Principală  —  RECOMANDAT   —   VIDEO/ „Împlinesc 17 ani de…

VIDEO „Împlinesc 17 ani de când citesc Ziarul de Gardă”. De vorbă cu Ion Boțan, fost profesor de limbă și literatură română în comuna Mingir

Ion Boțan, cititor fidel al Ziarului de Gardă a fost profesor de limbă și literatură română timp de patru decenii în școala din comuna Mingir. S-a născut în comuna Chiperceni, raionul Orhei, iar la Hâncești a venit după finalizarea studiilor la Institutul Pedagogic din Bălți, astăzi Universitatea de Stat „Alecu Russo din Bălți. 

Dle Boțan, cum ați ajuns la Mingir? 

– În 1967, am fost repartizat să lucrez profesor la școala din Mingir. Mi-au dat o clasă cu 46 de elevi. Pentru 22 de ore primeam 89 de lei. Puțin, nici vorbă. Când intrasem la facultate, am luptat pentru un loc șase abiturienți, dar chiar și așa cadre nu prea erau, la fel cum, bunăoară, și acum e criză. 

Publicitate
Publicitate

Cum sunteți răsplătit pentru cei peste 40 de ani dedicați sistemului de învățământ?

– A fost greu atunci, este greu și astăzi. Trăiesc cu o pensie de 2 mii de lei. Îmi place să mai citesc o gazetă, o carte, să mai privesc și un televizor, dar nu poți. 

Cum ați descrie copilăria și adolescența dvs. ? 

 Am trăit foarte greu, într-o familie cu 12 copii, eu fiind al patrulea. Țin minte perioada foametei, cum am mâncat var de pe pereți și buruiene.  Eram prin clasa a treia și noi nu aveam cu ce să ne încălțăm. Țin minte că dacă aveai găini trebuia să dai 100 de ouă impozit la stat, pielea porcului trebuia să o dai tot la stat, nu cumva să o folosești. La fel, câte 100 de litri de lapte de vacă, cu procentul de grăsime care se cerea atunci. Dacă procentul era mic, trebuia mărită cantitatea de lapte. Având în vedere greutățile prin care treceam, știam că trebuie să învăț ca să reușesc în viață. Când trebuia să mă duc în clasa a opta tata mi-a spus că nu mai am voie să mă duc la școală, pentru că trebuie să lucrez. „Eu vreau să învăț!”- îi ziceam, însă el o ținea pe-a lui: „Nu” și gata. Un frate de-al tatălui, într-o zi, îi vorbește însă: „Bădiță, dă-i voie să învețe și îl văd pe tata cum scoate o bancnotă de zece, mi-o dă și zice: „Du-te și îți cumpără cărți”. Am zbughit-o la magazin unde mi-am cumpărat caiete și cărți, iar a doua zi m-am dus liber la școală și am învățat. Am terminat 11 clase. 

Oricum, viața era plină de lipsuri… Cum ați reușit să vă continuați studiile? 

– De fapt, nu ne dădeau voie să ieșim din sat, trebuia să rămânem să producem pâine, că la oraș veneau rușii și lucrau. Nu îți făceau pașaport și trebuia să rămâi în sat, dar am fost admis la studii la Institutul Pedagogic din Bălți și astfel am reușit să plec. Atunci, mama mi-a spus Ionică, acolo nu ai de lucru la tutun, nu ai de prășit, doar să înveți, la care eu i-am zis mamă, nu vreau să mă dau de rușine, o să învăț. Mi-am făcut studiile la Facultatea de Filologie. M-am străduit să învăț și doar în prima jumătate a anului de studii am avut bursă obișnuită, dar începând cu a doua jumătate și până la finalizarea studiilor am avut bursă majorată. Susțineam toate examenele pe nota cinci. Profesorii… și astăzi parcă îi văd și îi iubesc: Anton Zencenco, Lev Eșanu, Ion Evtușenco. O țin minte foarte bine și pe Eliza Botezatu, nu știu dacă mai este în viață, dar știu că tare bine ne preda literatura sovietică moldovenească, cum era atunci. Se sprijinea de o masă și începea să cânte: Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale… ne cânta. Era o liniște mortală în auditoriu. 

Atât de mult mi-a plăcut lupta aceasta pe care o aveți și citesc până astăzi

Cum ați descoperit ZdG?

– Am o plăcere de a cerceta juridica, adică legea. Acum 17 ani, vara, văd că apare ZdG. Ce mi-a plăcut mie mult e că ați luat simbolul câinelui care servește drept gardă, să-l păzească pe om, să păzească societatea, să țină calea cea dreaptă.

Mă bucur că, de la primul număr și până astăzi, citesc ZdG

Am un fel al meu de a citi, în primul rând, titlul articolelor și autorul. Mă interesează mult articolele și munca celor din redacție, o muncă dedicată, cu jertfire de sine. ZdG mi-l aduce de la Oficiul Poștal, care funcționează ireproșabil. Eu îl citesc joi, vineri, sâmbătă și duminică îl termin. Ziarul, dacă a venit joi, atunci joi mi-l aduce. Dacă se întâmplă că poștașa nu poate în ziua aceea, și-a cerut voie, ori, mă rog, mă sună și îmi spune: mâine nu o să vă aducem ZdG și îmi vorbește din ce motive nu reușește azi.

