor socioeconomice internaționale, între 30 % și 60 % dintre refugiații ucraineni din Moldova sunt angajați. În același timp, o parte semnificativă dintre aceștia sunt angajați fie în sectorul privat, fără a fi parcurs procedura de notificare, fie la distanță, pentru companii ucrainene sau europene”, susține Lecarțev. „În acest context, prezența în țară a zeci de mii de ucraineni – printre care se află un procent semnificativ de persoane cu studii superioare, experiență profesională și abilități antreprenoriale – reprezintă un potențial considerabil”, remarcă acesta. 

„Una dintre cele mai mari oportunități ratate ale ultimilor ani”

Numărul mic al refugiaților ucraineni angajați este „una dintre cele mai mari oportunități ratate ale ultimilor ani”, consideră directorul executiv al Centrului Analitic „Economica”, Marin Gospodarenco, care subliniază faptul că R. Moldova se află într-o criză cronică de forță de muncă. 

„O parte dintre refugiați au venit cu economii proprii, aducând valută în economie. Însă integrarea lor pe piața muncii a fost extrem de limitată. Din zeci de mii de persoane apte de muncă, doar câteva mii sunt angajate oficial”, remarcă expertul.

Potrivit lui, „prezența refugiaților ucraineni a adus un impact economic mixt”, inclusiv efecte pe termen scurt, precum creșterea consumului, în special pentru chirii, alimente și servicii. 

„Capitalul uman ucrainean putea deveni un avantaj competitiv. Barierele de limbă, birocrația și lipsa programelor de integrare au făcut însă ca majoritatea refugiaților să rămână în afara circuitului economic”, constată Gospodarenco.

De ce atât de puțini ucraineni lucrează oficial în R. Moldova și ce obstacole întâmpină refugiații?

În contextul numărului mic de refugiați ucraineni angajați, reprezentanta interimară UNHCR în R. Moldova, Katja Saha, precizează că „deseori vorbim despre cifre, dar este important să reținem faptul că în spatele fiecărui număr este o persoană cu diferite situații în viață”.

„Deci, mulți dintre ei sunt capabili să lucreze, dar sunt și multe femei care au venit cu copii, precum și cei deja vârstnici. Sunt mulți oameni cu dizabilități, care au nevoie de suport”, explică ea.

Katja Saha subliniază că peste 60% din refugiați sunt femei care au venit cu copii. „Pentru ele, ca să găsească un loc de muncă, ar trebui să găsească și o soluție de îngrijire pe timp de zi a copiilor”, explică reprezentanta interimară UNHCR. 

Potrivit ei, o problemă esențială este bariera lingvistică, dar și piața muncii, care întâlnește refugiații cu obstacole. Saha menționează că anumite măsuri nu sunt disponibile refugiaților, așa cum sunt localnicilor. 

Totodată, subliniază faptul că din cei peste 50 de mii de copii refugiați, doar 3623 merg în prezent la școală sau grădiniță. Ea afirmă că limba străină reprezintă, și în acest caz, cea mai mare barieră. Din acest motiv, majoritatea copiilor fac lecții online de la distanță, iar mamele nu-i pot lăsa singuri acasă pentru a lucra. 

Un pas important pe care reprezentanta interimară UNHCR consideră că autoritățile noastre ar trebui să-l ia în considerare este cel de a acorda ucrainenilor statut oficial pe o perioadă lungă de timp.

„În timp ce protecția temporară oferă ucrainenilor posibilitatea de a sta în R. Moldova și de a accesa necesitățile de bază, oricum este temporară. Noi trebuie să căutăm soluții pentru o durată mai lungă, pentru ca să le oferim abilitatea de a-și face planuri pe viitor”, consideră ea. 

Katja Saha a adăugat că ucrainenii au contribuit la economia R. Moldova atât direct, cât și indirect. 

„Asistența oferită cash ucrainenilor – de peste 205 milioane de dolari, care au fost injectați în piața locală, sunt bani care au fost utilizați în R. Moldova și de care a beneficiat economia locală. În același timp, chiar și refugiații au contribuit. În total, 1,6 miliarde de lei au fost transferați în taxe de către refugiații ucraineni”, afirmă Katja Saha. 

Deși mulți ucraineni nu au reușit să se angajeze în câmpul muncii, autoritățile, în colaborare cu alte agenții și organizații precum UNHCR, au creat mai multe inițiative de a ajuta refugiații în deschiderea unei afaceri. Potrivit reprezentantei interimare UNHCR, peste 200 de ucraineni au deschis afaceri în R. Moldova. 

„R. Moldova nu a profitat de război. A rezistat lângă el”

La patru ani de la declanșarea agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, Marin Gospodarenco spune că războiul din Ucraina i-a adus R. Moldova mai mult beneficii indirecte. „Primul este accelerarea integrării europene. Statutul de candidat, sprijinul financiar masiv și Planul de Creștere propus de UE reprezintă o oportunitate istorică de modernizare. Fără război, acest proces ar fi fost mult mai lent”, explică el. 

