Interviu: „În interior, nu cred că există resurse pentru combaterea corupţiei”

Interviu cu Eduard Gherciu, medic în Italia, originar din satul Izbişte, Criuleni

— Când aţi decis să plecaţi şi de ce aţi ales Italia?

— De fapt, „evadarea” o planificasem de mult. În 1992, am plecat la Sankt Petersburg, la cursuri de perfecţionare, pentru o perioadă de 4 luni. Acolo, doi colegi, stabiliţi de câţiva ani în acest oraş, încercau să mă convingă să rămân în Rusia. Ulterior, după câţiva ani, am studiat în cadrul unui curs de perfecţionare pe lângă Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iaşi, fiind angajat în calitate de medic în Secţia de anestezie şi terapie intensivă a Spitalului municipal Carei, judeţul Satu Mare. Dar destinul a făcut ca, peste un an şi jumătate, să revin în R. Moldova. Cred că sunt mai multe persoane care, pe parcursul activităţii profesionale, ajung la etape de criză sau, la un moment dat, înţeleg că în viaţa lor sunt necesare schimbări. Aş mai aminti aici că sfârşitul anilor `90 ai secolului trecut era marcat de o profundă criză social-economică în R. Moldova şi noi, lucrătorii medicali, resimţeam aceste greutăţi. În 2000, am sosit pentru prima dată în Italia ca turist. Am rămas profund impresionat de această ţară şi am decis să rămân.

— După atâţia ani de viaţă în Europa, v-aţi gândit vreodată în ce condiţii aţi reveni acasă, în R. Moldova?

— Nu ştiu dacă, atunci când vorbim despre o eventuală revenire acasă, e cazul să ne gândim la condiţii. Mulţi dintre cei plecaţi vorbesc deseori despre imposibilitatea revenirii în R. Moldova. Alţii, fiind departe de casă, speră, totuşi, să se poată întoarce, dar, vorba ceia: „vrabia mălai visează”. Dacă „evadarea” are un preţ, apoi reîntoarcerea costă de zeci de ori mai scump şi puţini o pot accepta. Oricum, este o opţiune individuală, pe care oricine trebuie să o trateze individual. Cât mă priveşte, voi reveni numaidecât. Am şi reparat casa părintească, promovez un proiect care presupune restaurarea vechiului ambulatoriu din satul de baştină. De fapt, m-am şi reîntors într-un fel. Colaborez, deocamdată la distanţă, cu comunitatea locală, organizez evenimente culturale la gimnaziul din sat, am editat şi am lansat o monografie a satului meu natal, Izbişte, Criuleni, – „Izbişte, satul izvoarelor”, am constituit un grup de socializare a pasionaţilor de istorie şi tradiţie locală.

— Cum aţi reuşit să profesaţi medicina în Italia?

— După sosire, a urmat o perioadă indispensabilă de acomodare. Am muncit şi în domeniul construcţiilor, am fost şi asistent medical. Exercitam aceste munci pentru a obţine surse de existenţă şi pentru a-mi susţine familia, rămasă la Chişinău. În paralel, am reuşit să mă înscriu şi să particip la un curs de formare în Secţia de anestezie şi terapie intensivă la Spitalul de Pediatrie Bambin Gesu, din statul Vatican, după care am iniţiat procedurile de recunoaştere a diplomei de medic aici, în Italia. A fost o experienţă unică şi o schimbare care m-a îmbogăţit sub mai multe aspecte. Am depus eforturi, am avut nevoie de timp. Până la urmă, am reuşit să mă realizez profesional şi în Italia.

— Câţi medici şi stomatologi din R. Moldova activează legal în Italia?

— Conform statisticilor Federaţiei Naţionale a Colegiilor medicilor şi stomatologilor din Italia (FNOMCeO), în această ţară îşi exercită oficial profesia 323 de medici şi 14 stomatologi. În 2013, erau doar 235 de medici şi 6 stomatologi din R. Moldova. Majoritatea medicilor sunt reprezentanţi ai sexului frumos, circa 77,6%. Din numărul total, aproape 48% dintre colegi sunt mai tineri de 40 de ani.

