VIDEO „Timpul când cei de la Tiraspol aveau salarii mai mari și prețurile în magazine erau mai mici a trecut și cred că nu se va mai întoarce niciodată”. Valeriu Chiveri, viceprim-ministru pentru Reintegrare, la Podcast ZdCe

„Nu putem interconecta integrarea europeană și reintegrarea țării. Dacă am face acest lucru, am oferit unui stat terț sau unui partener dreptul la veto. Și mă refer acum la Federația Rusă, care ar face tot posibilul ca procesul de reintegrare să fie blocat, faptul că ar bloca ulterior și procesul de integrare europeană”, a declarat Valeriu Chiveri, viceprim-ministru pentru reintegrare, invitat în cadrul Podcast ZdCe. El a punctat că scenariul privind integrare europeană în doi pași rămâne pe masa discuțiilor.  

Valeriu Chiveri a explicat cum ar urma să funcționeze Fondul de convergență sau de reintegrare, cum ar putea ajunge limba română în toate școlile din regiunea transnistreană și care sunt rezultatele reuniunii în formatul 1 plus 1, desfășurată la Tiraspol, la 26 februarie. El oferă detalii despre comunicarea pe care o are cu Vitali Ignatiev, negociatorul de la Tiraspol și spune dacă a cerut ca acesta să fie schimbat. 

Întrebat dacă R. Moldova va solicita includerea pe listele de sancțiuni internaționale a liderilor de la Tiraspol, inclusiv a oligarhului Victor Gușan, Valeriu Chiveri a răspuns: „Cei care controlează regiunea nu sunt îngeri, dar trebuie să privim la lucruri prin prisma realității de pe teren. Deci, pentru moment, acest lucru, cred eu, nu se va face, dar timpul va arăta. (…) Avem nevoie de o stabilitate în regiune. Dorim noi sau nu dorim, sunt oamenii care controlează această regiune”, a spus viceprim-ministrul pentru reintegrare. 

— Înregistrăm această discuție la începutul lunii martie, iar pe data de 2 martie am marcat 34 de ani de la începutul războiului de pe Nistru. Mulți dintre cei care au luptat consideră că au luptat în zadar, pentru că în continuare avem un conflict nesoluționat, avem sute de mii de oameni captivi ai regimului de la Tiraspol și ai celor care controlează acest regim de la Tiraspol.  Avem și deținuți politici în închisorile de acolo. S-a luptat în zadar în 1992, în războiul de pe Nistru?
— Nu s-a luptat în zădar. Confirm acest lucru și prin faptul că am avut discuții cu voluntarii, cu locuitorii platoului Cocieri chiar zilele trecute, pe 2 martie, atunci când am comemorat eroii noștri, am văzut un spirit și un curaj mai rar întâlnit astăzi în Republica Moldova. Datorită sacrificiului acestor veterani, acelor care și-au pierdut viața în acel război nedrept, care nu a fost nici pe departe un conflict intern, a fost un război inițiat din afară, de o armată care și astăzi se află pe teritoriul nostru, datorită acestor veterani, avem Republica Moldova de azi, chiar dacă nu este reîntregită. Avem posibilitatea să ne dezvoltăm, avem posibilitatea să creăm un viitor mai bun pentru copiii noștri, dar și să luptăm pentru reintegrarea țării. Din păcate, după 34 de ani, acest lucru încă nu s-a întâmplat, dar cred că dinamica din ultima perioadă ne va permite să ne mișcăm mai repede.

— Ați acceptat acest mandat de vicepremier pentru reintegrare inclusiv cu speranța că veți face cel puțin ceva pași înainte în acest proces sau chiar că veți ajunge să fiți cel care conduce această direcție în Guvernul R. Moldova atunci când conflictul este soluționat?
— Cred că fiecare din cei care au acceptat la momentul respectiv această poziție și-au dorit succese și realizări în reintegrarea țării. Diferența este, în cazul meu, că situația geopolitică din regiune este cu totul alta. Avem alte posibilități de a influența procesul de reglementare și pe care, încet-încet, le vom utiliza pentru a convinge partenerii de la Tiraspol că nu există alternativă pentru acest proces.