Atât de mult mi-a plăcut lupta aceasta pe care o aveți și citesc până astăzi

Împlinesc 17 ani de când citesc ZdG

N-am făcut colecție. Gazetele pe care le primesc le mai dau să le citească și alții. Unui vecin, care trăiește peste o casă de mine, îi dădeam să citească ZdG și deja are vreo patru – cinci ani de când s-a abonat și el. Am și un prieten Gălușcă, când văd că sunt articole interesante îl chem, ori mă duc eu la el și citim împreună, discutăm. Unul are 90 de ani, iar altul 72 de ani. O doamnă dorește să-i dau uneori gazetele să le citească și o altă doamnă din Cărpineni, care citind aceste gazete s-a abonat la ZdG. Eu le recomand și altora să citească, să se aboneze, pentru că este lupta pentru adevăr, pentru asta tragem nădejde că totuși noi vom birui în cazul acestui nou Parlament. Eu am votat pe 11 iulie, deoarece această țară trebuie să fie condusă de cineva, dar, ca să conducă cineva, noi trebuie să alegem. Votarea nu este o obligație, dar este un drept moral, pe care trebuie să-l respectăm. Dacă nu ai fost la votare, nu ți-ai spus părerea, nu ai optat pentru ceva, pentru adevăr nu ai optat, cum poți să aștepți schimbări? Nu poți. Nepoții când vin din Anglia o să le cer buletinul și să mă uit dacă au fost ei la vot. Dacă nu au fost la vot o să le dau eu lor. Eu salut primul Parlament, deși și acela a fost mai mult din președinți de colhozuri, dar ceea ce au înfăptuit ei și dacă mergeau mai departe pe calea aceasta, era bine. Au venit agrarienii, au ridicat capul din buruieni și au făcut o Constituție anapoda. Cum poți tu să faci Constituție și să spui că e limba moldovenească când noi avem Declarația de Independență unde spune că limba de comunicare este limba română. Cine a anulat Declarația de Independență? Nu a anulat-o nimeni și nici nu poate fi anulată. O Constituție se schimbă, nu și Declarația de Independență. Cine le-a dat lor dreptul? Noi mergem mai departe tot cu prostia aceasta. 

Ce materiale scrise de ZdG v-au captat atenția în mod special?

– Tare mult îmi plac articolele acestea despre lupta împotriva corupției, împotriva hoției. Devierile de la normă trebuie de descoperit ca să luptăm pentru justiție. Acest Stoianoglo nu știe ce era în kuliokul cela, oare dacă spune dați-i lui Cornel să se ducă și să dea salariu, păi ce era în kuliokul cela, dacă nu bani?! El nu a putut să deschidă dosar penal, poftim. Știți, câteodată citesc mai mult seara și nici nu mă culc până nu termin de citit un articol, mai ales când a fost cazul cu furtul de pădure. Victor Moșneag, tare curajos băiatul acesta. Cum putea el să se ducă singur în pădure?! Era cât pe ce să dea cu mașina peste el și după l-a urmărit și a întrebat de ce filmezi? O să-ți dau cu o rangă în cap. Iată curajul acesta, pe care îl aveți ca să faceți descoperirile acestea, ca să arătați lumii că sunt niște hoți, niște corupți, iată aceasta mă face mai departe să citesc și să abonez. Mi-a plăcut și subiectul cu malpraxis, un caz ieșit din comun, care nu poate fi admis. Medicul și juristul nu trebuie să greșească niciodată.

Vă admir curajul pe care îl aveți în redacție

Eu în viața mea am citit tare multe gazete, dar subiectele pe care le abordați, investigațiile pe care le faceți, descoperirea faptelor rele din societate, iată ce îmi place la ZdG. Sunt multe articole la care se autosesizează instituțiile de drept și iau măsuri. Se cam supără cei pe care îi divulgați, același Dodon, nu știu dacă s-a terminat procesul cela când el a atacat în judecată că chipurile e viață personală și nu trebuia să-l arate pe el în ZdG. Nu sunteți de vină, de ce el trebuia să se adreseze în judecată?  El nu are dreptate.  Știți, dvs. mergeți în pas cu viața. Cu toată ocazia sunteți pe pagini și da, privesc și la televizor, dar aici mai bine, pentru că de acolo asculți și a zburat, s-a dus, dar aici eu pot să revin și de aceea eu mai mare preț pun pe gazete decât pe televiziune. Nu știu cum e cu internetul, nu îl am și nu pot să spun. Iată, scrieți și despre această pandemie.. .Am trecut prin tifos, îndată după război, mama a scăpat de tifos, noi nu ne-am molipsit, dar oamenii ieșeau din spital vaccinați, ca peste o perioadă oarecare să le pună iarăși vaccin. Iată de ce când ne-au spus acum să ne vaccinăm eu am acceptat. Primul în localitate eu am fost vaccinat. Chiar și acum, când am ambele doze, dacă sunt undeva unde sunt mulți oameni eu imediat port mască. Sunt dintre cei care încă nu cred că trebuie să se vaccineze, dar vom vedea… când va veni Delta pe meleagurile noastre oamenii o să facă rând. M-am vaccinat pentru că vreau să trăiesc chiar dacă am 78 de ani.

Ce mesaj ați dori să transmiteți echipei ZdG? 

– Întregului colectiv de redacție îi doresc succese și să aveți curajul acesta ca să luptați până la sfârșitul vieții. Lichidăm toți hoții și bandiții pentru că altfel ei ne fac nouă viața rea, acești bandiți, acești hoți. El are miliarde, iar eu n-am de pâine. Vă doresc sănătate, ani mulți, luptă pe viață și pe moarte ca să aflați adevărul, pentru că prin aceasta dumneavoastră contribuiți și la îmbunătățirea vieții noastre. 

Publicitate
Publicitate