De ce se închid școlile din sate? „La 1 septembrie, în instituție au rămas doar trei copii”
În unele sate din R. Moldova toți elevii din localitate încap într-o singură clasă… și încă ar mai rămâne bănci libere. Aproape fiecare a zecea școală din țară are sub 50 de elevi. În astfel de instituții, profesorii ajung adesea să predea mai multe discipline, inclusiv care nu corespund specializării lor.
În acest context, Ministerul Educației și Cercetării propune reorganizarea a 73 de școli. Pentru a înțelege cum arată această reformă dincolo de cifre și documente oficiale, am mers în câteva dintre instituțiile de învățământ vizate de reorganizare.
Deși statul promite că toți copiii vor fi asigurați cu transport pentru a se deplasa către școli mai mari, unde vor avea condiții și oportunități educaționale mai bune, că părinții vor primi lunar câte 1000 de lei, profesorii vor fi reangajați, iar cei relocați vor putea primi o indemnizație de 300 de mii de lei, cei implicați direct în acest proces privesc schimbarea cu reticență.
La mijlocul lunii decembrie 2025, pe holul școlii primare-grădiniță din satul Sirota, raionul Orhei, se auzeau pași mici și voci emoționate. Nouă copii, toți elevi ai școlii, făceau repetiții pentru matineul de Revelion. Îmbrăcați în haine de sărbătoare, cu măști și costume cusute de părinți, elevii făceau pregătirile nu într-o sală festivă, ci pe holul instituției. Școala din Sirota înseamnă, de fapt, două săli în care învață simultan: clasele I–III și II–IV. Este, probabil, ultima iarnă în care vocile elevilor se mai aud aici. După ce propunerea Ministerului Educației și Cercetării (MEC) va fi aprobată, școala primară-grădiniță va rămâne doar grădiniță.
„Anul acesta o elevă a plecat în Italia de la școală și patru copii din grădiniță au plecat peste hotare”
„18 a fost numărul cel mai mare de elevi. Anul acesta am rămas cu 9”, spune Cristina Sovcova, directoarea școlii primare–grădiniță din Sirota. „În 2013 am fost reorganizați din gimnaziu în școală primară–grădiniță. Acum ni s-a spus că se sistează și activitatea școlii primare. Rămâne doar grădinița.”
„Noi conștientizăm faptul, pentru că rămân în fiecare an tot mai puțini copii și nu este o noutate. Conștientizăm faptul că spre asta mergem, pentru că pleacă familii cu totul din sat în străinătate, se restabilesc cu traiul. Anul acesta o elevă a plecat în Italia de la școală și patru copii din grădiniță au plecat peste hotare. Și nu cred că e de vină școala, e problemă pentru că părinții nu au locuri de muncă bine remunerate”, constată directoarea.
Conștienți de problema demografică, pedagogii de la Sirota admit, cu jumătate de voce, necesitatea schimbărilor, dar găsesc în același timp argumente împotriva acestora.
Copiii din Sirota vor fi transferați la gimnaziul din Chiperceni, considerat de autorități cea mai apropiată și potrivită opțiune.
„Copiii sunt mai în siguranță la ei acasă, deja vor trebui să meargă cu transport, deja e un motiv în plus de îngrijorare pentru părinți. Aici ei au mai multă atenție, pentru că sunt mai puțini în clasă, acolo deja clasele sunt cu peste 30 de elevi, eu cred că nu va fi aceeași atenție pe care o au aici. Dar elevii care merg din clasa V-a în oraș, la liceul Onisifor Ghibu, se adaptează, pentru că este și un avantaj, pentru că acolo sunt mai mulți și concurează unul cu altul. Și la reușite, și au și alte activități extracurriculare, cercuri de care copiii pot beneficia”, spune directoarea.
„Probabil, voi pleca peste hotare la copii”
Într-una dintre clase, Silvia Doroș, învățătoare cu stagiu de 40 de ani, își aranjează caietele. „Activez aici din 1986. Toată viața mea profesională e legată de această școală. Cu excepția unei singure clase, am lucrat mereu în învățământ simultan. E greu. Copiii își sustrag atenția, dar ne străduim. Da, înțeleg că este bine să se ducă elevii la o școală mai nouă, că sunt condiții mai bune, dar nici noi nu ne plângem de aceste condiții. Copiii sunt mulțumiți, e cald, e frumos. De asta e păcat că se închide. Când au aflat, s-au întristat. Și noi la fel”, recunoaște învățătoarea.