— Dați-ne detalii când spuneți „situația din regiune”. Ce evenimente sau decizii vă fac să fiți mai optimist în această privință și credeți că ne vor ajuta?
— În primul rând, atât Ucraina, cât și R. Moldova de pe malul drept (al Nistrului, n.r.), sunt în proces activ de integrare europeană. Eu nu pot să-mi închipui că regiunea ar putea rămâne o insulă fără viitor, fără incertitudine în această situație. Ne dorim foarte mult ca într-o perspectivă apropiată ambele țări, Ucraina și Republica Moldova să devină parte a Uniunii Europene, fapt ce ne va oferi și multe posibilități de dezvoltare, vom fi parte la cele patru libertăți. În condițiile în care acquis-ul comunitar nu va fi aplicat într-o parte a țării, am putea să admitem și acest lucru, că vor dispărea și toate facilitățile comerciale de care beneficiază astăzi agenții economici din partea stângă a Nistrului și din municipiul Bender. 

În același timp, regiunea devine tot mai dependentă de R. Moldova, de malul drept, inclusiv prin faptul că, cu toate problemele care există aici, ne dezvoltăm totuși mai dinamic, au crescut salariile, au crescut posibilitățile pentru cetățenii noștri. Acolo sunt 356 833 de cetățeni ai R. Moldova, la 31 decembrie 2025. 

— Dintr-un număr total de…?
— Este vorba de persoanele înregistrate în regiune, nu neapărat toți se află în regiune, o parte au trecut pe malul drept, alții au migrat în alte state. Noi evaluăm numărul populației în jurul la 350 de mii. Dacă ne uităm că sunt mai mulți cetățeni acolo, este clar că o parte nu locuiesc acolo, așa cum este și pe malul drept al R. Moldova, pentru că mulți sunt înregistrați aici, dar cu domiciliu în alte țări, în alte regiuni. Deci vorbeam despre faptul că suntem mai atractivi. În fiecare zi, în jur de 25 de mii de cetățeni din stânga Nistru și municipiul Bender se deplasează spre Chișinău și alte localități pentru a fi încadrați în câmpul muncii, pentru asistență medicală, pentru studii. 25 de mii este un număr foarte și foarte mare. 75 de mii, atenție, 75 de mii de cetățeni sunt înrolați în sistemul de asigurare medicală al R. Moldova. Sunt datele pentru sfârșitul anului 2025. 

Deci avem o dinamică foarte bună, cu viteză destul de mare, trebuie să reușim după ea. Sunt 24 de mii de automobile care sunt în regiune sunt înregistrate cu plăcuțe naționale, 15 mii – cu plăcuțe neutre, 19 mii de permise de conducere – eliberate de autoritățile de pe malul drept. Deci avem o dinamică extraordinar de pozitivă în sensul ăsta și avem și posibilități de a susține acest proces în continuare. A fost anunțat Fondul de convergență. Vom avea nevoie de mai mult timp să-l punem pe picioare, să-i creăm condițiile pentru implementare. 

Dar și criza energetică, care a lovit puternic regiunea, e adevărat că a lovit nu numai regiunea transnistreană, a lovit și toate țările din regiune, inclusiv R. Moldova, dar este iarăși o oportunitate pentru a reintegra sistemul energetic. Lucrul ăsta este vizibil și, cum spuneam, regiunea este tot mai dependentă de R. Moldova, de malul drept.

— Mizați pe acea masă critică a populației de acolo, care să-și dorească mai mult apropierea și reintegrarea țării?
— Este un proces paralel. Numărul celor care înțeleg mai bine beneficiile reintegrării este în creștere, iar noi, din partea Guvernului, întreprindem în toate măsurile ca acest proces să fie susținut. Am anunțat mai multe inițiative, vom veni și cu alte inițiative pentru o perioadă nu foarte îndepărtată. Scopul nostru este de a crea condiții ca cetățenii noștri, cetățenii R. Moldova din stânga Nistrului, să vadă în Chișinău, în R. Moldova, un pol de atracție, lucru care de altfel deja se întâmplă.

— Dar în contextul în care regiunea este condusă de persoane controlate de la Moscova, chiar dacă poate ar fi o dorință mai mare a populației de apropiere, cum faceți cu cei care conduc și cu care trebuie să negociați, să discutați?
— Este o problemă, o recunoaștem. Ați remarcat corect, la nivelul populației acest lucru este conștientizat, necesitatea reintegrării. Avem și noi posibilitatea să discutăm cu cetățenii din stânga Nistrului. Simțim lucrul ăsta, dar este adevărat că în prezent, pentru a menține un anumit nivel de comunicare, de stabilitate, suntem în situația de a, eu n-aș spune negocia, pentru că lucrurile sunt puțin în alt fel, de a comunica cu cei din partea stângă. Când negociem, este vorba de anumite compromisuri. Noi compromisuri am făcut toți cei 34 de ani. Nu am simțit din partea lor nicio dorință de apropiere, iar atunci când vorbim despre respectarea suveranității și integrității teritoriale a R. Moldova, cei de la Tiraspol se fac plouă. Nu am niciun sentiment că ei ar dori să respecte acest lucru. Deci, noi avem în procesul de reglementare două obiective diametral opuse. Noi pledăm pentru integrarea țării, respectarea suveranității și integrității teritoriale, pe când cei de la Tiraspol pledează pentru, cel puțin, pentru menținerea status quo. Așa cum este acum este mai bine pentru ei și vor să meargă înainte. Nu va fi așa, pot să vă asigur, lucrurile se schimbă, și foarte repede.