— Unde sunt stabiliţi cei mai mulţi dintre aceştia?

— În topul prezenţelor se află Regiunea Lombardia, urmată de Veneto, Emilia Romagna şi Lazio, adică nordul şi centrul Italiei, pe când în regiunile de sud, cu mici excepţii, Sicilia şi Sardinia, nu sunt medici moldoveni care ar profesa în domeniul sănătăţii. Cei mai mulţi profesionişti sunt înscrişi în Colegiul medicilor şi stomatologilor din Roma, 39 la număr, Torino – 27, Brescia – 24, Milano – 22.

— În baza căror titluri de studii activează în Italia originarii din R. Moldova?

— Titlurile de studii absolvite în R. Moldova şi în alte ţări extracomunitare urmează a fi recunoscute sau echivalate. Sunt două modalităţi: susţinerea examenelor de echivalare pe lângă Ministerul Sănătăţii din Italia sau înscrierea la facultăţile de medicină de pe lângă universităţi. Prima modalitate este cea mai dificilă, din cauza complexităţii probelor scrise. În al doilea caz se depune copia legalizată a diplomei de medic şi programele analitice de studii la o facultate de medicină, iar o comisie didactică decide câte examene trebuie să susţină solicitantul. În final, se eliberează diploma universităţii respective cu drept de exercitare în orice ţară din UE, dar studiile precedente şi activitatea anterioară în domeniu, din păcate, nu sunt luate în considerare la atribuirea vechimii în muncă.

Este îngrijorător însă că, în ultimii trei ani, nu au mai fost publicate decrete de echivalare a titlurilor de studii din R. Moldova. La fel, lucrurile se complică în legătură cu faptul că, potrivit unor informaţii, Ministerul de Instruire Publică ar fi remis universităţilor din Italia dreptul de a evalua individual dosarele cu programele analitice ale licenţiaţilor în medicină, deseori recomandând înscrierea la primul an de facultate, cu susţinerea examenelor de admitere.

— Cum aţi procedat dvs.? Care au fost primii paşi pe care i-aţi făcut, venind în Italia?

— Am ales cea mai dificilă cale de recunoaştere a diplomei de medic din R. Moldova, cea de susţinere a probelor scrise la mai multe discipline fundamentale şi clinice, ca primă etapă, următoarea fiind susţinerea probelor practice la un Spital Universitar din Roma. Astfel, mi-a fost recunoscută diploma ce-mi fusese înmânată la Alma Mater , Universitatea de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”. Din primăvara anului 2005, după o pauză de aproape 5 ani, am reînceput activitatea profesională în calitate de medic la un Centru de Hemodializă. În paralel, efectuam gărzi de noapte în clinici private şi la Serviciul de Ambulanţă. Îmi exercit activitatea în regim de liberă profesiune. Spre deosebire de colegii care au contract de angajaţi ai instituţiilor medicale private sau publice, îmi permit să-mi organizez programul în baza exigenţelor mele. Cu alte cuvinte, poţi să munceşti ca un „stahanovist”, dar poţi să adopţi un stil de viaţă mai inteligent, alternând activitatea profesională cu mai mult timp liber.

— Ce face familia dvs., cum s-a încadrat în Italia?

— Când a apărut prima posibilitate, mi-am adus în Italia şi familia, care s-a integrat bine. Soţia munceşte în calitate de secretară-asistentă medicală la cabinetul medical unde activez eu împreună cu alt medic, fiica este studentă la universitate, feciorul mai mare locuieşte în Germania. Din păcate, părinţii noştri nu mai sunt în viaţă.

— Câţi profesionişti activează pe baza diplomei şi licenţei de practică eliberate de instituţii din R. Moldova?