Un alt punct menționat de expert este „desprinderea energetică de Rusia”. Deși tranziția a fost „dureroasă”, ea „a redus drastic vulnerabilitatea strategică și a creat premisele unei economii mai reziliente”.

În paralel, unele sectoare moderne au crescut rapid. Potrivit lui, Moldova IT Park a devenit „un exemplu de ecosistem care a reușit să crească într-un context regional ostil”.

„Este vorba în special despre companii din IT și servicii, multe dintre ele cu legături directe cu Ucraina, care și-au mutat rapid infrastructura juridică și financiară în R. Moldova pentru a-și păstra clienții și fluxurile de numerar”, relatează Gospodarenco.

Pe de altă parte, acesta afirmă că infrastructura slabă și procedurile vamale greoaie au limitat șansa de a deveni o alternativă industrială pentru Ucraina, astfel că, „pe partea pierderilor, lista este lungă”.

„Inflația a erodat puternic puterea de cumpărare a populației. Energia scumpă a afectat competitivitatea întreprinderilor. Piața imobiliară a devenit inaccesibilă pentru mulți tineri. Incertitudinea geopolitică a redus apetitul pentru investiții mari. Migrația continuă să golească țara de forță de muncă. Aceste costuri sunt concrete și resimțite zilnic de cetățeni”, remarcă expertul.

Privind strict economic, Marin Gospodarenco consideră că „R. Moldova nu a profitat de război. A rezistat lângă el.” Totuși, în același timp, „a fost forțată să ia decizii pe care le-a amânat timp de decenii: diversificarea energetică, apropierea de UE, digitalizarea, reforme instituționale”.

Potrivit lui, adevărata întrebare este dacă aceste schimbări vor fi transformate în dezvoltare durabilă ori aceste „avantaje indirecte” vor rămâne doar episoade într-o criză prelungită.

Expertul afirmă că, deși refugiații sunt adesea acuzați pentru scumpirile din imobiliare, criza are „cauze mult mai profunde”. Potrivit lui, cererea suplimentară din 2022–2023 a pus presiune pe chirii, însă „oferta ținută în mâinile unor grupuri de interese, costuri de construcție relativ mai mari, bani din diasporă și comportament investițional într-un context inflaționist” au fost cauzele ce au dus la amplificarea crizei.

Expertul mai spune că reacția autorităților a fost timidă, iar programul „Prima Casă” a oferit sprijin limitat, fără să rezolve problema de fond, și anume „lipsa unei strategii naționale de locuire”. „Refugiații au devenit un țap ispășitor convenabil. Ei au contribuit la presiunea inițială asupra chiriilor, dar nu sunt cauza principală a crizei imobiliare”, consideră expertul.

Lecția poloneză: refugiații ucraineni au generat 2,7% din PIB în 2024

Polonia poate fi un exemplu de țară care a reușit să transforme criza refugiaților într-un avantaj economic. În 2024, refugiații ucraineni au generat 2,7% din PIB-ul Poloniei, adică aproape 23 de miliarde de euro, arată un raport realizat de compania internațională de audit și consultanță „Deloitte”, la cererea Agenției ONU pentru refugiați. 

Potrivit autorilor, cheia a fost deschiderea rapidă a pieței muncii și introducerea protecției temporare. Polonia a aplicat măsura la mai puțin de o lună de la începutul războiului, pe 16 martie 2022, în timp ce R. Moldova a făcut acest pas abia în martie 2023.

Katja Saha, reprezentanta interimară UNHCR în R. Moldova, explică acest lucru prin faptul că Polonia face parte din Uniunea Europeană, unde politicile pentru astfel de situații sunt comune și pregătite.

„Țările care fac parte din Uniunea Europeană sunt sub directiva UE a protecției temporare, iar țările care nu sunt membre UE au trebuit să dezvolte directive similare, care au luat mai mult timp”, remarcă aceasta. 

De asemenea, Polonia a mizat pe integrarea prin muncă, nu pe ajutoare pasive. În 2023, 61% dintre refugiații de vârstă activă aveau un job, iar în 2024 – 69%. Șomajul a scăzut de la 15% la 8%, iar salariul mediu net a crescut de la 730 de euro la 950 de euro. La mijlocul lui 2024, circa 250 de mii de refugiați contribuiau la sistemul de asigurări sociale polonez.

Totodată, în 2024, 80% din veniturile refugiaților proveneau din muncă și doar 14% din beneficii, singurul sprijin fiind alocația pentru copii „Family 800+”, familiile de refugiați primind 190 de euro pentru fiecare copil.

Raportul subliniază că nu au existat efecte negative asupra lucrătorilor polonezi, pentru că în zonele cu mulți refugiați angajați a crescut și ocuparea localnicilor, șomajul a scăzut, iar salariile nu au fost afectate.