Un weekend al Diasporei – Offline „Adoptă un vot”
Marcasem în calendar ziua de 18 martie, pentru Offline-ul „Adoptă un Vot”, cu mai bine de o lună mai devreme, după ce efectuasem înregistrarea și achitasem taxa de 100 de euro, pentru mine și pentru soț. Am găsit în grija cui vom lăsa copiii, soțul și-a amânat cursul pe care îl avea chiar în acea sâmbătă, am pregătit totul și am fixat deșteptătorul să sune la ora 6. M-am trezit, totuși, la 4.39, fiind prea agitată, inima bătându-mi mai tare decât acele ceasornicului. Am ajuns așa cum planificasem, drumul nu a fost deloc complicat și nici atât de costisitor în comparație cu cei care urmau să vină din SUA, Canada, Rusia, R. Moldova sau România. Emoțiile erau mari, la fel ca şi bucuria de a vedea atâtea fețe, cunoscute anterior doar virtual, pentru prima dată în lumea reală.
Odată ajunşi, ne-am simțit imediat ca acasă, lumea era foarte comunicativă, zâmbitoare și atât de deschisă, că îmi venea să îi cuprind pe toți. În cei 13 ani ai mei de străinătate, nu prea am mai întâlnit atâta optimism, solidaritate și bunăvoință printre moldoveni. De multe ori, pe parcursul zilei, mi s-a plimbat acelaşi gând prin minte: „Doamne, câtă lume frumoasă, inteligentă şi deschisă! Dar dacă eram cu toţii acasă, oare cum avea să fie?”
Elena Dragalin, Anastasia Condruc, Cristina Ţaranovici, Ludmila Furtună, Andrei Bolocan, Pasha Parfeni, Cătălin Josan, Cristina-Rodica Sibova, Nata Scobioală – toți prieteni virtuali, pe care nu-i văzusem niciodată în viață, se plimbau cuminți și zâmbăreţi pe holurile Hotelului Russott. La eveniment au participat oameni de toate vârstele şi ocupaţiile, de la studenți și simpli muncitori până la avocați, economiști, jurnalişti și antreprenori. S-a vorbit spontan, într-o română frumoasă și clară.
Am aflat multe lucruri în cadrul întrunirii: despre cât de eficientă este legea la noi, cum a fost în cazul Dosarului Diasporei, despre cum funcţionează sistemul energetic şi cel electoral, despre problemele cu care se confruntă presa independentă zi de zi şi, cu părere de rău, despre îngrijorările faţă de Moldova, care au crescut şi mai mult. Zmeul cu mai multe capete, pe care-l învinuiam de toate problemele, s-a dovedit a fi o caracatiţă gigantică.
Am fost anunţaţi din timp despre crearea a șase grupuri de lucru. Fiecare şi-a ales ce îl interesează mai mult sau la ce se pricepe mai bine, pentru a lucra cât mai productiv. Unele grupuri formate pe Facebook cu câteva săptămâni mai devreme de Offline s-au prezentat la întrunire cu un plan de lucru deja alcătuit, cu idei, proiecte, chiar şi cu o Platformă de crowdfunding în cazul grupului Social/Caritate. La sfârșit, s-a scris o Rezoluţie, în contextul căreia fiecare din aceste grupuri şi-a propus să lucreze în continuare pentru a aplica în practică soluţiile găsite în cadrul Offline-ului.
Şi dacă pentru unii revelaţia zilelor de 18-19 martie a fost prezența participanţilor din Rusia, Olanda sau România, pentru mine a fost prezența tinerilor în general, tineri şcoliţi în afara R. Moldova, culţi, curajoşi, determinaţi şi gata să contribuie voluntar pentru Moldova. Altă descoperire pe care am făcut-o la Offline sunt Silvia Zaharia, Ludmila Furtună şi Tatiana Nogailîc, împreună cu asociaţiile lor, doamne care, în afara serviciului şi grijilor familiale, îşi sacrifică timpul, energia, deseori şi banii pentru binefaceri în folosul conaţionalilor noştri.
Concluzia mea de după întrunire e că suntem foarte mulţi cei cărora le pasă de ce se întâmplă acasă, există voinţă şi altruism pentru a ajuta ţara, avem cu cine o face şi, uniţi, suntem o forţă eficientă.
După Offline, a fost inaugurată Aleea Diasporei din Parcul San Giuliano, Mestre, Veneţia. A fost sădit primul pom şi, odată cu el, toate speranţele, proiectele şi toate gândurile bune adunate în cele două zile, care, cu timpul, dorim să crească şi să dea roade, aşa cum un bun gospodar aşteaptă să culeagă roadele după munca-i depusă.
Ana Covrig, Italia