— Conform decretului Ministerului Sănătăţii, publicat în Gazzetta Ufficiale (Monitorul Oficial al Guvernului Italiei), cu diplome de absolvenţi ai USMF „Nicolae Testemiţanu”, activează 39 de specialişti. Alţi 16 cetăţeni moldoveni au absolvit universităţi din România, iar 17 medici, tot originari din R. Moldova, au absolvit medicina în alte ţări, inclusiv în Bulgaria. Majoritatea medicilor, însă, s-au aflat în situaţia de a absolvi din nou facultatea de medicină. Astfel, 53 de medici au absolvit universităţile din Milano, 46 – din Brescia, 45 – din Roma, 24 – din Torino, 17 – din Ferrara, 16 – din Parma etc.

— Cum sunt cotaţi în Italia specialiştii din R. Moldova?

— În general, persistă o percepţie bună. Personal pot să spun că este apreciată experienţa şi promptitudinea, disponibilitatea de a munci. Dacă vă declaraţi disponibilitatea de a efectua prestări unui ofertant de muncă şi vă onoraţi promisiunile, veţi avea succes.

— Ce salarii au medicii din Italia, ce condiţii de muncă?

— Aici, foarte mulţi sunt liberi profesionişti, adică nu sunt angajaţi ai instituţiilor publice sanitare, dar posedă cod fiscal pentru activitate autonomă, activând în condiţii de concurenţă serioasă. Toţi achită multiple taxe şi contribuie la fondul privat de pensii al medicilor. Angajarea în instituţiile sanitare publice se face doar prin concurs. Concursurile publice, în ultimul timp, sunt blocate din cauza crizei economice din Italia, iar carenţa cronică de personal este soluţionată prin angajări pe un termen determinat. Salariul mediu în instituţiile de stat este de 2500 de euro pe lună. Cursurile de perfecţionare sunt obligatorii, fiind contra plată. Colegii care urmează rezidenţiatul primesc burse, circa 22 700 de euro pe an, şi au dreptul la venituri suplimentare (gărzi plătite) ce nu depăşesc 7800 de euro pe an. Acelaşi lucru se referă la cercetătorii ştiinţifici din sfera medicală.

— Medicii primesc cadouri? Alte plăţi neoficiale?

— În Italia, onorariile pentru prestaţiile sanitare corespund tarifelor recomandate de Ministerul Sănătăţii. Este obligatorie eliberarea recipisei sau facturii. Încălcarea regulamentului este calificată ca evaziune fiscală, iar amenzile aplicate de Garda Financiară sunt foarte mari, ca să nu mai vorbim despre sancţiunile aplicate de Colegiile teritoriale ale medicilor şi stomatologilor, care aplică interdicţii de exercitare a profesiei de la o lună până la anularea completă a autorizării de exercitare.

— Sunt sau nu cunoscute cazuri de malpraxis în instituţiile medicale din Italia? Cum sunt pedepsite acestea?

— Din păcate, acest fenomen este cunoscut şi aici. Sunt cazuri de omisiune, neglijenţă, erori medicale. Aici, fiecare medic liber profesionist este obligat, conform legii, să fie asigurat cu poliţă de responsabilitate civilă în valoare de minim 1½ milioane de euro. Costul anual al unei poliţe porneşte de la 800 de euro, în funcţie de domeniul de activitate, ajungând la 4.000 de euro pentru traumatologi, anestezişti şi obstetricieni. În caz de leziuni uşoare sau grave cu daune temporare sau permanente cauzate sănătăţii pacientului, în ultimii ani, instanţele de judecată aplică tot mai des articole din Codul Civil care prevăd despăgubiri. Aplicarea articolelor respective ale Codului Penal pentru culpa medicală este limitată, dat fiind că procesele durează mulţi ani de zile, pe când cauzele civile se rezolvă repede, părţile ajung la un acord cu privire la suma despăgubirilor şi compania de asigurări achită daunele.

