Alina Radu: Procurorii după 7 aprilie
Citesc Legea cu privire la Procuratură şi îmi vine să vreau ca fiecare cetăţean al R.Moldova să aibă lângă el un procuror. În Moldova de după 7 aprilie, cu sute de familii înecate de durerea torturii şi a fărădelegilor, numai un procuror personal pentru fiecare ar putea fi salvarea.
Pentru că, potrivit legii, el, procurorul, „reprezintă interesele societăţii”, „apără ordinea de drept”, apără „libertăţile cetăţenilor”, „asigură protecţie victimelor”, „ia măsuri pentru repunerea persoanelor în drepturi”, inclusiv a drepturilor „lezate prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală”, „solicită organelor să ia măsuri pentru protejarea vieţii”, „pentru siguranţa martorilor”, a „membrilor lor de familie”, precum şi a „altor persoane care acordă ajutor în procesul penal”.
Am discutat personal cu multe victime ale poliţiei şi judecătorilor după evenimentele din 7 aprilie. Căutând dreptatea, aceşti oameni şi-au completat lista de injustiţiari: procurorii. Da, da, tocmai despre ei e vorba.
Procurorii ne-au spus despre toţi cei 4 tineri morţi din aprilie că au avut probleme psihice, unul s-a aruncat de pe un stâlp, celălalt s-a strangulat cu şireturile, următorul s-a înecat pe malul unui lac. Contactându-i suplimentar, procurorii mi-au mai spus că aceştia consumau droguri, furau, stăteau prin cazinouri, nu mi s-a spus doar „Bine că au murit”.
Cei care au rămas vii şi au făcut apeluri la Procuratură au regretat şi ei. Oxana Radu şi sora ei s-au adresat demult la Procuratură, dar li s-a refuzat intentarea unui dosar pe motiv că nu ar exista temei. După 29 iulie 2009, procurorii au găsit deja temei şi au deschis dosarul, dar tot nu găsesc actele în temeiul cărora Oxana şi celelalte fete au fost reţinute la Poliţie şi supuse actelor de tortură.
Alte victime ne-au informat că procurorii le dau de înţeles ca să renunţe la plângeri, să şi le retragă, căci „va fi mai bine”. Unii, organizând confruntări vizuale ale victimelor cu poliţiştii, asistă liniştiţi, fără să treacă la dosar ameninţările oamenilor cu epoleţi către bieţii torturaţi: „Dacă te prind – nu mai rămâi viu”, „Dacă spui că eu te-am bătut – îţi dezbat dinţii”, „Ce nu ţi-am fărâmat atunci, îţi distrug acum”.
Şi în cazul lui Damian Hâncu Procuratura nu a avansat prea tare, se pare. După ce ZdG a publicat o ştire despre faptul că Damian era urmărit noaptea la Bucureşti, ne-a sunat procurorul Ruslan Lupaşcu, responsabil de a deferi justiţiei torţionarii acestui tânăr care studiază în Franţa. Procurorul nu s-a arătat interesat să afle cine l-a urmărit, care au fost consecinţele, este Damian bine sau nu? Întrebările procurorului către noi erau sacadate şi răstite: „Cum aţi obţinut informaţia? Cu cine din familie aţi vorbit? Pe ce număr de telefon?”.
Ascultându-i întrebările, desigur că nu i-am oferit niciun fel de detalii. Am rămas cu sentimentul că familiile Hâncu, Radu, Ţapu trebuie apărate de procurori. Dar cine să le apere?
Alina Radu, [email protected]
