Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   De ce copiii lui Dodon…

De ce copiii lui Dodon nu împart ziare cu stele roşii?

Aproape în fiecare zi, spre seară, întâlnesc la Buiucani nişte adolescenţi cu pachete de ziare, de culoare preponderent roşie, pe care le împart gratuit trecătorilor. Unii acceptă să ia un astfel de ziar, alţii, văzând stele roşii pe frontispiciu, dar mai ales numele publicaţiei – „Socialiştii”, refuză să-l ia, plecând în drumul lor.

Distribuitorii sunt tineri, iar unii chiar aproape copii. Uitându-te la ei, îţi apar îndoieli dacă viaţa politică, strategiile socialiştilor îi interesează sau sunt într-adevăr pe placul lor. Printre aceşti tineri sau aproape copii, însă, nu îi veţi întâlni pe cei doi feciori ai liderului socialist pentru care tăticul are alte preocupări şi alte sarcini. Ca orice părinte iubitor, el ştie că feciorii săi trebuie să înveţe la cele mai prestigioase licee, trebuie să facă sport elevat, să schieze iarna şi să se alinte pe cele mai splendide plaje vara.

În una din seri, am luat un ziar pe care mi-l întindea o domnişoară. Acasă l-am răsfoit şi am constatat că, la fel ca şi ZdG, are 24 de pagini. Deoarece volumele acestor două ziare sunt similare, am vrut să înţeleg cum de reuşesc aceşti socialişti să repartizeze gratuit tone de ziare. Nu greşesc atunci când spun tone de ziare, pentru că pachetele sunt mari, fiind depozitate în încăperi spaţioase, de unde sunt transportate cu maşini speciale, în diferite cartiere ale oraşului. Ambele publicaţii sunt produse la aceeaşi tipografie, doar că tirajele diferă extrem de mult. ZdG apare într-un tiraj săptămânal de 6000 de exemplare, pe când ziarul socialiştilor este tipărit într-un tiraj de 100 000, care, cum vă spuneam, este distribuit gratuit. Pe când, oare, presa liberă din R. Moldova ar putea fi distribuită gratuit într-un tiraj atât de mare? De altfel, ştiţi cât costă doar tiparul unui astfel de tiraj? Nici mai mult, nici mai puţin – 127 000 de lei. Aşa cum publicaţia socialiştilor apare de 3-4-5 ori pe lună, în funcţie de „oportunităţi”, costurile pentru tiparul ziarului ating peste 500 000 de lei pe lună. La aceşti bani se mai adună retribuţiile destinate autorilor, traducătorilor, machetatorilor, fotografilor, distribuitorilor şi bugetul lunar pare că se dublează, ajungând la 1 000 000… Ce impact ar trebui să aştepţi, investind, lunar, într-un ziar de partid 1 000 000 de lei?

De fapt, cheltuielile acestui partid nu se limitează aici, pentru că mai sunt deplasările peste hotare ale liderilor, sunt întâlnirile „de taină” pe la restaurante scumpe, sunt nevoile lor cotidiene, sunt întruniri de partid şi mitinguri sau proteste, sunt ieşiri pe la televiziuni şi posturi de radio private, sunt campanii media sau, mai nou, filme de promovare, iar toate acestea costă scump. Să nu uit. Mai este şi Iosif Kobzon, unul dintre cei mai scumpi artişti din Federaţia Rusă. Pe el nu-l poţi aduce pe cheltuiala sa.

Dar, oricine ar încerca astăzi să afle din ce fonduri vin aceşti bani, va fi informat că partidul activează din sponsorizări neînsemnate şi din cotizaţiile membrilor formaţiunii. Argument fals, pentru că membrii de rând ai acestui partid (şi ai altor formaţiuni, de altfel), habar nu au despre cotizaţii. Cel puţin aşa spun ei, atunci când sunt întrebaţi. Cu siguranţă, şi fruntaşii formaţiunii nu-şi împart veniturile cu nevoile partidului, chiar dacă sunt mult mai generoase, în raport cu cele ale membrilor de rând. În R. Moldova, nici în acest an nu este pusă la punct procedura de verificare a veniturilor şi cheltuielilor concurenţilor electorali, iar această stare, de fapt, poate genera, inclusiv, fraude.