De ce fug condamnații în dosarele de rezonanță? Cazul Alexandru Pînzari
Alexandru Pînzari, fostul șef al Inspectoratului General al Poliției din timpul guvernării Partidului Democrat, condus de Vladimir Plahotniuc, completează lista condamnaților celebri care au fugit după sau cu puțin timp înainte de pronunțarea sentinței pe numele lor. S-a întâmplat în pofida faptului că judecătorul a dispus arestarea lui imediată, până când sentința va fi definitivă. Pornind de la cazul Pînzari, Ziarul de Gardă a căutat să afle care sunt lacunele legislative și procedurale ce le permit unor condamnați să se eschiveze de la sancțiunile dictate de sentințe.
Potrivit sentinței pronunțate la 19 ianuarie 2026, Alexandru Pînzari, fost șef al Inspectoratului General al Poliției (IGP), la fel ca și alți doi „colegi de dosar”, Valeriu Cojocaru, care a condus fosta Direcție nr. 5 din cadrul IGP, și Dorin Damir, finul lui Vladimir Plahotniuc, urma să fie plasat în arest preventiv până când sentința va deveni definitivă. Reținerea urma să fie efectuată de Inspectoratul de Poliție Centru din municipiul Chișinău sau de alte subdiviziuni competente ale IGP, care ar fi trebuit să-l escorteze la penitenciar. Pentru că Pînzari nu a fost găsit la domiciliul său, acesta a fost anunțat în căutare.
Și Cojocaru a fost anunțat în căutare, el declarând ulterior pe rețelele sociale că se află peste hotare, în Ungaria. ZdG a aflat că acesta părăsise țara încă în luna noiembrie 2025. Singurul care a fost plasat în arest este Dorin Damir, cel care a fost găsit de polițiști în locuința sa. Toți trei figurează în același dosar privind angajările fictive de la Ministerul Afacerilor Interne.
De ce Dorin Damir a fost reținut de poliție și plasat în arest, dar nu și Alexandru Pînzari?
„Oficial, nu i-a fost adusă la cunoștință sentința. Ca să te eschivezi, trebuie să cunoști”
Eugeniu Musteață, avocatul lui Alexandru Pînzari, a spus pentru Ziarul de Gardă că nu cunoaște locul aflării clientului său. „Nu am avut nicio comunicare cu dumnealui. Chiar nu vă pot răspunde, îmi pare rău, dar nu am niciun contact cu dumnealui.” Întrebat dacă Alexandru Pînzari s-a eschivat de la executarea sentinței, avocatul a spus: „Nu știu dacă putem să spunem cu certitudine că s-a eschivat, în contextul în care, oficial, nu i-a fost adusă la cunoștință sentința. Ca să te eschivezi, trebuie să cunoști.”
Imediat după pronunțarea sentinței, Ziarul de Gardă l-a contactat pe Alexandru Pînzari, care a spus: „Am să fac cunoștință cu sentința și, conform descrierilor sentinței, am să urmez tot ce se cere.”
„Faptul că ai pornit dosar de căutare, poți să-l cauți pe străzi, este simplu”
Alexandru Pînzari nu a părăsit oficial R. Moldova, prin frontiera controlată, spune actualul șef al IGP, Viorel Cernăuțeanu. „Dar că el ar fi putut să părăsească teritoriul prin regiunea transnistreană sau prin alte metode, nu este exclus”, afirmă șeful Poliției. L-am întrebat pe Cernăuțeanu despre motivele și circumstanțele în care predecesorul său nu a putut fi plasat în arest preventiv, așa cum a dictat instanța.
„S-a pus în sarcina poliției de a merge la domiciliu și de a reține persoana. Alte măsuri atribuite poliției prin acea hotărâre, pentru percheziții, interceptări, nu se atribuie prin acea hotărâre. Doar se merge la domiciliu și se verifică dacă este și trebuie să-l reținem și să-l ducem la penitenciar. Și tot în hotărârea respectivă o să vedeți: în cazul în care nu este localizată și reținută persoana, se inițiază dosarul de căutare. Aceasta e altă procedură, separată, care iar începe de la zero”, a explicat Cernăuțeanu.
El a mai precizat că un dosar de căutare se inițiază, conform legii, după ce poliția constată că persoana nu se află la domiciliu, apoi informează despre asta procurorul și se merge apoi în instanța de judecată ca să decidă inițierea dosarului de căutare. Decizia nu se ia de instanța care l-a condamnat, ci de instanța aflată în raza domiciliului persoanei.
„Faptul că ai pornit dosar de căutare, poți să-l cauți pe străzi, este simplu. Dar dacă vrei alte măsuri: interceptarea telefonului, localizarea telefonului, alte măsuri de urmărire vizuală, iarăși, te duci la procuror, notifici despre solicitarea făcută, iar procurorul, dacă vede argumentarea, merge iarăși în fața judecătorului de instrucție, care decide dacă se acceptă sau nu astfel de măsuri”, a explicat Cernăuțeanu.
Șeful IGP consideră că este necesară modificarea legislației așa încât „dosarul de căutare să purceadă din momentul condamnării și să nu fie necesară o altă solicitare și un alt proces pornit pe aspectul de căutare. Odată ce persoana nu este în sala de judecată la momentul pronunțării și s-a eschivat, din momentul pronunțării să fie instituit dosarul de căutare, ca să nu mai fie necesare proceduri birocratice suplimentare.”
O altă propunere este să poată fi aplicate „măsuri asiguratorii până la pronunțarea unor hotărâri de judecată, ca să excludem riscul părăsirii teritoriului de către persoană ce ar putea fi condamnată, inclusiv pentru ca să asigurăm aspectul ăsta pe segmentul transnistrean”, a mai spus Cernăuțeanu.