— Cât de mare este acum influența Rusiei? Vedeți o dinamică în comparație cu anii precedenți? Pentru că cei de la Tiraspol care își doresc acest status quo, înțelegem că deciziile nu le iau de capul lor, ci fiind coordonați de la Moscova.
— Indiferent de faptul că Rusia acum are alte probleme mai mari, nu are acces direct în regiune, interesul pentru a-și menține influența există. Structurile de la Tiraspol sunt controlate de Moscova. Prezența militară rusă, chiar dacă este una relativ modestă, este un factor de instabilitate și risc de securitate. Trebuie să înțelegem că o pace durabilă și echitabilă în Ucraina, cu garanții de securitate foarte clare, ar putea, nu vreau să spun „să ne ajute”, dar ar putea să faciliteze acest proces de reintegrare. Nu îl interconectăm direct, dar lucrurile ar putea să se schimbe atunci când vom avea o pace echitabilă în Ucraina.

— „Bună ziua tuturor! Ne bucurăm să fim la Tiraspol, Republica Moldova.”, ați spus dumneavoastră la 26 februarie când s-a desfășurat la Tiraspol o nouă discuție în formatul 1 plus 1, discuție care a avut loc la o distanță de un an și patru luni față de precedenta. Pe de altă parte, Vitalii Ignatev, cel cu care ați discutat acolo, desigur că a ținut să salute în limba rusă, simbolic, cele două mesaje fiind transmise în acest fel. Ce credeți că ați reușit să obțineți de la această primă discuție?
— Nu ne-am propus să obținem prea multe lucruri. A fost prima discuție, într-adevăr, după o perioadă îndelungată. Reuniunea precedentă a avut loc în noiembrie 2024. E adevărat că a mai fost una în aprilie anul trecut, dar era una în alt format, mai informală, între reprezentantul politic la acel moment, Oleg Serebrian și Vitali Ignatiev, pe care nu o considerăm una clasică. Deci, într-adevăr, a fost o perioadă destul de îndelungată și a fost important cel puțin să facem cunoștință și să ne prezentăm poziția. Avem o corespondență foarte activă cu domnul Ignatiev, uneori prea activă.

— Prea activă? La ce vă referiți?
— Mă refer la faptul că primim câte șapte scrisori din partea lui, nu neapărat la toate reacționăm, dar trebuie să le analizăm să vedem care sunt subiectele. Sunt subiecte mai complexe, sunt probleme individuale.

— Ce vă scrie domnul Ignatiev?
— De toate.

— Sunt cerințe?
— Sunt și cerințe. Și noi cerem. Este o procedură stabilită de mai mulți ani. Nu este ceva care a apărut de la momentul preluării acestei funcții. Deci, cum spuneam, a fost bine că ne-am întâlnit, am făcut cunoștință, am pus pe masă, pe agendă, subiectele pe care ne dorim să fie discutate, am venit și cu inițiative noi. Sincer vorbind, noi am insistat să fie la Tiraspol. 

— Într-un interviu anterior spuneați că v-ați dorit să fie la Chișinău această întâlnire. 
— Ne-am dorit să fie la Chișinău. Era un principiu al rotației: o ședință la Chișinău, una la Bender sau Tiraspol. Erau trei locuri unde aveau loc aceste reuniuni 1 plus 1. De mai mulți ani, cei de la Tiraspol refuză să vină la Chișinău, motivând prin faptul că ar putea să fie persecutați în conformitate cu așa-numita lege a separatismului. 

— De ce „așa-numită”?
— Ei așa o numesc. Am încercat să-i convingem că nu sunt motive obiective pentru a nu veni la Chișinău, că le garantăm securitatea, condițiile de activitate. Au refuzat și de această dată. Și am zis să facem la pe malul stâng, pentru că este oricum R. Moldova. Și acesta a fost și salutul meu de la începutul acestei ședințe, accentuând că suntem în Republica Moldova. Asta a fost cred că și un element psihologic, aș spune eu, de menținerea acestui spirit, că R. Moldova este o țară care include și regiunea transnistreană, chiar dacă, temporar, aceasta nu este controlată.