— Ce fel de programe de cooperare există între colegii de breaslă din Italia şi cei din R. Moldova?

— Prezenţa membrilor comunităţii medical-ştiinţifice din R. Moldova în ţările UE este o oportunitate imensă de cooperare, schimb de experienţă şi colaborare ştiinţifică interuniversitară. Medierea şi dezvoltarea raporturilor interpersonale poate fructifica realizări frumoase. Vreau să cred în capacităţile organizatorice ale Ministerului Sănătăţii al R. Moldova de a valorifica la distanţă această resursă importantă – medicii, tineretul studios şi cercetătorii care provin din R. Moldova, ca să nu mai vorbim despre oportunităţile valorificării ajutoarelor umanitare: echipamente, inventar spitalicesc în stare bună, care poate fi folosit la dotarea instituţiilor medicale din R. Moldova.

Recent, am inaugurat pe Facebook grupul „Medici&farmacişti basarabeni” – o platformă interactivă pentru schimb de informaţii, opinii, noutăţi şi chiar de publicitate modestă cu referinţă la activităţile în domeniul profesional. Aici sunt prezenţi deja membri din Italia, Portugalia, Franţa, Germania, SUA şi, bineînţeles, din R. Moldova. Totodată, prin intermediul acestei platforme de socializare invităm colegii care se confruntă cu greutăţi la echivalarea diplomei de studii sau cu alte probleme să ne informeze, ca să putem lua atitudine pe lângă instituţiile competente.

— Cei plecaţi din R. Moldova la muncă în Italia, deseori ilegal, beneficiază sau nu de asistenţă medicală acolo?

— Persoanele care se află ilegal în Italia beneficiază gratis de asistenţa medicală de urgenţă. Şi asistenţa medicală de ambulatoriu (medicina de familie) este accesibilă celor care se află ilegal în Italia. Pentru a avea un medic de familie, este suficient de prezentat un document de identitate la ghişeul respectiv al ambulatoriului ATM. Este completată o fişă personală cu un cod sanitar provizoriu pe un termen de 6 luni, care permite înscrierea la un medic de familie. Acesta consultă fără plată şi prescrie investigaţii şi medicamente.

— Cum vi se par realităţile din R. Moldova? Ce soluţii privind combaterea sărăciei ar putea fi identificate?