Aceste inițiative de îmbunătățire a procesului de căutare imediat după pronunțarea unei hotărâri de condamnare sunt examinate în prezent pe platformele de lucru comune ale Procuraturii, CSM, Poliției și Parlamentului, potrivit lui Cernăuțeanu.
„Aici ar putea fi îmbunătățită legislația”
Livia Mitrofan, judecătoare și membră a Consiliului Superior al Magistraturii, a subliniat că în cazul în care persoana nu are nicio măsură procesuală de constrângere în momentul pronunțării sentinței, se aplică principiul prezumției nevinovăției față de aceasta. Este și cazul lui Alexandru Pînzari, care nu avea interdicții până la pronunțarea sentinței.
Membra CSM vede și ea o lacună în faptul că pentru anunțarea în căutare a persoanei față de care s-a dispus aplicarea arestului preventiv în sentință este necesară o nouă adresare în instanță: „Aici ar putea fi îmbunătățită legislația.” Magistrata mai atenționează că arestul preventiv, conform Constituției R. Moldova, nu poate dura mai mult de un an, astfel că ar fi necesară o examinare mai rapidă a dosarelor.
„Dar au fost și cazuri în care au evadat de la pronunțare condamnații care aveau aplicate măsuri de constrângere precum obligația de nepărăsire a țării sau control judiciar. Aici urmează să răspundă organele de drept de ce inculpatul a reușit să părăsească țara având măsură procesuală de constrângere”, a mai amintit Livia Mitrofan.
Brățări electronice și cauțiuni de milioane. „Două soluții pragmatice, care ar face ca lucrurile să funcționeze ceas”
Vadim Vieru, avocat și director de program în cadrul Asociației „Promo-LEX”, atrage atenția asupra faptului că în cazul Pînzari, deși instanța a dispus condamnarea și arestarea acestuia, „executarea a fost imposibilă pentru că inculpatul nu avea nicio măsură preventivă activă și a ales să nu se prezinte la ședință. A fost o fereastră de oportunitate exploatată procedural, care a transformat actul de justiție într-o simplă formalitate pe hârtie.”
Expertul subliniază că pentru a preveni repetarea acestui scenariu ar fi nevoie de „două soluții pragmatice, care ar face ca lucrurile să funcționeze ceas”.
„În primul rând, este vorba despre monitorizarea electronică. Aici este necesară modificarea legii pentru a permite aplicarea mult mai facilă a brățărilor GPS, în special în fazele finale ale procesului. Dacă ar fi existat o astfel de măsură, autoritățile ar fi știut în timp real locația persoanei, făcând imposibilă dispariția acesteia înainte de pronunțare.
În al doilea rând, soluția stă în instituția cauțiunii, care la noi este subutilizată. Pentru aceasta nu trebuie neapărat să schimbăm legea, dar practica judiciară și sumele stabilite (cu referire la sume, urmează să fie modificată legea). Dacă s-ar aplica cauțiuni de ordinul milioanelor de lei, ajustate la veniturile reale, riscul de a pierde acești bani ar fi un factor de descurajare mult mai puternic decât o simplă obligație morală de a veni la judecată. În Ucraina acest lucru funcționează.
Insist asupra acestor instrumente – brățara electronică și cauțiunea substanțială – pentru că ele trebuie să devină norma, nu excepția, în special pentru trei categorii specifice de cauze: corupție, crimă organizată și infracțiuni contra securității statului. În aceste dosare, vorbim de regulă despre persoane care dețin resurse financiare și logistice pentru a se ascunde. Tocmai de aceea, în privința lor, statul nu poate merge pe încredere, dar pe garanții financiare dure și control tehnic. Aplicând aceste filtre, am rezolva două probleme dintr-o lovitură: nu am mai avea situații de abuz din partea procurorilor sau poliției prin cereri excesive de arest preventiv, dar am avea garanția certă că la finalul procesului inculpatul este prezent pentru a-și executa pedeapsa”, a punctat Vadim Vieru.
Condamnați, dar de negăsit pentru a-și ispăși pedeapsa
În decembrie 2025, președinta Maia Sandu a cerut modificarea legislației pentru a preveni eschivarea persoanelor condamnate de la executarea pedepsei, inclusiv prin simplificarea procedurii de dare în căutare. Șefa statului a subliniat că problema este legată de securitatea țării, în situația în care există „zone necontrolate de autoritățile constituționale, iar persoanele care fug de justiție pot să se ascundă acolo”, făcând referire la regiunea transnistreană.
Solicitarea ei a venit după mai multe cazuri de rezonanță ale unor persoane publice condamnate recent, care au reușit să fenteze legea și să fugă din raza ei de acțiune. Printre acestea se numără președintele Adunării Populare a Găgăuziei, Dmitri Constantinov, condamnat în lipsă la 12 ani de închisoare într-un dosar de delapidare și abuz în serviciu. El s-ar afla în regiunea transnistreană. Tot acolo ar fi și foștii deputați afiliați lui Ilan Șor, Alexandr Nesterovschi și Irina Lozovan, care au dispărut înainte de pronunțarea sentințelor pentru corupție și finanțarea ilegală a partidelor. Fosta deputată a fostului Partid „Șor”, Marina Tauber, care s-ar afla la Moscova, a părăsit R. Moldova cu mai multe luni înainte să-i fie pronunțată sentința de condamnare la 7 ani și 6 luni de închisoare în dosarul privind finanțarea ilegală a partidului.