Cred că a fost o reuniune bună, deși am rămas pe poziții diferite: suveranitate și integritate teritorială și, așa cum văd ei, o entitate diferită. Am convenit că vom mai convoca grupuri de lucru care au fost create ceva timp în urmă. De la preluarea mandatului au fost patru grupuri de lucru în diferite domenii: sănătate, educație, mediul și economie. Și am mai convenit că vor urma și alte grupuri de lucru și că următoarea ședință ar putea să aibă loc în luna martie, deși noi am propus aprilie. Iarăși refuzând să vina la Chișinău, noi am propus de data aceasta Râbnița. Să vedem cum vor motiva, dacă nu vor dori la Râbnița, fiindcă va fi același salut: „Suntem la Râbnița, Republica Moldova”.

— Domnul Alexandru Flenchea, cel care a deținut și el la rândul lui această funcție pe care o dețineți dumneavoastră, spunea că rolul acestui format 1 plus 1 nu dă neapărat rezultate, iar singurul scop este ca să fie ținută Federația Rusă în afara discuțiilor. 
— Am relatat și eu că nu neapărat este un format care aduce rezultate concrete. În cadrul acestui format 1 plus 1 participă și reprezentanții la formatul 5 plus 2, ca observatori. OSCE facilitează reuniunea propriu-zisă, deschide cu un salut reuniunea și sunt prezenți reprezentanții Rusiei, Ucrainei, Uniunii Europene și Statelor Unite, dar fără a avea dreptul să intervină, să comenteze, să pună întrebări. 

Este un element cu care aș fi de acord cu domnul Flenchea, deși acest format este unul care menține comunicarea, totuși. Trebuie să admitem că, dorim sau nu dorim, sunt subiecte pe care le comunicăm și pot să vă spun un exemplu care a fost unul bun: atunci când râul Nistru la Molovata a înghețat, bacul nu circula, am avut o comunicare destul de activă și, drept rezultat, localitățile de pe Platoul Cocieri au fost asigurate cu toate cele necesare. Și vreau să spun, dacă nu se schimbă nimic, de luni acest bac ar putea să-și reia activitatea, lucru care ne bucură foarte mult.

— V-ați dus cu cel puțin trei propuneri: crearea Fondului de convergență sau de reintegrare, ca serviciul 112 să funcționeze și în regiunea transnistreană și limba română în școlile din regiunea transnistreană, adică în celelalte școlile, pe lângă cele câteva care deja predau în limba română cu grafie latină și după programele școlare coordonate aici, la Chișinău. Care vi se pare cea mai realizabilă?
— Cea mai importantă, deși toate sunt importante, ține de dreptul la educație. Copiii noștri din stânga Nistrului sunt discriminați cinic de structurile de la Tiraspol. Puțini își mai amintesc că studiile până în 1994, deja câțiva ani de conflict, erau în limba „moldovenească” cu grafie latină, așa cum se spunea atunci. Deci era limbă română. Lucrul ăsta nu este ceva care nu poate fi realizat astăzi, cu atât mai mult că putem oferi tot sprijinul didactic care este necesar din partea Ministerului Educației. Credem că este un subiect absolut necesar și important pentru a crea condiții similare cu cele ale semenilor din partea dreapta Nistrului și nu numai. La Tiraspol, spre exemplu, la Liceul Teoretic „Lucian Blaga”, copiii au posibilitatea să învețe limba română. Și deci au alte perspective educaționale și profesionale pentru viitor. Deci acesta e un lucru extraordinar.

— Propunerea era legată doar de limba română sau de întreg programul, pentru că acolo se predă istoria după manuale rusești, de exemplu?
— Ideea a fost un prim pas. Pentru noi era important să mișcăm carul din loc. 

— Și am văzut că reacția a fost negativă. 
— Reacția nu a fost cea mai pozitivă, adevărat, dar vom utiliza instrumente de convingere, dacă putem spune așa, pentru a încerca. Nu poate garanta nimic nimeni în viața asta, că lucrurile se vor mișca exact așa cum vrem noi de la 1 septembrie 26, dar nu vom ceda și vom continua să promovăm acest deziderat. 

Fondul de convergență este unul care ar oferi o perspectivă globală asupra procesului de reintegrare, este unul care va implica practic toate domeniile de activitate. 

