„Europenii ne dau bani, ne învaţă cum se face o agricultură performantă, iar ai noştri nu vor să semneze”

Cireşele proaspete, coapte şi parfumate, care au adunat în ele toate zilele cu soare, sunt cumpărate ca pâinea caldă, susţine Lidia Semenciuc – producătoare agricolă din satul Năvârneţ, raionul Făleşti. Lidia a lucrat în livezile cu fructe peste 30 de ani. „Dragostea pentru natură, pentru pomii fructiferi, în special, m-a ghidat să-mi deschid afacerea agricolă la care lucrează întreaga familie”, povesteşte antreprenoarea.

Familia Semenciuc face agricultură. Membrii familiei deţin sute de hectare de pământ, pe care cresc diverse culturi agricole, accentul fiind pus pe fructe: cireşe, mere, prune, caise, piersici. Au un teren propriu de 100 ha şi arendează 400 ha de la oamenii din sat. Suprafaţa livezii este de 60 ha. Antreprenorii susţin că, an de an, încearcă să o extindă, sperând să ajungă până la 100 ha de livezi.

„Sunt îndrăgostită de pomii fructiferi. Am făcut facultatea de horticultură la Camenca, apoi la Chişinău. Încă de pe vremea colhozului am lucrat în livadă. După ce s-a destrămat colhozul, împreună cu un grup de oameni care au avut încredere în mine, am deschis propria afacere de cultivare a fructelor”, ne povesteşte Lidia.

„Tinerii sunt deştepţi, dar noi nu avem încredere în ei”

Lidia Semenciuc şi-a făcut studiile prin corespondenţă, în paralel muncind în livezile din sat. „Astfel, aplicam absolut tot ce învăţam. Vedeam atunci ce funcţionează şi ce nu. Acest lucru m-a ajutat foarte mult în afacerea pe care am pornit-o ulterior”, remarcă femeia. Pasiunea pentru agricultură a transmis-o şi copiilor săi, care s-au alăturat la afacerea părinţilor. „Vreau ca copiii şi nepoţii să rămână în Moldova. Le-am transmis afacerea. Le-am spus: Doamne ajută şi descurcaţi-vă. Eu îi ajut cât pot. Acum, sunt consultantă agricolă la întreprindere, dar nu trece o zi în care să nu ajung în livadă, să văd cum cresc pomii… Am încercat să-i învăţ pe copii să depăşească toate calamităţile naturii şi să nu-şi piardă speranţa că vor reuşi. Tinerii de astăzi sunt mult mai deştepţi decât noi. E problema noastră că nu avem deplină încredere în ei. Chiar dacă ştiu că sunt buni, oricum verific cum muncesc. E bun şi internetul, în care poţi găsi multă informaţie, dar oricum, e mai bun ochiul care a văzut sute de mii de copaci”, zâmbeşte femeia, care a fost şi primară în sat timp de două mandate. „Pe când eram primară, mă distanţasem de livadă, deoarece nu reuşeam să le fac pe toate”, explică ea.

Problemele agricultorului: lipsa apei şi birocraţia

Antreprenorii au beneficiat şi de un grant, în cadrul programului de Ameliorare a Competitivităţii PAC-2, pentru construirea unui frigider de păstrare a fructelor. „Aşa vom reuşi să avem producţie de calitate mai bună şi să oferim locuri de muncă pe timp de iarnă celor 40 de angajaţi ai noştri”, ne spune antreprenoarea. Ea susţine că, în toţi aceşti ani, nu s-a ciocnit cu problema lipsei personalului. „Satul nostru a avut o livadă mare, de peste 1500 ha. Oamenii ştiu a munci la livadă şi se descurcă bine. Desigur, sunt şi cazuri în care unii fac lucrul de mântuială. Atunci eşti nevoit să-i controlezi şi să insişti… Chiar şi după atâţia ani, unii mai spun că colhozurile erau minunate, argumentând că nu vor să lucreze la privaţi, dar nici să-şi lanseze o afacere proprie. Mai e nevoie de timp ca unii să-şi schimbe percepţiile”, oftează femeia.

Lidia Semenciuc mai spune că pe lângă veşnica problemă – lipsa resurselor de apă, mai e și birocraţia. „Adesea facem zeci de drumuri, adunăm sute de documente pentru o semnătură de la statul nostru. În cadrul unei întâlniri oficiale la USAID, la care au participat producătorii de cireşe, am spus: americanii şi europenii ne dau bani şi ne învaţă cum să facem o agricultură performantă, iar când vrei să implementezi aceste practici, ai noştri nu vor să-ţi pună o semnătură. Iată aşa facem noi agricultură – cu scârţ şi of”, constată femeia.

Anual, familia Semenciuc culege 80-100 de tone de cireşe pentru export. În 2015, membrii familiei au sădit pruni, caişi şi piersici. „Aceşti pomi sunt sensibili la schimbările climatice, dar nu ne este frică, pentru că ştim cum să-i îngrijim corect. Toată viaţa am acceptat riscurile şi nu am dat nicicând greş. Trebuie să păşeşti înainte, să încerci totul. Reuşeşti doar atunci când cunoşti lucruri noi”, conchide antreprenoarea.