Editorial Când adevărul deranjează: jurnalismul –  între gloanțe și tăcere forțată

În ultimii ani, odată cu polarizarea politică, războaiele, atât armate, cât și informaționale, și slăbirea instituțiilor democratice, meseria de jurnalist a devenit tot mai periculoasă. Potrivit World Press Freedom Index 2025 al organizației Reporters Without Borders (RSF), situația globală a libertății presei este clasificată în prezent drept una „dificilă”. R. Moldova nu face excepție, iar comparația cu alte țări din regiune – Ucraina, Rusia sau Belarus – arată cât de fină este linia dintre presiune, intimidare și represiune deschisă.

R. Moldova: îmbunătățiri legale vs. riscuri reale

În ianuarie 2026, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) a publicat Indicele privind Situația Presei din Republica Moldova în anul 2025. Deși raportul constată unele progrese legislative, experții semnalează un paradox îngrijorător: mai multă protecție pe hârtie, dar mai puțină siguranță în practică. Potrivit raportului, securitatea jurnaliștilor a înregistrat cel mai accentuat regres dintre toți indicatorii. Acest lucru s-a produs pe fundalul frecvenței incidentelor de intimidare și agresare a reporterilor în spațiul public, al hărțuirii online și  normalizării discursului ostil față de presă.

Raportul de monitorizare „Media Freedom Rapid Response” arată că, în prima jumătate a anului 2025, au fost înregistrate 21 de încălcări ale libertății presei în R. Moldova. Incidentele raportate s-au manifestat în special sub forma insultelor și hărțuirii jurnaliștilor de către politicieni, desfășurate atât în spațiul public, cât și în mediul online, alături de situații de intimidare la proteste.

Astfel, pe 10 septembrie 2025, jurnaliștii de la proiectul media „Glossa” au fost reținuți și interogați de către reprezentanții așa-numitului minister al securității din regiunea transnistreană, fiind acuzați că activau fără acreditare.

Anterior, în ianuarie 2024, jurnaliștii Viorica Tătaru și Andrei Captarenco au fost reținuți la Tiraspol de „miliția transnistreană”, pentru că filmau un protest organizat de autoritățile separatiste.

Alt caz vizează atacul fizic al mai multor protestatari asupra jurnaliștilor în timpul unei manifestații de susținere a bașcanei Evghenia Guțul. În urma acestui incident, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și alte câteva organizații cosemnatare au emis o declarație prin care au solicitat oprirea și sancționarea acțiunilor ilegale îndreptate împotriva reprezentanților presei.

Ziarul de Gardă a relatat în repetate rânduri despre acțiunile de intimidare a reporterilor săi  în timpul documentării cazurilor de corupție sau abuz de putere, inclusiv despre încercările de blocare a accesului la informații publice, dar și despre agresiunile fizice. Astfel, jurnaliștii ZdG Măriuța Nistor și Igor Ionescu, după ce au fost supuși violenței verbale, au fost loviți de o participantă la manifestația desfășurată în fața Judecătoriei Chișinău întru susținerea deputatului Alexandr Nesterovschi, care era cercetat pentru corupere pasivă și pregătirea finanțării unui partid de către un grup criminal organizat. Ulterior, în timpul unei ședințe de judecată în dosarul penal al bașcanei Găgăuziei, jurnalista Măriuța Nistor a fost intimidată și amenințată de către Alexei Lungu, președintele partidului „Șansă”, afiliat fugarului Ilan Șor. 

Iar jurnalistul TV8 Andrei Captarenco a fost lovit în cap cu un steag de către un protestatar venit la o nouă ședință de judecată să o susțină pe bașcana Evghenia Guțul.

Ucraina: jurnaliști sub foc, la propriu

În țara vecină – Ucraina, jurnalismul nu este doar un risc profesional, ci o chestiune de viață și de moarte. Jurnaliștii independenți documentează cu regularitate atacuri asupra reporterilor care încearcă să prezinte relatări directe din zonele de conflict.

În aproape patru ani de invazie pe scară largă, Rusia a comis 870 de crime împotriva jurnaliștilor și mass-mediei din Ucraina. Peste 120 de jurnaliști ucraineni au fost uciși, dintre care 15 – în timp ce-și îndeplineau meseria de reporteri. Printre aceștia se numără și Viktoria Roșina, care a fost ținută în captivitate, torturată și apoi ucisă.

În octombrie 2025, alți doi jurnaliști ucraineni – Olena Hubanova și Evheni Karmazin – au fost uciși de o dronă rusească în Kramatorsk, în timp ce-și îndeplineau munca fiind echipați cu veste și căști marcate „Press”. Acest fapt a fost condamnat ca o crimă de război, iar președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a afirmat că „astfel de atacuri nu sunt accidente, ci parte dintr-o strategie deliberată de reducere la tăcere a vocilor independente”.

Rusia: jurnaliști după gratii 

În 2025, Rusia, conform Reporters Without Borders (RSF), a cunoscut cea mai dură reprimare a presei de la prăbușirea URSS-ului, ajungând la cea mai joasă poziție din istoria sa în Indexul Mondial al Libertății Presei (locul 171). De când Vladimir Putin a ajuns la putere, în anul 2000, jurnaliștii au fost amenințați, încarcerați, atacați și uciși. De la invazia pe scară largă în Ucraina, declanșată în anul 2022, 16 reprezentanți ai mass-media au fost uciși de armata rusă, inclusiv trei – în 2025. 

48 de jurnaliști se află în continuare în detenție, dintre care 26 sunt jurnaliști ucraineni. Rusia face parte din țările cu cei mai mulți jurnaliști întemnițați din lume, aflându-se pe locul doi după China, unde peste o sută de reprezentanți media se află după gratii.

Totodată, în perioada 24 februarie 2022 – 24 noiembrie 2025, OVD-info a înregistrat 1435 de cazuri de presiune asupra mass-media, jurnaliștilor și bloggerilor. Tot mai mulți jurnaliști care se opun sistemului ucigaș au fost incluși în registrul „agenților străini”, iar site-urile unor agenții media care se pronunțau contra războiului au fost blocate.

Belarus: presa independentă – anihilată

Belarus, aliatul Rusiei, se situează pe locul patru la nivel mondial în ceea ce privește numărul de jurnaliști încarcerați – 33 de reprezentanți media se află după gratii. Unii dintre ei au fost condamnați la peste zece ani de închisoare. 

Represiunea împotriva mass-mediei independente și suprimarea libertății de exprimare continuă în Belarus de mulți ani. La fel ca în Rusia, Belarus menține o „listă oficială de materiale extremiste” – conținut media interzis în țară. Orice interacțiune cu aceste materiale poate duce la sancțiuni administrative sau chiar la detenție penală. Chiar și aprecierea („like-ul”) unei postări provenite de la una dintre instituțiile media considerate extremiste poate duce la arestare.

Sursele mass-media rămase în Belarus sunt constrânse să recurgă la autocenzură, evitând publicarea subiectelor sensibile sau a investigațiilor. Iar presa independentă a fost nevoită să plece din țară și să activeze din afara ei.

Astfel, în timp ce în Ucraina jurnaliștii riscă să cadă o dronă peste ei, în Rusia sau Belarus, simpla folosire a termenului „război” sau chiar un „like” au devenit riscuri penale. Pentru mulți jurnaliști ruși, dar și belaruși, alegerea a fost clară: tăcerea, închisoarea sau exilul. Între timp, în R. Moldova, jurnalistul este prins într-o zonă gri a riscurilor „invizibile”, unde nu cad  bombe, dar cade presiunea: amenințări, hărțuire online, acțiuni de intimidare.