— Haideți mai întâi să explicăm de unde vor veni banii, pentru că inclusiv ar urma să fie taxați agenții economici din stânga Nistrului.
— Fondul va acumula fonduri din taxele vamale, din alte taxe la care agenții economici din stânga Nistrului vor fi supuși, inclusiv pentru a crea condiții similare celor din dreapta Nistrului. Acum, agenții economici din dreapta Nistrului sunt dezavantajați. Iar fondurile acumulate vor fi utilizate pentru cetățenii noștri din stânga Nistrului. Nu vom lua banii să facem ceva la Chișinău sau la Bălți. Nu. 

— Agenții economici deja au început a fi taxați, plătesc taxele vamale pe care nu le plăteau până acum.
— Corect, de mai bine de doi ani. 

— Am văzut o reacție negativă la Tiraspol atunci când s-a întâmplat asta.
— Și nu a fost una foarte pozitivă în cazul Fondului de convergență, fiindcă este vorba de volumuri mult mai mari. Și, deci, ne va oferi și mai multe posibilități.

— Despre ce fel de impozite este vorba?
— Este vorba de taxa pe valoare adăugată, este vorba de accize pentru categoriile de mărfuri care sunt supuse accizării, este vorba de taxa pentru eficiență energetică care a fost deja introdusă. Agenții economici care importă motorină, benzină, au fost deja informați, au fost notificați că urmează să achite această taxă. Ne gândim pe viitor la taxele de mediu. Sunt câteva din ele la care ar trebui ajustată legislația. Dar totul va fi gradual. Trebuie să înțelegem că dacă introducem astăzi aceste taxe, în primul rând cetățenii noștri vor avea foarte și foarte mult de suferit. Vom face lucrul asta gradual pentru a oferi posibilitatea ajustării activității economice. 

Vom miza foarte mult pe contribuții internaționale externe și dorim ca într-un comitet care va gestiona acest fond să fie incluși partenerii noștri externi, în primul rând Uniunea Europeană, care va oferi și credibilitatea și transparența utilizării acestor fonduri. Deci este un proces deloc simplu, ne confruntăm pentru prima dată cu așa inițiativă care urmează a fi implementată, în special într-o zonă care nu este pe deplin controlată și trebuie să găsim mecanisme cum realizăm aceste proiecte. Lucrăm asupra acestora.

— Și când ar urma să fie instituit?
— A fost o coincidență, cred eu: eu vorbeam la Tiraspolul despre subiectele noastre, în același timp, un grup de deputați a venit cu această inițiativă legislativă. Conform inițiativei, taxele respective ar urma să fie colectate începând cu 1 iulie 2026, iar fondul — să fie creat de la 1 august 2026. Deci avem o perioadă de câteva luni prin care noi, împreună cu colegii noștri de la alte instituții, vom lucra asupra mecanismului de realizare. Și sperăm că va fi posibil să începem utilizarea acestor fonduri deja pe parcursul acestui an.

— Avem pârghii pentru a impune aceste taxe agenților economici din stânga Nistrului?
— Sigur, da. Toate operațiunile de import-export sunt actualmente controlate de autoritățile centrale, prin instituțiile respective. Nu avem niciun impediment pentru a începe acest proces, care poate va fi unul dureros pentru anumiți agenți economici, dar unul foarte necesar.

— Pe ce vor fi cheltuiți acești bani și cum vă veți asigura că nu vor ajunge să susțină regimul separatist de acolo? 
— Este unul din obiectivele pe care ni-l propunem, că acest fond sau impozitele colectate să nu sprijină organele represive din stânga Nistrului, cum ar fi securitatea, poliția, procuratură, etc. Noi dorim să focusăm aceste fonduri către proiecte sociale și către proiecte de infrastructură. Am vorbit deja că avem 75 de mii din cetățenii noștri sunt înrolați în sistemul asigurării medicale, avem peste 11 mii de beneficiari de plăți sociale. Încet, vom extinde această bază pentru a acoperi întreaga regiune. Cred că lucrul ăsta nu este cel mai complicat. Avem exemple cum s-a făcut în alte state, vom face ceva similar sau vom gândi o modalitate locală nouă. 

Cât privește proiectele de infrastructură, poate fi puțin mai complicat. Pentru început, cred că vom realiza proiecte care sunt conexe Zonei de Securitate. Spre exemplu, podul de la Dubăsari, care este într-o stare foarte avariată și necesită o reparație capitală, sau drumul spre Tighina, unde avem un segment foarte deteriorat care oricum e folosit și de o parte din cetățenii din stânga Nistrului. Vom veni și cu alte propuneri de proiect și de aia avem nevoie și de implicarea partenerilor externi, cum am spus, Uniunea Europeană, care ar putea influența anumite procese în contextul acestor proiecte de infrastructură.