Discuția cu învățătoarea Silvia Doroș oscilează între conștientizarea avantajelor pe care o școală mai mare le oferă copiilor și incomoditățile care vin la pachet cu această strămutare, inclusiv consecințele pe care le va resimți personal, în calitate de cadru didactic. Ea îi compătimește pe copii, pentru că, spune ea, vor fi nevoiți să se deplaseze zilnic la școală în satul vecin. „Dealul e foarte greu de urcat… E foarte greu să-i scoli la șase dimineața și să-i trimiți în altă localitate”, consideră învățătoarea. „Probabil, voi pleca peste hotare la copii. Dacă nu se închidea școala, rămâneam pe loc. Dar acum… trebuie să plec. Mi-e greu să-mi las satul, nepoții, mama care are nevoie de mine.”
Autoritățile: „Ne-am gândit la copii”
De partea cealaltă, Silvia Lozinscaia, șefa Direcției Educație din cadrul Consiliului Raional Orhei, spune că decizia reorganizării nu a fost luată peste noapte. Funcționara ne-a spus că autoritățile au propus transport pentru copii și soluții de încadrare pentru învățători, însă părinții și unele cadre didactice au refuzat aceste propuneri.
„Am acceptat situația pentru anul acesta, dar pentru anul viitor, împreună cu APL-ul și Consiliul Raional, am decis reorganizarea școlii din Sirota”, explică Lozinscaia.
Copiii din localitate vor fi transportați la gimnaziul din Chiperceni. „E o școală foarte bine dotată, e o școală cu o infrastructură bună, adică chiar este cea mai apropiată variantă și pentru copii ar fi foarte bine. Chiperceniul este la șase kilometri, iar copiii pot pleca la ora 8 și ajung în 10–15 minute. Adică ar fi foarte bine pentru copii, adică noi ne-am gândit și la copii, să nu-i trezim dimineață tare, să creăm niște condiții bune”, spune șefa Direcției. Ea afirmă că decizia a fost analizată împreună cu responsabilii de transport, cadrele didactice și autoritățile locale, iar scopul a fost identificarea „celei mai bune soluții pentru copii”.
Poiana, Șoldănești: „Nu ne ajung doi copii”
La Poiana, în raionul Șoldănești, realitatea are alt decor, dar aceeași atmosferă apăsătoare. Complexul educațional este mare, luminat, împodobit de sărbători. Elevii aleargă pe coridoare, iar pe un perete stau diplomele de la concursurile raionale și republicane. În holul instituției, într-o sală mică, transformată în muzeu școlar, topoarele de silex și obiectele vechi adunate din sat spun o poveste mai lungă decât cea din manuale.
„Toate aceste obiecte au fost adunate cu elevii – de la părinți, de la bunei. Altfel ajungeau la gunoi”, spune Valeriu Reu, profesor de istorie și geografie, cu 20 de ani de experiență. „Îmi pare rău că istoria satului Poiana riscă să se termine cu un muzeu. Să rămână doar muzeul. E dureros.”
Conform noilor prevederi legale propuse de MEC, gimnaziul nu mai întrunește criteriile pentru a rămâne deschis, având 33 de elevi. Profesorii nu se pot resemna cu această decizie și aduc drept argumente împotriva închiderii gimnaziului drumurile grele, trezitul prea devreme și siguranța elevilor.
„Instituția noastră a încăput în optimizare din cauza că nu ne ajung doi copii în ciclul gimnazial”, spune Adrian Iațîc, profesor de matematică, fizică și informatică. „Ni se spune că suntem o familie. Dar ce facem cu copilul mic? Facem economie pe el. Îl lăsăm unde? Să crească singur? Ajungem ca în Sparta, unde copiii slabi îi ducem unde? În munți? Ce să facă ei singuri? Puteți să vedeți drumul pe care o să se deplaseze copiii când vor fi transportați, probabil la Alcedar. Eu nu știu dacă nu punem în pericol viața lor. În afară de asta, eu, fiind din altă localitate, unde școala deja a fost optimizată, văd cum copiii trebuie să se trezească mult mai dimineață. Nu știu cum părintele ar putea să controleze copilul acela.”
