„Oamenii se vor adresa cu respect autorităților publice atunci când vor avea încredere în stat”. Interviu cu Katarina Fried, Ambasadoarea Suediei în R. Moldova

Din septembrie 2021, Katarina Fried este Ambasadoarea Suediei în R. Moldova. Din 1999, este angajată a Ministerului Afacerilor Externe al Suediei, lucrând pe probleme legate de afaceri multilaterale, în special în cadrul ONU și OSCE, drept internațional și drepturile omului, precum și resurse umane. 

Katarina Fried a activat și în cadrul Misiunilor Permanente ale Suediei pe lângă Națiunile Unite la Geneva și New York, precum și în cadrul Ambasadei Suediei din Gaborone, Botswana. Anterior, a muncit ca secretară a Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului suedez și ca judecător junior. Katarina Fried a absolvit Universitatea din Lund cu un master în drept internațional public.

• – Timp de peste un deceniu, Suedia trimite la Chișinău femei ambasadoare, în timp ce Ministerul de Externe al R.Moldova are mai puține femei în activități diplomatice de top. Ar fi mai dificil pentru femei să fie ambasadoare?

• – Pentru Suedia nu este o raritate să întâlnești femei în diplomație. De vreme ce populația este constituită din aproximativ 50 la sută bărbați și femei, muncim să avem paritate în toate activitățile, inclusiv în funcțiile ocupate în cadrul Ministerului de Externe. Cred că pe viitor bărbații ar trebui să-și pună unele întrebări, deoarece actualmente avem foarte multe femei care vin să facă o muncă bună în diplomație, deci s-ar putea să ajungem la momentul în care să predomine femeile și să fim nevoiți să introducem cote pentru bărbați în diplomație. 

Dar vreau să remarc faptul că femeile se regăsesc în număr egal nu doar în funcțiile diplomatice. Suedia are un guvern feminist, politicile elaborate sunt feministe, de aceea pentru noi acesta este un mod corect de a administra lucrurile, ca să avem egalitate în societate. Din păcate, sunt domenii în care deocamdată nu a fost atinsă egalitatea, în special în sfera privată. Egalitatea nu e doar o chestiune ce ține de drepturile omului, noi considerăm că e și un mod înțelept de a organiza lucrurile, ca să ne asigurăm că societatea funcționează în deplină capacitate, fiecare membru al societății beneficiind de drepturi și oportunități.

• – Suedia este în topul țărilor în care este cel mai bine să fii femeie. Ce înseamnă asta? Cum trăiesc femeile și bărbații într-o asemenea societate?

• – Unul dintre principiile generale ale Suediei privind egalitatea de gen este că toată lumea, indiferent de gen, are dreptul de a munci, de a se întreține și de a stabili un echilibru între viața profesională și cea de familie.

Da, suntem bine poziționați în asemenea topuri, dar e vorba de multă muncă pentru a ajunge aici și e vorba de multă muncă în continuare. Egalitatea nu e doar o declarație, sunt acțiuni bine planificate, sunt bugete elaborate din această perspectivă, asigurându-ne că orice investiție din bani publici respectă drepturile și egalitățile tuturor, discutând cum această investiție va afecta bărbații și femeile, fetele și băieții, cum poate fi explorat mai bine potențialul lor. 

Dar avem și provocări: încă nu am atins paritatea și nu avem suficiente femei în afaceri, în sectorul privat; de asemenea, mai avem de lucru la capitolul violenței pe bază de gen. Suntem foarte preocupați de aceste scopuri, ca să soluționăm aceste dificultăți. 

---

---

• – Anual, la 25 noiembrie, în întreaga lume se dă start celor 16 zile de activism împotriva violenței asupra femeilor. Suedia este foarte implicată în această campanie, dar a înregistrat și progrese în soluționarea problemei. Ce ar trebui să știe cei care nu reușesc încă să rezolve această problemă?

• – Combaterea violenței bazate pe gen e o prioritate de top a Guvernului Suedez. Încercăm o abordare holistică a acestei probleme. Primul pas e să dai un semnal politic foarte clar, că violența este inacceptabilă și trebuie oprită imediat. Al doilea pas – e nevoie de un cadrul legal, în baza căruia să se acționeze. Dar cadrul legal nu trebuie să prevadă doar pedepse, e nevoie ca tot sistemul întreg să fie conectat la această combatere a violenței: poliția, asistența socială, instituțiile medicale. Sistemul trebuie să poată detecta cu ușurință astfel de crime, dar și să poată ajuta victima imediat. Totodată, un guvern trebuie să lucreze cu percepțiile cetățenilor, să-i ajute pe toți să înțeleagă că violența este inacceptabilă, că nu există și nu pot exista scuze, să se lucreze cu normele masculinității negative, ca să se asigure că toți membrii societății înțeleg fenomenul, rădăcinile acestuia. Este necesar un dialog permanent cu toate părțile. În același timp, în acest proces nu doar femeile și copiii au nevoie de ajutor. Este necesar de a lucra și cu abuzatorii, e nevoie să fie asigurate programe și pentru ei. Ei trebuie încurajați să lucreze asupra acestor vicii. 