— Ați spus într-un interviu recent că banii ar putea fi utilizați chiar și pentru compensații la facturile pentru energie pentru locuitorii din stânga Nistrului. Spuneați că era doar o idee pe care o aveați. Ați consultat-o cumva în Guvern? Ar fi posibilă?
— Nu, dar cred că am posibilitatea să conving colegii că acest lucru ar putea să fie foarte benefic pentru a evita șocul umanitar care ar putea să apară în regiune, ținând de criza energetică care afectează tot mai mult raioanele din stânga Nistrului.

— Cât va mai fi permisă această schemă de livrare a gazelor în stânga Nistrului? O schemă opacă, cu implicarea unei companii cu proprietari din Ungaria, dar cu plăți care se fac prin niște companii din Dubai. Cine controlează aceste scheme, dacă aveți aceste date? Și cât va fi permisă această situație?
— Dimensiunea energetică nu este în portofoliu viceprim-ministrului pentru reintegrare și nici a Biroului politic de reintegrare. Este un domeniu gestionat de întreprinderile de profil, Moldovagaz și Tiraspoltransgaz, și Ministerul Energiei. Cred că ați văzut în presă, la solicitarea Ministerului Energiei, ANRE a extins licența pentru livrările de gaze în regiune pentru Moldovagaz pentru următoarele 3 luni, până pe 30 iunie 2026. Lucrul ăsta s-a făcut din motive practice pentru a pregăti un eventual schimb al agentului sau a companiei care prestează aceste servicii, vorbesc de Moldovagaz acum. 

Am putea să avem o dinamică absolut deosebită, ținând cont de criza din Golf și posibilitatea sau imposibilitatea livrărilor de gaze către regiunea transnistreană. Ați văzut, regiunea se află într-o criză profundă energetică. Au fost sistate livrările de agent termic către locuințe, către școli. Centrala de la Cuciurgan a trecut la cărbune, dar rezervele sunt foarte limitate, iar rezervele de gaze sunt pentru câteva zile. Lucrurile ar putea să aibă o dinamică cu totul deosebită în următoarele zile și ar putea să permită niște acțiuni de reintegrare mai rapide.

— În câteva zile s-ar putea opri total gazele care sunt livrate acolo?
— În funcție de situația din regiune, ar putea să fie o criză energetică profundă. Și avem oferta Chișinăului și a Uniunii Europene care a fost propusă în ianuarie anul trecut și care nu a fost acceptată de structurile de la Tiraspol: cele 60 de milioane de euro, care ar putea pentru o perioadă poate nu foarte îndelungată, dar să creeze condiții pentru a găsi alte soluții de livrare.

— Alte soluții ar fi modul în care noi, aici, pe malul drept, primim aceste gaze?
— Asta ar fi pentru început. Dar problema ar fi în prețul la gaze. Cetățenii din R. Moldova au trecut prin mai multe șocuri. În același timp, guvernul a avut posibilitatea să compenseze categoriilor de cetățeni vulnerabili. Lucrul ăsta ar putea fi realizat și în stânga Nistrului. Vorbeam de Fondul de convergență și de anumite compensații.  

Deși, nu-mi închipui cum am putea să menținem regimul de livrări de gaze la un preț practic inexistent pentru cetățeni. Va trebui să revenim la subiect și la, un moment dat, treptat, să ajungem la prețul de piață.

— Acesta cred că este și unul dintre argumentele pe care le folosesc și cei de acolo. 
— Este o durere de cap și pentru noi, sincer vorbind. Fiindcă o perioada de mai mult de 30 de ani, societatea de acolo s-a obișnuit cu un preț anumit, lucru care nu poate dura la nesfârșit.

— Criza de la începutul anului trecut, când au înghețat în case, tot nu părea să-i fi convins că mai bine plătești decât să îngheți.
— Era și capacitatea de plata cetățenilor, care este una foarte limitată. Dacă ne uităm la salarii, de ce atâția cetățeni de pe malul stâng, din municipiul Bender, au fost angajați în câmpul muncii pe malul drept? Fiindcă salariile sunt de două, trei ori mai mari. Timpul când cei de la Tiraspol aveau salarii mai mari și prețurile în magazine erau mai mici a trecut și cred că nu se va mai întoarce niciodată.

