De ce să (nu) ieși la vot

Duminică, 1 noiembrie 2020 va ploua. Mărunt și rece. Se va face glod pe toate ”drumurile bune”. Acolo unde nu va ploua, va fi ceață. Cu mâzgă rece. Acolo unde va ploua, dar și acolo unde va fi ceață – va fi și coronavirus. Mult Covid-19. Vor fi și multe alte probleme. Fiecare are probleme și duminică nimeni nu i le va rezolva. Pe lângă toate, duminică, 1 noiembrie, avem alegerile prezidențiale.

Cetățeanul trebuie să își pună întrebarea rațională: de ce trebuie să ies eu, pe ploaie, pe frig, pe ceață, pe glod, să mă expun riscului de a răci, de a mă infecta? Eu ce voi avea din votarea asta? Ce-mi va da mie președintele? Nu mi-a dat nimic timp de 30 de ani, cum îmi va da ceva acum, când sărăcia cronică a fost agravată de secetă și de pandemie? 

Nu pot să nu fiu de acord cu aceste raționamente. Eu personal sunt convinsă că președintele nu-mi va da nimic. Niciunul din cei 8 candidați nu-mi va da nimic, chiar dacă devin președinți toți odată. Nici măcar Iohannis, Zelenski sau Macron dacă ar veni, ar candida și ar câștiga aici prezidențialele, nici măcar ei nu-mi vor da nimic.

În cei 30 de ani de când monitorizez, în calitate de jurnalistă, tot ce se întâmplă în R.Moldova, inclusiv la alegeri, n-am văzut ca președinții să dea ceva cuiva, decât niște saci cu fasole sau torbe cu hrișcă în campaniile electorale celor săraci sau niște ordine și medalii, deseori celor afiliați. După 30 de ani de luptă pentru democrație, niciun președinte nu mi-a dat nimic, absolut nimic. Mă întrebați de ce i-am votat? Mai bine răspund deja la întrebarea: De ce voi ieși duminică prin ploaie, frig, ceață și viruși ca să votez din nou?

Când am votat pentru primul președinte al R.Moldova exista o singură televiziune, de stat, și aceea aservită. Și am luptat să informăm oamenii cât de echidistant se putea. Când l-am votat pe al doilea, existau deja redacții private, nu doar de stat, dar nu exista internet. La cel de-al treilea președinte era internet, dar puterea ne bloca site-urile. La cel de-al patrulea, aveam deja pagini pe Facebook, dar ne gâtuiau trollii. La ultimul, am fost declarați ”agenți străini”. Da, după ce faci jurnalism combativ timp de 30 de ani, vine un președinte cu oamenii săi care te califică dușmanul statalității bun de pedepsit. Nu, președinții nu dau redacții, internet, sau ziare. Dar ți le pot lua pe toate, dacă e ales un președinte tiran.

Ce sens a avut lupta aceasta de 30 de ani, dacă până astăzi așa și nu avem siguranța inviolabilității și independenței presei, dacă președinții controlează majoritatea televiziunilor și ziarelor, dacă nu avem justiție independentă, piață liberă, economie dezvoltată, libertăți de bază?

Da, dacă nu ieșeam la vot dar și la proteste de fiecare dată, eu personal și mulți dintre colegii mei cred că făceam închisoare. Cum o fac mulți jurnaliști și activiști în Rusia, Belarus, Azerbaijan sau Turcia. De asta am ieșit la vot. Ca răul cel mare să simtă că există o presiune, fie și mică.

Mulți dintre noi, jurnaliștii, au înțeles demult că e o mare problemă dacă un președinte sau un politician îți dă ceva. Noi nu luptăm, nici nu votăm ca să ne dea. Noi luptăm și votăm ca președintele (și orice politician votat) să nu ne ia. Noi votăm să nu ne ia dreptul la acces la informație, dreptul la libera exprimare, dreptul la suveranitate, dreptul la libera circulație, dreptul la identitate, la studii, la muncă, la justiție, la viitor. 

Mulți dintre președinți au vrut să ne ia acest drept. Dar eu duminica am să merg din nou la alegeri. Ca să-i dau ceva viitorului președinte. Din partea mea personal. Să-i dau un vot. Și pe urmă, de luni să-i mai dau ceva. Să-i dau multe întrebări. Și să-i dau senzații. Senzația ceea tare că oricând de președinte n-ar fi, oricâtă ceață n-ar fi, oricâți viruși n-ar fi, există oameni de la care nu mai poți fura. Senzația că atunci când se ascunde în obscuritate, există cineva cu lanterna care-l scoate la lumină.

Să nu uităm că democrația nu ni se dă în ”kuliok”, ci ne-o luăm prin alegere și vot. Deci, duminică, 1 noiembrie 2020, să nu uităm masca, pixul, distanța socială și încrederea.