Toate aceste acțiuni însă solicită resurse, toate acestea trebuie planificate și introduse în buget, nu doar în planurile de lucru. Guvernul trebuie să investească în combaterea violenței și în prevenirea combaterii acesteia, să muncească cot la cot cu societatea civilă, cu sectorul privat și cu alte părți ca să asigure mecanismele, infrastructura, politicile și implementarea lor eficientă.

• – Să vizualizăm mecanismul suedez. Dacă o femeie este abuzată în familie, care sunt pașii concreți pe care îi poate întreprinde?

• – Sunt mai multe scenarii. Dacă ai ajuns într-o asemenea situație, nu e simplu să ieși imediat din asta. Dar sistemul este mereu pregătit să acționeze. Femeia se poate adresa la poliție, poate telefona și atunci va fi vizitată la domiciliu, sau poate merge direct la poliție să denunțe un abuz, sau poate comunica cu alte persoane sau organizații, iar acestea o vor ajuta. De asemenea, dacă femeia nu mai poate rămâne în locuința în care a fost supusă abuzului, sistemul îi va oferi cazare și îngrijirile necesare până la rezolvarea cazului, inclusiv asistență specializată. Polițiștii, pe întreg teritoriul Suediei, sunt pregătiți foarte bine să înțeleagă și să reacționeze la astfel de plângeri, ei chiar știu ce au de făcut. 

O altă latură importantă aici este încrederea. Ca să te adresezi la timp unor instituții și servicii, trebuie să ai încredere în ele. Trebuie să ai încredere în autorități, că ele vor reacționa în așa mod în care să ți se ofere securitate și asistență. Noi am muncit foarte mult cu autoritățile ca ele să inspire încredere victimelor și să le creeze sentimentul că acționează imediat și în interesul celor abuzați.

• – Ce faceți cu abuzatorii? Este suficient ca aceștia să fie puși la închisoare sau pot fi  reeducați?

• – Ca să înțelegem cum poate fi rezolvată problema, e bine să fie analizată cauza și motivarea agresivității: e alimentată de stereotipuri sau de inegalități în economie, inegalități în familie? Analizând datele problemei, s-a ajuns la un larg spectru de servicii, inclusiv consiliere pentru abuzatori. Ei sunt ajutați să înțeleagă ce îi face să fie agresivi și cum să lucreze asupra lor pentru a nu perpetua violența. Psihologii lucrează în închisori, dar și primăriile oferă asemenea servicii pentru cazurile care nu au ajuns la închisoare. Totodată, se muncește la prevenire. Au fost create linii fierbinți pentru bărbați care ajung în situații dificile, care-i determină să fie violenți. Deseori, ei telefonează și comunică cu un specialist, spunând că au ajuns la un moment tensionat în viață, simt că uneori nu își pot controla agresiunea și ar vrea să înțeleagă cum ar putea să depășească situația, fără a comite un fapt penal. 

• – Cât timp i-ar lua unei societăți să conștientizeze și să pună la punct un sistem bun de combatere a violenței bazate pe gen?

• – Suedia a lucrat zeci de ani în acest sens. Dacă comparăm Suedia de 100 de ani în urmă cu cea de acum, vedem cât de mult s-au schimbat atât mentalitatea, cât și percepțiile cetățenilor. În prezent, egalitatea de gen e o normalitate în societate, fiecare cetățean vede schimbările ca pe ceva pozitiv, atât în viața socială, cât și în cea economică. Femeile și bărbații se bucură de acces pe piața muncii, fiecare plătește și beneficiază de taxe, toți au drepturi politice, civile egale. Deși a fost o muncă de decenii umăr la umăr. 

Acum femeile nu mai simt nesiguranța pe care o simțeau cu 100 de ani în urmă, iar de această situație se bucură nu doar ele, dar și copiii lor, părinții lor, partenerii lor, familiile și, în rezultat, întreaga societate. 

• – Cum se educă egalitatea în Suedia? În R.Moldova manualele școlare sunt pline de stereotipuri care arată că locul femeii e mai aproape de bucătărie, iar rolul bărbaților e mai absent în familie și mai activ în politică, de exemplu. 

• – Curricula școlară este fundamentală pentru educarea unei societăți în spiritul egalității. Fiica mea are 14 ani, a venit cu mine împreună în Moldova și ea deja este atât de bine informată despre stereotipuri și egalitate, încât le desprinde ușor din întâmplările de zi cu zi și îmi povestește despre discuțiile din școală privind inegalitățile. Este bine să se discute și să se înțeleagă normele și corespunderea acestora cu drepturile umane. 

În curricula școlară suedeză avem un model neutru de storytelling, prin care nu se remarcă superioritatea sau dominarea unui sau altui gen. Dacă un manual suedez ar promova stereotipurile, susținând, de exemplu, că femeile trebuie să spele vesela, iar bărbații să citească ziare, societatea ar reacționa foarte critic. 