— Vreau să vă întreb și despre relația pe care o aveți cu domnul Ignatiev. El este anunțat în căutare de autoritățile din Ucraina. Dumneavoastră ați fost ambasador în Ucraina. Ce spun colegii dumneavoastră de acolo despre faptul că trebuie să discutați cu această persoană? Ați cerut, poate, Tiraspolului să-l schimbe?
— Nu, nu am abordat acest subiect. Trebuie să recunoaștem că și colegii din Ucraina discută, de la caz la caz, cu așa-numiți liderii de la Tiraspol. La discuții, dacă îmi dau bine seama, probabil participă și domnul Ignatiev. Marko Șevenko, ambasadorul Comisiei Speciale, a vizitat Chișinăul și Tiraspolul acum două săptămâni. Nu cred că s-a pus problema în felul ăsta, cel puțin pentru moment.

— Deci, este o persoană cu care se poate discuta în continuare la Tiraspol? 
— Este persoana care a fost nominalizată acolo, ca reprezentant politic, cu care comunicăm. Comunicăm, ca să știți, pe o coală de hârtie, fără antet, fără nimic: adresarea, semnatura, trimis. E o tradiție de mai mulți ani. Eu nu folosesc antetul meu ca viceprim-ministru, el nu folosește nimic. E doar o coală de hârtie. 

— Ca plăcuțele neutre ale automobilelor?
— Exact. Este o comparație bună, da.

— Asta pentru a nu recunoaște simbolistica așa-numitului „stat”, așa cum se autodeclară?
— Absolut, exact.

— Și pentru că discutăm despre Ucraina. Au fost propuneri din partea cuiva din Ucraina să intervină militar în regiunea transnistreană? Cum este văzută în general această idee?
— În primul rând, trebuie să recunoaștem că Ucraina are o poziție foarte clară în contextul reglementării conflictului transnistrean. Respectă suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, un lucru important. Pentru noi este importantă poziția oricărui partener, dar a vecinilor, cu atât mai mult. În spațiu public din Ucraina și preluate și în spațiul public din Chișinău, din Republica Moldova, au fost asemenea voci, dar erau mai degrabă voci din spațiul experților, și nu factori de decizie la nivel guvernamental sau al oficiului președintelui. Nu au mai fost reiterate de ceva timp, deci e posibil că și-au dat seama cei care promovau acest lucru că, atâta timp cât conducerea R. Moldova pledează pentru o soluționare pașnică a conflictului transnistrean, nu merită să continuăm aceste discuții. Mă bucur foarte mult că am reușit să menținem acest dialog la nivelul cel mai înalt și sectorial, dar prin prisma reglementării pașnice.

— Am văzut mai multe decizii luate de președinția Republicii Moldova de retragerea cetățeniei pentru mai multe persoane aflate în stânga Nistrului, care au contribuit la separatism, prin faptul că s-au aflat în structurile militare, paramilitare. Din câte înțelegem, este vorba de persoane care nu neapărat au un rang foarte înalt. Când se va ajunge la cei care au mai multă influență acolo?
— Explicațiile au fost oferite pe pagina oficială a președinției, legate de motivația pentru asemenea deciziei. Cred că sunt acțiuni de stimulare, dacă pot spune așa, sau de ridicare nivelului de responsabilitate, nu numai față de cei care au fost vizați direct, dar și pentru cei care deocamdată acționează în calitate de oficiali în structurile respective. 

— Dar putea fi aplicată această măsură și în anii precedenți, mai devreme? Pentru că, spuneați dumneavoastră, s-au făcut multe compromisuri din partea Chișinăului, fără prea multe compromisuri din cealaltă parte. Dar pârghii se pare că avem, dar nu le-am folosit.
— Bănuiesc că se putea. Este vorba despre voință politică în situația asta.

— Cât de aproape suntem de o soluție de reintegrare și vreau să ne dați un răspuns și în contextul negocierilor pe care le avem de integrare în Uniunea Europeană. Se va face o integrare a întregii R. Moldova sau o integrare în doi pași?
— Bună întrebare, pe cât de bună, pe cât de complicată. Trebuie să fim realiști în sensul procesului de reintegrare. Reintegrarea nu este un act votat de Guvern sau de Parlament, este un proces. Un proces complicat, de lungă durată, cu mai multe necunoscute. Și deci trebuie să fim atât realiști, cât și responsabili de deciziile care vor fi luate în acest proces. Evident, mai multă lume vorbește despre fereastra de oportunitate. Cei care nu cunosc subiectul în profunzime ar putea spune că am putea să o facem peste noapte. Nu e adevărat. Avem prea multe necunoscute ca să mergem pe acest scenariu.

Cât privește integrarea europeană, acestea sunt două procese paralele. Nu putem interconecta integrarea europeană și reintegrarea țării. Dacă am face acest lucru, am oferit unui stat terț sau unui partener dreptul la veto. Și mă refer acum la Federația Rusă, care ar face tot posibilul ca procesul de reintegrare să fie blocat, faptul că ar bloca ulterior și procesul de integrare europeană.

