Oameni Ce putem învăța de la albine? Istoria lui Eugen, apicultorul care nu schimbă Bravicea pentru nimic în lume
Eugen Sobol s-a născut, a crescut și locuiește la Bravicea, Călărași. Nu a visat din copilărie să devină apicultor, deși singurul stup moștenit de familie de la bunei a fost mai mult decât o relicvă în gospodăria familiei sale. Un stup înnegrit de ploi și bătut de vânturi, fără vreo albină în el, a însemnat, de fapt, punctul de pornire al proiectului său de viață.
Cazul lui Eugen Sobol, apicultorul care zi de zi încearcă să urmeze modelul de viață al albinelor, este unul care demonstrează că succesul care vine dintr-un insucces e mult mai valoros decât un succes proiectat. Eugen povestește că a decis să studieze apicultura la o școală de meserii din Bubuieci după ce a ratat examenul de bacalaureat la matematică. „Așa, frământându-mă, am găsit soluția ca să nu pierd anul. Astăzi nu regret. Această muncă îmi aduce bucurii, sănătate, mie și familiei mele”, spune Eugen, mândru că an de an reușește să-și crească stupina. „Am început de la cinci stupi, acum avem 150: o parte pe lângă casă, iar alții, cu care călătorim prin toată Moldova, sunt la marginea satului. Apropo, migrarea stupilor o facem de obicei după apusul soarelui sau chiar noaptea, când albinele sunt deja în stup”, povestește Eugen.
„Tinctura cu molia cerii” tratează tusea uscată
Găsește că în acest anotimp, spre deosebire de anul trecut, când s-au pierdut cam jumătate din albine, acestea o duc bine. „Sper că vom ieși cu bine din iarnă”, zice Eugen, muncind, între timp, în laboratorul Stupinei, acolo unde cercetează gusturile noilor preparate din miere sau ambalează produsele apicole. De fapt, tot ce elaborează, fie că sunt cocktailuri apicole, fie că sunt elixiruri din miere cu lămâie, zmeură sau propolis, trece mai întâi „expertiza” gustativă a copiilor săi. „Anul împrejur, pe masa din casa noastră avem miere și produse din miere. În casă avem doar medicamente de urgență, pe care, de obicei, la expirarea termenului de prescripție, le distrugem, nefiind folosite pentru că, fiind sănătoși, rezistenți la boli, nu avem nevoie de ele. Apropo, ați auzit de «tinctura cu molia cerii»? E foarte eficientă pentru tratamentul tusei uscate. Cu astfel de tinctură se trata bine chiar și tuberculoza”, povestește Eugen.
Din experiența familiei sale, apicultorul știe cât de importantă este alimentația sănătoasă. „Nu lipsa de bani, ci lipsa de cunoștințe și de informații despre sănătate îi face pe oameni nepăsători față de propria lor sănătate”, explică Eugen, precizând că, împreună cu soția sa, Victoria, au încercat să promoveze produsele apicole în școli și grădinițe de copii, dar inițiativa lor a fost tratată cu indiferență. „Noi ne-am gândit la imunitatea copiilor, alții însă preferă să le ofere dulciuri cu conținut dubios în locul produselor apicole naturale, care sunt nu doar gustoase, dar și sănătoase”, precizează Eugen, încercând să-i contrazică pe cei care spun că nu consumă miere și nici nu o cumpără pentru copiii lor pentru că ar fi prea scumpă. „Niciodată însă 100 g de miere nu costă mai mult decât o ciocolată cu aceeași greutate. Dacă la aceasta adăugăm și costul tratamentelor pentru diverse afecțiuni cu care oamenii nu s-ar confrunta dacă ar înlocui zahărul cu mierea, avantajele, inclusiv financiare, ar pleda pentru înlocuirea zahărului cu miere”, estimează apicultorul.
Despre anul 2025 spune că a fost unul cu muncă intensă, dar și cu bucurii, cu participări la târguri naționale și internaționale, cum ar fi cele de la Iași, Brăila, Baia Mare din România, Salonic din Grecia sau Padova, Veneția, Verona din Italia. „Și pensiunea noastră turistică a devenit mai primitoare, găzduind oaspeți din mai multe zone ale republicii, dar și de peste hotare”, spune cu bucurie tânărul antreprenor.
„2026? Avem speranțe mari pentru acest an. Calendaristic, ar trebui să fie un an bun. Sperăm, după 2025, când a fost cam puțină, să avem mai multă miere de salcâm și de tei”, zice Eugen, măsurând timpul în șansele anotimpurilor. De altfel, pentru apicultori, percepția timpului este foarte diferită, zilele fiind structurate după înfloriri, temperaturi, culesuri sau după dinamica prosperării familiilor de albine.
O albină își poate pierde viața apărând stupul
Îl întreb ce anume învață de la albine. Simt că întrebarea i-a plăcut. Răspunde fără ezitare: „Munca în echipă e cea mai prețioasă lecție atât în viață, cât și în afaceri. La târguri, când sunt împreună cu soția, totul merge mai bine. De altfel, mierea e un produs care nu se vinde singură, ea trebuie vândută. O bomboană pe raft se vinde imediat, dar un borcan de miere – stă acolo până nu-i găsești tu cumpărătorul. Locuim împreună cu părinții – trei generații. S-ar părea că nu e simplu de conviețuit. Noi suntem ca o familie de albine și mă bucur”, povestește Eugen, precizând că nicio albină nu supraviețuiește singură, iar toate succesele vin din colaborare, nu din competiție oarbă. „Albinele comunică simplu, prin dansul lor, iar acest fel de comunicare le economisește timpul. Ele știu a-și împărți bine rolurile, mici sau mari – toate contează. Regina, bunăoară, nu «conduce» cu forța, ci printr-un rol biologic, prin echilibru”, povestește Eugen, amintind că albinele își schimbă comportamentul în funcție de climă, resurse și pericole. „Știți că o albină își poate pierde viața apărând stupul?” întreabă Eugen, punctând că fără albine, o mare parte din plante și alimente ar dispărea.
În condițiile în care tinerii preferă să plece în Occident, în căutarea unei vieți mai bune, discutăm cu Eugen despre Bravicea, locul în care s-a născut și din care nu a plecat vreodată. „Bravicea e cel mai drag sat pentru noi, chiar dacă Victoria e de la Soroca. Aici ni s-au născut copiii, aici reușim să ne dezvoltăm afacerea, aici ne sunt părinții, care au păstrat casa părintească”, povestește tânărul, mândru de satul său care, fiind situat la doar 50 de kilometri de Chișinău, are tot ce-și poate dori un om modern: liceu, bibliotecă, școală de arte, centru de sănătate, casă de cultură și un muzeu al satului, cu circa 3000 de exponate.
