5 dolari neutilizaţi în cea de-a 53 ţară
În Marea Britanie, ţara din care vin, am găsit un singur ghid care conţinea informaţie despre R. Moldova. Însă şi această era oferită într-o formă sărăcăcioasă, plasată pe la sfârşitul unei cărţi, care avea ca subiect de bază de fapt statul vecin România. De fapt, informaţia pe care am descoperit-o între paginile acelui ghid turistic se referea mai degrabă la grănicerii din era sovietică pe care urmează să îi vezi la hotar, şi mai puţin la călătoria cu trenul pe două feluri de şine – europene şi sovietice. Aşadar, am intrat în Moldova prin România. Călătoria mea de la Bucureşti la Chişinău nu a fost una lipsită de peripeţii. După ce am fost verificaţi de vameşii şi grănicerii români, aşteptam o întâlnire cu reprezentanţii Moldovei. Îmi şi pregătisem o bancnotă de 5 dolari, pentru orice eventualitate, să mă asigur că voi putea răspunde provocărilor sovietice. Grănicerul moldovean m-a surprins. Era un tânăr la fel ca şi mine. S-a uitat în paşaport câteva clipe şi a plecat, lăsându-mă cu banii în buzunar. Vameşul a petrecut cu noi tot cam atâtea clipe şi a plecat. Tocmai asimilam surpriza de a descoperi că totul e ca în Europa chiar din momentul intrării în Moldova. Deodată, trenul a început să se clatine. Mi-a părut că trenul în întregime e luat de o macara şi dus sus. Era de fapt doar un vagon.
Timp de câteva ore, mai mulţi ingineri au muncit zgomotos pentru a schimba roţile trenului cu altele, compatibile cu şinele moldoveneşti. Totul se zguduia, se cutremura, vibra, ca într-o hală metalurgică. Experienţa este una bizară pentru cei care nu cunosc cum e să călătoreşti cu trenul pe şinele construite în perioada sovietică. La plecarea din Bucureşti, conductorul ne-a oferit plapume şi perne, însă nu cred că pasagerii au reuşit să aţipească în perioada acestei tranziţii de la un sistem la altul.
Deja se crăpa de ziuă când mecanicii au coborât toate vagoanele şi le-au reunit în formă de tren. Am urmat calea spre capitala Moldovei, trecând cu viteză prin sate şi oraşe. În câteva ore am ajuns în gara de trenuri din Chişinău, zdruncinat de-a binele şi cu 5 dolari neutilizaţi în buzunar. Era ora 9 dimineaţa, iar eu eram liber să explorez Moldova – cea de-a 53-a ţară pe care am posibilitatea să o vizitez în viaţa mea.
Mark Gilbey, Marea Britanie
stagiar la Ziarul de Gardă