— Dar când spuneți că sunt două procese paralele, asta înseamnă că integrarea europeană nu depinde de faptul dacă se reintegrează regiunea transnistreană în componența R. Moldova?
— Într-un scenariu ideal ar fi ca R. Moldova integră să se integreze în Uniunea Europeană. Dar aceste două procese au viteze diferite și calendare de implementare diferite. În cadrul negocierilor cu Uniunea Europeană noi cunoaștem exact ce trebuie să facem, până la o zi. În cazul reintegrării țării sunt, cum spuneam, foarte multe necunoscute și depinde foarte mult de situația politică și geopolitică din regiune, spuneam de războiul din Ucraina și alte elemente, cum ar fi prezența militară rusă în regiunea transnistreană. Deci acest lucru nu ne oferă o perspectivă foarte clară în timp, referitor la reintegrare. Din acest motiv spuneam că sunt două procese paralele pentru a nu oferi nimănui dreptul de veto în procesul de integrare europeană a țării noastre. Ne dorim să avansăm acest proces cât mai repede, să creăm condiții pentru reintegrare, dar acest lucru va necesita timp și va necesita și o perioadă de tranziție. Nu putem spune că la momentul unei reintegrări, să-i spunem, formale, lucrurile se vor finaliza prin acest proces.

— Pentru că va fi nevoie o reintegrare socială și economică.
— Absolut. Deci trebuie să ținem cont de lucrul ăsta și aceasta va necesita timp.

— Rămâne pe masă situația în care integrarea în UE să se întâmple în doi pași?
— Din punctul meu de vedere, da. Dar mai trebuie să ținem cont, și acesta e un apel mai degrabă către agenții economici din stânga Nistrului, către comunitatea de business, care la momentul integrării R. Moldova, malul drept, în Uniunea Europeană și sistarea temporară a aplicării acquis-ului comunitar, vor dispărea și toate instrumentele de facilitare de comerț exterior, cum este Acordul aprofundat și comprehensiv de liber schimb. 

La momentul aderării la UE, Republica Moldova va fi parte la piața liberă. Acest instrument pe care îl folosim noi azi, și cei de pe  malul stâng și cei de pe malul drept, pur și simplu va dispărea. Și întreprinderile de pe malul stâng vor putea să aibă operațiuni de import-export în condiții obișnuite, fără niciun element de facilitare. Trebuie lucrul ăsta să-l înțeleagă foarte bine.

— Veți cere Uniunii Europene și altor parteneri externi să includă în listele de sancțiuni pe cei care controlează, de facto, regiune transnistreană, mă refer la liderii politici, dar și la cei non-politici, cel care controlează afacerile acolo, de exemplu, Victor Gușan?
— Cei care controlează regiunea nu sunt îngeri, dar trebuie să privim la lucruri prin prisma realității de pe teren. Deci, pentru moment, acest lucru, cred eu, nu se va face, dar timpul va arăta.

— De ce nu se va face pentru moment? 
— Avem nevoie de o stabilitate în regiune. Dorim noi sau nu dorim, sunt oamenii care controlează această regiune.

— Și e nevoie să fie cineva acolo cu care se poate comunica?
— Inclusiv. Posibil că ar putea să fie și acesta un argument.

— Vă veți afla săptămâna viitoare la București și la Bruxelles. Veți prezenta viziunea R. Moldova legată de situația regiunii transnistrene. Ce mesaje duceți acolo?
— Nu vor fi mesaje absolut noi. Pentru noi e important să menținem comunicarea cu partenerii noștri. În primul rând, vorbim de București, de România, care a fost tot timpul și, suntem siguri, va fi și în continuare cel mai important partener și susținător în procesul de integrare europeană. Cât privește Bruxelles-ul, ne dorim o implicare mai activă a Uniunii Europene în procesul de reintegrare, inclusiv prin prisma Fondului de convergență, dar și ținând cont de faptul că nu avem un format internațional de negocieri funcțional. Formatul 5 plus 2 nu mai este funcțional, cel puțin atâta timp cât este război în Ucraina. Nici nu putem să anticipăm că acest format ar putea fi revitalizat. Deci avem nevoie de un sprijin clar, necondiționat din partea partenerilor și vedem în Uniunea Europeană un partener care ar putea să ne ajute în acest proces.

— Acest nou format ce ar presupune?
— Nu este un format nou și nu lucrăm asupra creării unui nou format, dar ținând cont de ponderea politică, economică, financiară și chiar de securitate a Uniunii Europene, ne dorim un rol mai important.