Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   SLOBOZIA MARE: 13 ani cu…

SLOBOZIA MARE: 13 ani cu Ziarul de Gardă

La circa 200 km de Chişinău, în satul Slobozia Mare, raionul Cahul, Ziarul de Gardă are cei mai mulţi abonaţi. Localnicii de aici, pe lângă tradiţii, bucătăria aleasă, dragostea de istorie şi de neam, an de an, îşi demonstrează şi dorinţa de a afla adevărul şi de a lupta cu problemele din societate.

În ajunul împlinirii a 13 ani de activitate, o echipă a ZdG s-a deplasat la Slobozia Mare, pentru a-şi cunoaşte cititorii şi pentru a afla ce-i determină să aleagă anume acest ziar ca sursă de informare. În sat, am reuşit să-l cunoaştem pe cel mai fidel cititor, abonatul care a citit şi răscitit fiecare investigaţie timp de 13 ani. „Eu văd prost, dar citesc. Înainte de toate, trebuie să înţelegi ce ai citit şi pe urmă să-l lămureşti pe altul. Uite aşa: Marşul banilor de partid. 13 ani ZdG. Mie îmi place de Ziarul ăsta, l-am îndrăgit. Alţii mă întreabă: ce-ţi trebuie, că ai 91 de ani? Dar eu iau şi citesc, că nu degeaba scrie acolo: „Spune adevărul”. De asta au vrut să-l distrugă”.

„Mie îmi place de Ziarul ăsta, l-am îndrăgit”

Emilian Severin, la vârsta de 91 de ani, este cel mai fidel cititor: „Spune adevărul, de asta au vrut să-l distrugă”

Emilian Severin are 91 de ani şi toată viaţa a fost electrician. Fără multă vorbă, ne spune o poezie, care îl descrie mai bine decât o mie de cuvinte: „Eu sunt român, român «de viţă veche,/ Purtând opinci, suman, iţari/ Şi cuşma pe-o ureche./ Ne-a dat nume de curcan/ un hâtru bun de glume./ Noi am schimbat lângă Balcani/ Porecla în renume»”. Şi continuă, întrebându-ne: „Dar care e deştept, îmi dă mie răspunsul: cum am schimbat porecla lângă Balcani? Ce-nseamnă Balcanul pentru neamul românesc?”

Nu degeaba i-a plăcut să înveţe istoria, şi acum îşi aminteşte de eroii neamului românesc. „România nu are istoria României, dar are istoria daco-romană. Decebal a fost cel mai deştept rege, dar a fost vândut, cum a fost vândut şi Mihai Viteazul”.

În pofida vârstei înaintate, are o memorie perfectă. Emilian Severin ne-a recitat mai multe legende istorice şi ar fi continuat la nesfârşit… Legenda „Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul” nu a mai părut atât de dificil de învăţat, ca la orele de română. Moş Emilian o recită cu pasiune şi cu cea mai mare mândrie. Mândria de a fi român.

„Ca un glob de aur luna strălucea
Şi pe-o vale verde oştile dormea;
Dar pe-un vârf de munte stă Mihai la masă
Şi pe dalba-i mână fruntea lui se lasă.
Stă în capul mesei, între căpitani
Şi recheamă dulce tinerii săi ani.
Viaţa noastră trece ca suava rouă
Când speranţa dulce ne surâde nouă.
Astfel astă dată viaţa lor cura,
Cugetele triste nu-i mai tulbura,
Luna varsă raze dulci şi argintoase,
Austrul le suflă coamele pletoase.
Căpitanii toarnă prin pahare vin
Şi în sănătatea lui Mihai închin.
Dar Mihai se scoală şi le mulţumeşte
Şi luând paharul astfel le vorbeşte:
– Nu vă urez viaţă, căpitanii mei!
Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei!
Ce e viaţa noastră în sclavie oare?
Noapte fără stele, ziuă fără soare.
Cei ce rabdă jugul ş-a trăi mai vor,
Merită să-l poarte spre ruşinea lor!
Sufletul lor nu e mai presus de fierul
Ce le-ncinge braţul, iau de martur cerul!
Dar românul nu va câmpuri fără flori,
Zile lungi şi triste fără sărbători.
Astfel e vulturul ce pe piscuri zboară:
Aripile taie-i, că ar vrea să moară!
Astfel e românul şi român sunt eu
Şi sub jugul barbar nu plec capul meu”.