Rezultatele, spune el, sunt argumentul cel mai dureros pentru reorganizarea școlilor: „Avem cea mai mare medie din raion la examene – 6,67. Avem locuri la olimpiade republicane, competiții sportive. Sunt rezultate frumoase. Ne mândrim.”
„Din cauza situației demografice, nu putem întreține școlile mici”
Boris Volontir, șeful Direcției Educație Șoldănești, admite caracterul dureros al reformei, dar, în același timp, subliniază necesitatea acesteia.
„Din cauza situației demografice, nu putem întreține școlile mici. Anul acesta avem cu 135 de elevi mai puțin în raion. După cum a anunțat Ministerul Educației, sunt două școli în raion care nu ating numărul de 35 de elevi în clasele gimnaziale. Asta e școala de la Poiana și școala de la Salcia. Ambele sunt complexuri educaționale, gimnazii-grădinițe”, spune Volontir.
El însă dă asigurări că în capul mesei este pus interesul copiilor, iar elevii de la Poiana nu vor avea de parcurs distanțe lungi până la noua lor școală. „Noi, în primul rând, trebuie să ne gândim la situația copiilor și la calitatea educației. Despre ce calitate poate să fie vorba când un cadru didactic predă mai multe discipline școlare? Calitatea sigur că nu este aceea, nu avem performanță și toată lumea este conștientă. La Poiana, copiii vor fi încadrați la gimnaziul Alcedar, la 3–4 km. Vom asigura transport. Ne propunem să procurăm cel puțin o unitate de transport nou-nouță, pe care o vom îndrepta spre acea direcție și copiii vor merge la școală cu unitatea de transport nouă, în siguranță. Profesorilor o să le propunem reîncadrarea, fie că la Alcedar, fie că aici, la Șoldănești, unde este nevoie de cadre didactice. Am avut apeluri și de la alte structuri, bunăoară, de la asistența socială, fiindcă este nevoie chiar de pedagogi. O să le propunem. Sperăm să reușim să îi reîncadrăm”, menționează șeful Direcției Educație de la Șoldănești.
Drochia: școli goale, lacăte și vânt
La Șalvirii Noi, raionul Drochia, școala era deja pustie în luna decembrie 2025, atunci când am vizitat localitatea. Ușile erau încuiate, clasele goale, iar terenul de joacă – fără copii.
„Numărul de elevi a tot scăzut: am avut 12, apoi cinci, șase, nouă, opt. Anul acesta trebuia să avem nouă elevi, dar au plecat câțiva și au rămas doar trei”, spune Adela Cebotari, directoarea instituției. După mai multe consilii consultative organizate de Direcția Educație Drochia și vizite în școli mai mari, instituția a fost declarată nesustenabilă din cauza deficitului bugetar, iar Consiliul Raional Drochia a decis la 30 octombrie 2025 lichidarea ei începând cu data de 1 ianuarie 2026.
Elevii au fost transferați la școala din Zgurița, fiindu-le asigurat transportul, iar profesorilor li s-au propus locuri în alte localități. Cea mai mare grijă, spune directoarea, nu este pierderea clădirii, ci faptul că „s-a închis ceva principal pentru sat”. Din ianuarie, Adela Cebotari este învățătoare de clasele primare la Măcăreuca, sat aflat la circa patru kilometri de Șalvirii Noi.
Angela Rusu, învățătoare de clasele primare la Șalvirii Noi, spune că închiderea școlii din satul în care s-a născut și a crescut este pentru ea „o tragedie”. Activează în școală din 1989 și are un stagiu de 36 de ani.
Învățătoarea afirmă că decizia a venit prea târziu, după încheierea primului semestru, fără ca angajații să fie pregătiți să-și caute din timp alte locuri de muncă. Ea susține că părinții au fost încurajați să-și transfere copiii în școli mai mari, inclusiv prin sprijinul financiar promis de Guvern, iar plecarea elevilor a dus direct la lichidarea instituției. „Grija cea mai mare e că rămânem fără lucru. Ni s-au făcut promisiuni, dar deocamdată suntem în aer”, spune Angela Rusu, care adaugă că tentativele de a se angaja în alte localități au fost dificile. În opinia ei, dispariția școlii și a grădiniței accelerează depopularea satelor: „Oamenii vor școală în sat. Fără ea, satul rămâne pustiu.”