— În genere, situaţia din R. Moldova este percepută de cei plecaţi cu o mare doză de pesimism, iar mulţi nici nu se interesează de evenimentele de acasă. Există opinia că nu mai putem schimba nimic. Societatea civilă nu poate influenţa procesele politice, fiind în „stare de comă”, dacă e să aplicăm o sintagmă din terminologia medicală. Această teză este demonstrată şi de episodul mobilizării masive în turul doi al alegerilor prezidenţiale, care a fost prin excelenţă unul de protest. Cred că mulţi, în mod eronat, interpretează acest episod drept o tendinţă de activizare a societăţii civile din R. Moldova şi din străinătate, pe când acest fenomen poate fi tratat şi ca o excepţie ce demonstrează o stare de apatie generalizată. În Italia, de exemplu, în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2016 s-au prezentat la urne 36.092 de persoane din cele 142. 226, înregistrate oficial. La cele 25 de secţii de votare au fost distribuite 75.000 de buletine. Deci, 39. 908 buletine nu au fost utilizate. Societatea nu participă la alegeri politice sau se lasă măgulită de minciuni electorale, după care, însă, se revoltă că la guvernare ajung nişte corupţi care, prin jocuri politice, se menţin la putere decenii la rând. Este regretabil şi faptul că mulţi dintre cei care au plecat în străinătate şi locuiesc de mai mulţi ani în democraţii vechi europene nu au înţeles o iotă din noţiuni precum democraţie, drepturi şi obligaţii civile. Aţi văzut protestele de la Paris, Bruxelles, din alte capitale europene ale alegătorilor revoltaţi de faptul că Dodon a fost ales preşedinte. Da, am votat şi eu contra lui Dodon, dar din moment ce Curtea Constituţională a validat rezultatele alegerilor, pare absurd să strigi: „Nu eşti preşedintele meu!”. Sunt puţine formaţiuni statale, recunoscute de organismele internaţionale, care îşi bat joc într-un asemenea hal ca în R. Moldova de atributele statalităţii. Se creează impresia că toate ramurile puterii, în mod concertat, realizează scenariul apocaliptic de autodemolare: preşedintele aplică ultimele lovituri de graţie imaginii şi sensului instituţiei prezidenţiale, aleşii poporului au distrus definitiv imaginea Legislativului, Cabinetul de miniştri este compus pe criterii politice şi nu de merit, justiţia, alte puteri fundamentale, funcţionează în regim de autoconservare, în detrimentul credibilităţii. La distrugerea coeziunii sociale pe criterii geopolitice muncesc sârguincios canalele TV şi media propagandistică din Est. Mă întreb: de ce, la noi, nu este luată o decizie politică de interzicere a propagandei subversive? De ce anumite persoane nu sunt cercetate penal de procuratură, cum, bunăoară, se procedează în Ucraina? Într-o zi, ne-am putea pomeni cu „omuleţi verzi” prin Chişinău, solicitaţi la nivel de preşedinţi, cum s-a întâmplat în Ucraina. Atât timp cât legea nu va sta în capul mesei, la noi nu vor putea demara reformele adevărate. Legat de reforme, se pare că a şi început un fel de „descentralizare”, prin promovarea unor „cneji” locali la Bălţi şi Orhei. Între timp, lumea suferă de sărăcie, agricultorii nu au pieţe de desfacere pentru marfa lor sau sunt constrânşi să o vândă la un preţ de nimic în folosul marilor intermediari. Economia nu generează venituri suficiente. Asta-i problema. În consecinţă, lumea sărăceşte şi pleacă.

— Dar de ce nu se reuşeşte la capitolul combaterea corupţiei?

— Corupţia este indispensabilă de funcţionarea schemelor criminale de contrabandă, trafic de droguri şi de arme, de spălare de bani. În aceste scheme, de obicei, sunt implicate ambele maluri ale Nistrului. Următoarele alegeri politice şi administrative din Ucraina (în special, din regiunea Odesa) ar putea prejudicia aceste scheme. În interior, nu cred că există resurse pentru combaterea corupţiei.

— Ce îi lipseşte sistemului de sănătate de la noi?

— Suficientă finanţare. Sistemul sanitar autohton este de tip american, pe când în Italia, unde sunt tradiţii democrat-creştine puternice şi a fost un partid comunist influent, sistemul sanitar este de tip sovietic. De fapt, ambele tipuri de sisteme sanitare suferă de finanţare insuficientă dacă economia nu generează venituri şi/sau populaţia sărăceşte.

— Problema migraţiei, abordată extins în UE, cum se răsfrânge asupra migranţilor din R. Moldova şi din tot spaţiul ex-sovietic?

— Momentan, UE cu greu ţine piept provocărilor, imigraţia necontrolată fiind una dintre provocările majore. Deşi la Roma, la 25 martie 2017, liderii europeni au depus semnăturile simbolice şi au vorbit protocolar despre necesitatea coeziunii, tendinţele centrifuge sunt foarte preocupante. Asupra cetăţenilor moldoveni din UE, eventualele scenarii apocaliptice ar avea un efect negativ, dar nu catastrofal. Foarte multă lume este în faza de migrare necontenită, de exemplu, conform datelor statistice oficiale, 4977 de moldovenii stabiliţi în Italia în 2015 şi-au făcut valizele şi au plecat unde ar fi mai bine: în Anglia, Irlanda, Scoţia, ţările Beneluxului, SUA sau spre alte destinaţii.

Pentru conformitate, ZdG