În cele din urmă, ascultăm şi o felicitare pentru ZdG, la fel de ingenioasă şi originală.

„Nu vreau să mă laud, îi mulţumesc lui Dumnezeu că am 91 de ani, şi n-am ştiut de miliţie, n-am ştiut de bolniţă, n-am ştiut de bătaie. Eu îi doresc ziarului ZdG să trăiască. Toţi lucrătorii de acolo să trăiască aşa ca mine, 91 de ani. Da’ să nu ştie de bolniţă, să nu ştie de miliţie, să nu ştie de bătaie, să nu umble beat pe drum. ZdG a fost ZdG şi ZdG rămâne. Îi doresc ca oamenii care lucrează acolo să mă ajungă pe mine, dar şi eu să mă întâlnesc cu dânşii”.

„Aştept ZdG în fiecare joi ca pe mama acasă”

Anastasia Tornea: „Nu-mi place conducerea de acum, dar soțul mă ocărăște că iar eu cu politica mea”

Nu ştim cât de nerăbdători sunt cei peste 270 de abonaţi din Slobozia Mare de a primi săptămânal ziarul, dar Anastasia Tornea se declară împătimită de fiecare ediţie şi de fiecare pagină. „Eu aştept ZdG în fiecare joi ca pe mama acasă. Dacă nu vine şi văd că nu-i, sun şi întreb unde-i gazeta? Totul îmi place, citesc totul fir cu fir până ajung la bancuri, şi dacă ajung la bancuri, îl chem pe soţ: Ia vină încoace să-ţi citesc. Chiar dacă zice că-i ocupat, îl chem şi încep să-i citesc”.

Deşi munceşte zilnic în grădină, îngrijind tot felul de plante, şi leană şi inima boului, tot cu gândul la politică este. „Nu-mi place conducerea de acum, n-o iubesc, şi soţul mă ocărăşte: tu iar cu politica, că tu numai politică faci. Ce să facem? Aşa-i”. Totodată, femeia îşi doreşte ca ZdG să editeze o pagină despre creşterea plantelor de cultură: „pătlăgică, chiperi, toate, despre prelucrarea lor”. Nu uită nici de felicitare: „Vă dorim la 13 ani spor în lucru, sănătate, viaţă lungă. Să lucreze toţi ca şi până acum şi să transmită cele mai bune teme în gazetul lor”.

„ZdG să fie sănătos, să lucreze mai departe, ca noi să ne abonăm”

Olga și Nicolae Gârneț: „ZdG să fie sănătos, să lucreze mai departe, ca noi să ne abonăm”

Olga şi Nicolae Gârneţ au grijă de gospodărie, de pământ, de nepoţel, dar nu uită să citească şi ziarul, în fiecare săptămână. Pe Nicolae l-am găsit tăind lemne „Aşa-i la ţară, vara tăiem lemne pentru iarnă. Ţăranul vara-şi face sanie, iar iarna – căruţă. Aşa şi noi facem, de unde găsim lemne, le pregătim. Gazul îi cam scump, dar cu lemne e mai convenabil să faci focul, cărbunele e şi mai scump, peste o mie de lei. Iar noi avem pensie de 800 de lei. Toată ziua lucrăm până se întunecă. Şi seara, când aproape să privim ştirile, atunci mai citim, măcar sâmbăta sau duminica”. Nepoţelul trece în braţele bunicului şi soţia Olga ţine un discurs de zile mari. „ZdG împlineşte 13 ani. Aducem mulţumire colectivului, să fie sănătos şi să lucreze mai departe. Şi nepoţelul nostru împlineşte şapte luni – azi avem o bucurie. În rest, ne rugăm Domnului să fie ploaie, să avem roadă. Iar ZdG să fie sănătos, să lucreze mai departe, ca noi să ne abonăm”.