Din ianuarie, Angela Rusu este înregistrată la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă. I s-a propus un loc de muncă la Zgurița, însă Angela Rusu a refuzat.
Rodica Vascauțan, locuitoare a satului Șalvirii Noi și mamă a unui copil cu cerințe educaționale speciale, spune că închiderea școlii a lovit-o direct. Până la sfârșitul anului trecut, a lucrat ca îngrijitoare în instituție, iar fiul ei era aici elev în clasa a doua. „Pentru mine era un plus că era lângă mine, îl aveam aproape. Acum trebuie să plecăm la altă școală și toată vremea să am grijă de el, pentru că singur nu poate”, spune ea.
Din ianuarie, fiul Rodicăi Vascauțan frecventează școala din Zgurița, iar mama îl însoțește. Femeia nu are un loc de muncă în această localitate.
„A apărut problema cum să existăm cu doi copii”
Rodica Ojovan, șefa Direcției Educație din raionul Drochia, spune că decizia de lichidare a școlii primare–grădiniță din Șalvirii Noi a fost inevitabilă, or, numărul de elevi a scăzut dramatic. „Anul trecut au fost nouă copii. Am discutat cu părinții, cu cadrele didactice, cu elevii, am avut ieșiri în teritoriu. Dar, la 1 septembrie, în instituție au rămas doar doi copii și a apărut problema cum să existăm cu doi copii”, explică Ojovan. Potrivit ei, instituția a funcționat mai mulți ani cu patru sau trei elevi, însă situația nu a mai putut fi menținută. „Am făcut demers către Consiliul Raional pentru lichidare și la final de an, consilierii ne-au susținut”, constată șefa Direcției.
În același timp, funcționara invocă un deficit bugetar major: „Cele cinci instituții primare–grădinițe din raion au un deficit de aproape patru milioane de lei, iar o altă instituție – Baroncea, are un deficit de două milioane. În fiecare an acoperim aceste cheltuieli din componenta raională, dar banii nu mai ajung pentru reparații, dotări sau transport.”
Șefa Direcției Educație susține că elevilor li se asigură transport către alte școli, iar părinților li s-au oferit explicații inclusiv cu privire la sprijinul financiar oferit de stat. „Copiii vor circula cu autobuzul, cu însoțitor. Sunt alimentați și pot participa la activități extracurriculare. Părinții primesc 1000 de lei timp de doi ani. Eu nu am venit să-i «iau cu bombonica», ci să le explic că nu e o distanță mare și că este în interesul copilului”, afirmă Ojovan.
În privința cadrelor didactice, ea spune că li s-au propus locuri în alte instituții, în funcție de specialitate. „Dacă sunt profesori de bază, suntem obligați să-i angajăm. Dacă sunt prin cumul, deja au un loc de muncă. Mai greu este că unii nu vor să iasă din zona de confort”, adaugă ea.
Dondușeni: „Dacă se închide școala, satul moare”
La Crișcăuți, raionul Dondușeni, școala e mare, cu clase spațioase și cantină modernizată. În prezent, în gimnaziu sunt 31 de copii. Din toamnă, vor rămâne doar zece, astfel că și acesta urmează să fie reorganizat. Cu toate acestea, și aici rezistența față de reformă este mare.
Vera Ciumac, profesoară de limba rusă de 28 de ani, care predă și alte discipline din lipsă de cadre, spune că vestea reorganizării nu a fost primită cu bucurie. „Aș dori ca elevii gimnaziului nostru să nu fie transportați în altă școală. Avem un colectiv de profesori unit, bun, ne ajutăm, ne stimăm. Și în școală sunt condițiile respective unui elev”, afirmă ea. Profesoara crede că elevii sunt obișnuiți cu profesorii, mediul lor și că mutarea într-o altă instituție poate afecta rezultatele. „Până fac cunoștință cu elevii și profesorii din școala nouă, nivelul de cunoștințe al copiilor se duce în jos. Eu aș fi de acord să lase școlile mici așa cum sunt.”