Suedia și-a ajustat standardele de egalitate prin discuții și comunicare. Aceasta e calea cea mai corectă. Purtăm o mulțime de discuții în societate, de la vârste mici, cum trebuie sau cum e mai bine să fie, ce înseamnă asta, copiii și familiile lor află devreme că situația lor nu e doar roz sau albastră, că fiecare dintre ei e liber să devină ceea la ce visează,  fără să existe limitări impuse de stereotipuri. 

• – Unul dintre stereotipurile perpetuate în societatea noastră ține de rolul femeilor în dezvoltarea societății, în activități care țin de tehnologii, inteligență artificială, științe. Suedia susține proiecte privind tehnologiile în Moldova. Cum abordați chestiunea egalității în aceste proiecte desfășurate la noi? 

• – Digitalizarea e deja un fapt împlinit și trebuie să ținem pasul cu ziua de mâine și să asigurăm acces egal la acest domeniu pentru toți membrii societății. Tehnologiile pot să ne ofere o mulțime de lucruri, inclusiv femeilor. Vedem că deja multe femei sunt implicate în lumea IT și continuăm să încurajăm implicarea lor în acest domeniu. Tehnologiile ajută la lansarea afacerilor, dezvoltarea acestora, abilitarea femeilor în diverse domenii. Suntem foarte mulțumiți să putem contribui la dezvoltarea acestui domeniu anume în acest mod.  

---

---

• – Suedia se implică activ în reforma justiției și combaterea corupției în R.Moldova, unde este încă foarte mult de lucru. Ce s-ar întâmpla, bunăoară, dacă în Suedia un judecător ar fi prins cu mită, cu averi nejustificate? 

• – Ar fi un scandal enorm. 

• – Cum anume arată un scandal enorm?

• – În primul rând, ar fi tras la răspundere pentru fapta ilegală pe care ar fi comis-o. În al doilea rând, cariera acestei persoane ar fi cu siguranță ruinată. Și multe alte consecințe. Un astfel de specialist nu s-ar mai întoarce niciodată în sistemul judiciar. Cazul ar fi discutat non-stop în presă. Presa din Suedia ține asemenea cazuri în atenție, iar presa de la noi este foarte influentă și puternică, iar asta îi ajută mult pe cetățeni, întrucât presa îi reprezintă. Eu, practic, nu văd ca cineva să scape nepedepsit, dacă ar comite un caz de corupție în sistemul judiciar. 

• – În R.Moldova corupția are față de bărbat, căci majoritatea clanurilor corupte sunt niște cluburi masculine care se întrunesc la saună și împart țara. În țările cu un grad mai mare de egalitate și transparența corupția e mai pregnantă?

• – O corelare interesantă. Nu m-am gândit la acest moment anume, dar cred că egalitatea de gen face societățile mai bune din toate punctele de vedere, pentru că în acest fel este utilizat potențialul deplin al populației, inclusiv în sistemul de drept.

• – Sunteți de câteva luni în R.Moldova, care sunt primele impresii și preferințe? 

• – Sunt atâtea lucruri care deja mi-au plăcut în Moldova. Am ajuns aici într-o perioadă bună, când restricțiile legate de COVID-19 nu mai erau atât de severe. Așa am avut posibilitatea să călătoresc și să întâlnesc oameni din Moldova: sunt calzi și generoși, mâncarea este foarte gustoasă, iar vinul este foarte bun. Am vizitat orașele Cahul, Comrat, Tiraspol, Orhei. Vreau să merg și spre nord. 

Cred că această țară are un mare potențial de creștere, oamenii sunt foarte creativi. Asta mă face să cred că urmează să mă bucur de următorii mei ani în Moldova. Și fiica mea se adaptează aici cu ușurință. Or, ca să te simți bine, trebuie ca și familia și oamenii din preajmă să se simtă bine. Mă bucur că toți ne simțim bine aici, în Moldova.  

• – Sunteți vaccinată? 

• – Da, sunt vaccinată și cred că vaccinul ne poate proteja de consecințele serioase ale îmbolnăvirii de COVID. Da, oamenii vaccinați ar mai putea contracta virusul, dar deja cu riscuri mult mai mici. Totodată, după vaccin mă simt confortabil față de oamenii vulnerabili din jurul meu. Situația în Suedia este bună, deoarece avem peste 80% din populație vaccinată. Recent, am fost acasă, la Stockholm. Mi-a plăcut să văd că oamenii sunt din nou liberi, merg la concerte, la întruniri.  Am fost și noi la cinema, după o pauză atât de lungă, dar ne-am vizitat și rudele, chiar și pe bunica, fără riscuri majore. 
• – De ce suedezii cred în vaccin, iar moldovenii nu prea?

• – Pentru că în Suedia oamenii au încredere în Guvern, nu doar cu ocazia vaccinului, dar în orice alt context. Pentru că oamenii cred că Guvernul îi reprezintă și îi ajută să depășească problemele. Guvernul chiar explică în permanență problemele, consecințele, soluțiile, iar societatea cooperează cu un guvern în care are încredere.