„Din partea noastră nu o să fie niciodată spus un cuvânt de rău despre jurnaliştii de la ZdG”

Maria Ciocan și Ilie Culea sunt vecini, dar au același interes, de a citi ZdG

Ilie Culea este împătimit de sport. El spune că ar vrea măcar o pagină dedicată activităţilor sportive. „Dacă ar fi şi sport, ar fi nemaipomenit, pentru că, de la pagină la pagină, numai despre corupţie, bani şi mită, dar dacă ar fi şi sport, îmi pare că ar fi parcă mai complet. Eu vă mulţumesc că veniţi şi vă rugăm să veniţi mai des, să vă spunem tot ce ne doare de fiecare dată, că probleme în Slobozia Mare sunt tare multe şi de rezolvat cam greu se rezolvă”.

Ilie şi-ar dori să citească mai mult despre viaţa oamenilor de la sate, de aceea ne şi invită. „Am dori ca toţi jurnaliştii de la ZdG să treacă prin Slobozia Mare măcar o dată pe an, să vadă cum îs slobozenenii. O să fie mulţumiţi, pentru că în Slobozia Mare oamenii sunt buni, din partea noastră nu o să fie niciodată spus un cuvânt de rău despre jurnaliştii de la ZdG”.

Şi pensionara Maria Ciocan îi urează la mulţi ani săptămânalului ZdG. „Mulţumim că vă gândiţi şi la bătrânii care îs cu un picior în groapă şi cu unul afară. Măcar să ne bucure ziarul, că suntem singuri şi cu multe greutăţi”.

Şi ce fel de localitate cu cei mai mulţi abonaţi ar mai fi, dacă nu i-ar îndruma poştăriţa pe săteni ce ziar merită să citească. Nadejda Bejenaru este tot de 13 ani alături de ZdG şi spune că pentru ea cea mai mare bucurie este că poate lucra cu oamenii din sat. „Citesc ZdG şi sunt tare bucuroasă că oamenii au plăcerea să citească această publicaţie. Aş ruga Ziarul de Gardă să scrie şi mai mult adevăr, ca oamenii să se aboneze, că nouă ni-i drag”.

Ecaterina Crăițămândră ne-a dezvăluit secretul plăcintelor cu brânză de la sud și ne-a poftit să le gustăm

Ecaterina Crăiţămândră ne povesteşte că zona de sud a R. Moldova este una cunoscută datorită oieritului. Pentru că au oi acasă, deseori găteşte renumitele foi, plăcinte cu brânză. „Ca să iasă mai gustoase foile, amestecăm mai multe feluri de brânză. Punem brânză de vaci, punem urdă şi brânză de oi, pe care o radem prin răzătoare, stricăm două ouă, în aluat se pune făină şi sare şi puţin ulei. Pe jumătate de turtă întindem brânza, iar a doua jumătate o lăsăm şi o acoperim”. Ne spune şi un secret: „Ca să se lipească mai bine foaia, noi nu tăiem cu cuţitul, dar cu marginea farfuriei, tăiem bine, bine, câte rânduri putem, cât de mari vrem. Le punem la prăjit într-o tigaie încinsă cu ulei. Până se gătesc, mă mai uit în Ziarul de Gardă”. Este tare curios să aflu cum se prepară bucatele şi în alte regiuni ale ţării. „Acum, că foile sunt gata, îi invit pe toţi de la Ziarul de Gardă să vină la Slobozia Mare, să mănânce foi cu brânză şi urdă”.

Nicolae Arbuz, directorul Casei de Cultură, își dorește ca, în ZdG, să fie mai multe rubrici dedicate culturii

Nicolae Arbuz este abonat la ZdG de cinci ani şi îi place mult cum sunt relatate noutăţile care au loc în parlament, despre politicieni şi casele acestora, dar şi despre toate partidele.

„Se vorbeşte ce-i adevărat, asta este ceea ce mă interesează şi ceea ce caut”.

Spune că şi-ar dori mai multe rubrici dedicate culturii, în aşa mod ca artiştii noştri să fie promovaţi.

Ecaterina Pană, meșteriță populară: „Sunt curioasă unde se odihnește președintele, poate duce și pensionarii încolo”

Ecaterina Pană este meşteriţă populară. Toată viaţa a ţesut, brodat, cusut, iar toată frumuseţea creată pe parcursul vieţii i-a transformat casa în muzeu pentru turişti.

„Vacanţele preşedintelui, iaca sunt curioasă unde se odihneşte, poate duce şi pensionarii pe acolo”, spune meşteriţa şi ne doreşte sănătate şi succes.

 

Liliana BOTNARIUC