Elena Simionov, profesoară la gimnaziul Crișcăuți de peste 30 de ani, spune că reorganizarea va crea o ruptură dificilă pentru copii. „Cum vă gândiți că s-ar duce un elev care patru ani a fost cu același învățător într-un sat vecin, unde nu cunoaște pe nimeni?” întreabă ea. Profesoara vorbește și despre conflictele apărute în timpul navetei pe care o fac copiii: „Este agresivitate. Se începe ceartă, se începe până la bătaie. Am avut cazuri. Nu e de dorit. E de dorit ca elevii să rămână în sat.”
Alexandra Tcaciuc, mamă a doi copii care învață la Crișcăuți, spune că familia sa nu este de acord cu reorganizarea gimnaziului. „Copiii sunt obișnuiți aici, își cunosc profesorii, colectivul, colegii și au o reușită frumoasă”, afirmă ea. Femeia spune că mutarea ar însemna o adaptare dublă pentru fiul său. „De la clasa a patra la gimnaziu și, în același timp, de la o instituție cunoscută la una necunoscută. Adaptarea aceasta este foarte dificilă pentru copii.” Ea spune că părinții s-ar simți mai siguri dacă elevii ar rămâne în sat: „Pentru siguranța lor, noi vom fi mai liniștiți.”
Maria Buimistru, directoarea gimnaziului Crișcăuți, care activează în instituție de 25 de ani, spune că reorganizarea va însemna plecarea a 21 de elevi. „Copiii mă întreabă zilnic: «Doamna Maria, unde o să ne ducă și de ce nu ne lasă la noi?»”, spune ea. Directoarea respinge ideea că în școlile mici nu ar exista calitate. „Din colectivul pedagogic, 80% este cu grad didactic. Lucrăm cu platforme digitale, participăm la cursuri. Calitate este.” În opinia ei, închiderea școlilor afectează direct satele. „Dacă se închid școlile din sat, satul moare.”
„Ne străduim să le lămurim părinților că este în beneficiul copiilor lor”
În fața acestor nemulțumiri, Gulnara Grigoriev, șefa Direcției Educație Dondușeni, explică logica administrativă a deciziilor: „Am repartizat școlile pe grupuri, după numărul de copii, și am discutat cu managerii ce putem întreprinde ca să menținem școala și să avem calitate în educație”, afirmă ea. Potrivit funcționarei, clasele mici au fost comasate pentru a evita situațiile cu „doi, trei sau cinci elevi”, iar în urma modificărilor Codului Educației, se preconizează reorganizarea gimnaziilor Crișcăuți și Rediul Mare.
„Elevii din Crișcăuți vor fi transportați la Horodiște”, spune Grigoriev. Ea accentuează că autoritățile comunică la toate etapele cu părinții. „Noi ne-am învățat să le prezentăm sau să le propunem hotărârile, deciziile în așa fel ca să nu apară nemulțumiri. Adică punem accentul pe beneficiu. Dacă și se întâmplă o deplasare a copiilor, ne străduim să le lămurim părinților că este în beneficiul copiilor lor. Cadrelor didactice le oferim tot posibilul, îi angajăm în câmpul muncii. Profesorilor din instituțiile care au fost reorganizate în ultimii ani – Teleșeuca, Climăuți, noi le-am oferit spațiu de muncă în interiorul raionului”, mai spune Grigoriev.
„Satul nu moare pentru că se reorganizează școala, ci pentru că nu mai sunt oameni și nu se mai nasc copii”
Din perspectiva MEC, reforma este inevitabilă. Valentina Olaru, secretară de stat, explică: „Modificările Codului Educației vin din analiza calității procesului educațional și a situației demografice. Nu putem vorbi despre competitivitate sau calitate într-o școală cu 5–10 elevi, unde un profesor predă șase discipline.”
