Votul de azi
În anul 2005, în Parlament, când pentru realegerea preşedintelui comunist Vladimir Voronin nu ajungeau voturi, s-a găsit o soluţie, cea mai imposibilă, dar care a funcţionat perfect: radicala dreaptă a votat pentru radicala stângă. Chiar dacă votanţii lui Voronin de pe extrema dreaptă erau români pro-europeni şi pro-democraţi, au votat într-o cuminţenie perfectă pentru românofobul, comunistul şi antidemocratul feroce. Era 4 aprilie 2005, şi până la 7 aprilie 2009 era o cale atât de lungă, nimeni nu se gândea la revoluţie, la votat alt-fel, la ieşit din tipare. Preşedintele comunist a fost ales şi aplaudat.
Ţin minte ziua aceea. În redacţie era o stare de abandon de ţară. Eram demoralizaţi. Era reconfirmat un preşedinte comunist şi antidemocrat tocmai de cei care au cântat alegătorilor „mai bine mort decât comunist”. România tocmai încheiase negocierile de aderare la UE şi în câteva zile urma să fie semnat Tratatul de aderare. Toată clasa politică românească, de la stânga la dreapta, se coagulase pentru ideea de modernizare, reformare, europenizare a României. La Chişinău abia se vota un nou termen pentru un preşedinte sovietic. Practic nu găseam un pai de care să ne agăţăm înainte de a ne îneca în întunericul deznădejdii. Ba nu, a fost ceva, ceva care ne-a stârnit curiozitatea, care ne-a provocat zâmbetul şi ne-a creat sentimentul că şi cei mai înspăimântători politicieni pot primi o palmă.
La 4 aprilie 2005, majoritatea creştino-popularo-comunistă care a votat pentru Voronin a fost plesnită cu un vot împotrivă. Unul singur. Absolut solitar. Anonim. Poate de asta a şi fost atât de memorabil. Am tot ghicit atunci, am tot pus pariuri şi am discutat cine o fi omul curajos, vertical, semeţ care a făcut asta? Într-un târziu am aflat că omul-titan a fost o femeie, Valentina Cuşnir.
Singurul vot contra din aprilie 2005 nu a schimbat nimic în activitatea preşedintelui comunist. Dar a schimbat câte ceva în mintea noastră. A fost creat un precedent. Am înţeles că se poate, că atunci când o fracţiune decide să voteze contrar intereselor ţării, unii deputaţi pot vota altfel decât fracţiunea.
Astăzi în Parlament urmează să fie votat premierul desemnat. Din ziua alegerilor au trecut 10 săptămâni şi 2 vacanţe. Au expirat toate termenele legali pentru consultări, desemnări şi înţelegeri. În toate instituţiile publice e o aşteptare neproductivă, la fel e în casele oamenilor de prin satele şi oraşele Moldovei. La fel, în familiile oamenilor plecaţi din Moldova, care trimit bani acasă, care încă se gândesc să revină. Toţi şi-ar dori ca Guvernul să fie votat şi ţara să se apuce de lucru, căci sunt prea multe de făcut.
Reieşind din rezultatele negocierilor care au fost făcute publice, partidele majoritare din Parlament au nemulţumiri faţă de candidat. Unul vrea ca premierul desemnat să fie mai asemănător cu Merkel, altul – cu Obama, altul – cu Isus Hristos, altul vrea ca premierul să fie mut sau surd sau orb, sau legumă, sau fruct exotic.
Moldova are tot timpul din lume să crească, să desemneze şi să voteze cei mai buni premieri. Pentru viitor. Acum, însă, timpul constituţional prevăzut pentru asta a fost cheltuit până la ultima picătură. Azi, la capătul timpului constituţional, avem un premier desemnat şi 101 votanţi.
Ce-ar fi ca fiecare deputat în parte să ţină cont că a existat un precedent, când un deputat a votat aşa cum i-a dictat conştiinţa? Eu sunt sigură că în actualul Parlament există vreo 60 de persoane capabile să conecteze conştiinţa atunci când ţin în mâini buletinul de vot. Şi astfel, votul lor ar putea fi răsplătit la următoarele alegeri.