Ea admite că reorganizarea școlilor mici nu este o decizie populară, dar susține că problema reală nu ține de formula de finanțare a școlilor, ci de scăderea drastică a numărului de copii. Potrivit explicațiilor oferite de Olaru, formula „per elev” a fost testată și monitorizată timp de peste un deceniu, iar concluzia este clară: instituțiile cu aproximativ 200 de elevi pot funcționa sustenabil, în timp ce școlile care au sub 100 de copii nu pot fi autosuficiente, indiferent de mecanismul de finanțare.
Reprezentanta Ministerului Educației subliniază că reorganizările nu aduc economii la buget, așa cum se crede adesea. Din contra, statul ajunge să cheltuie mai mult pentru a asigura angajarea cadrelor didactice, transportul pentru copii și diverse subvenții.
Olaru dă asigurări că Ministerul Educației va monitoriza fiecare caz în parte – unde ajung profesorii, ce sarcină didactică au și dacă pot obține cel puțin o jumătate de normă. Ea recunoaște că multe cadre didactice aveau anterior fracții infime de normă, insuficiente pentru un trai decent, iar redistribuirea lor în alte instituții poate însemna, în realitate, condiții mai bune. „Dacă o să vă uitați pe sarcina didactică pe care o au aceste cadre didactice în propria lor instituție, deci 0,11, 0,30, este clar că nu acumulează un salariu și asta nu înseamnă că ei, respectiv, pierd ceva din substanța de întreținere cu 0,10 sau 0,11. Acesta nu-i salariu. Tot așa, nici a treia parte din salariu nu este acei bani cu care tu poți să te întreții. Ceea ce înseamnă că ei, fiind relocați către alte instituții, ar trebui să aibă macar jumătate de salariu, ceea ce o să le acopere mai mult decât ceea ce au avut în instituțiile lor”, afirmă Valentina Olaru.
În ceea ce privește elevii, secretara de stat afirmă că a analizat toate instituțiile vizate și că niciun copil nu va fi nevoit să parcurgă mai mult de 20 km până la noua școală. Direcțiile raionale ar urma să aleagă instituțiile care oferă „o plusvaloare reală” – dotări mai bune, laboratoare, activități extracurriculare. Părinții vor primi câte 1000 de lei lunar, timp de doi ani, pentru a acoperi eventualele cheltuieli suplimentare.
Totodată, reprezentanta Ministerului insistă că reorganizarea nu se decide „din cauza unui elev sau doi”, ci în baza unui ansamblu de factori: infrastructura, calitatea cadrelor didactice și perspectivele demografice ale localității. „Satul nu moare pentru că se reorganizează școala, ci pentru că nu mai sunt oameni și nu se mai nasc copii”, susține Valentina Olaru.
De ce se închid școlile?
Datele oficiale arată că aproape una din zece școli din R. Moldova are sub 50 de elevi, iar 247 de școli au mai puțin de 90 de elevi. În aceste instituții, profesorii ajung adesea să predea mai multe discipline, inclusiv materii care nu corespund specializării lor. Ministerul Educației și Cercetării (MEC) propune modificări la Codul Educației și reorganizarea a 73 de școli, care constituie aproximativ 6% din cele peste 1200 din țară. Procesul ar afecta aproximativ 1320 de copii – sub 0,5% din totalul elevilor.
Planul MEC prevede că gimnaziile cu mai puțin de 35 de elevi vor deveni școli primare; cele cu sub 30 de elevi – școli primare–grădinițe, iar școlile în care învață sub 10 copii vor fi transformate în grădinițe.
Potrivit MEC, pentru 76% dintre elevii vizați de reorganizare, noua școală va fi la mai puțin de 10 km distanță. Doar 7% dintre copii – 87, vor avea trasee mai lungi de 15 km. Transportul școlar va fi gratuit pentru toți. Părinții copiilor transferați vor primi o alocație de 1000 de lei pe lună, timp de doi ani. Cadrele didactice afectate vor beneficia de reconversie profesională, relocare și acoperirea cheltuielilor de transport. Pentru profesorii care nu se pot angaja în același raion, statul propune o indemnizație de relocare de până la 300 de mii de lei. Procedura exactă urmează să fie stabilită de Guvern.
Acest material a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a proiectului „Consolidarea rezilienței de sus în jos și de jos în sus în Republica Moldova”, cofinanțat de Uniunea Europeană. Conținutul materialului aparține autorilor și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.
