Sunt salariile din educație suficiente pentru a atrage sau păstra profesorii buni? Opinii ale cadrelor didactice
Educația este considerată, constant, prioritate în discursurile politicienilor. Chiar dacă mereu se menționează aprecierea față de munca profesorilor, aceasta nu este mereu demonstrată prin fapte. Deși, potrivit ministrului Educației, Dan Perciun, salariile profesorilor au crescut cu peste 60% în ultimii ani, majoritatea cadrelor didactice continuă să aibă salarii sub media pe economie. În prezent, doar cele cu grad superior pot atinge acest prag.
În decembrie, mai multe cadre didactice din R. Moldova au organizat un șir de acțiuni de protest în școli, universități, grădinițe, cerând salarii mai mari, în contextul în care ministrul Perciun anunța că salariile profesorilor nu vor crește de la 1 ianuarie 2026.
ZdG a vorbit cu mai mulți reprezentanți ai sistemului educațional despre provocările profesorilor și de ce este important să fie plătiți corespunzător.
Cât de greu este să fii profesor în R. Moldova și care sunt cele mai mari provocări? Sunt salariile din educație suficiente pentru a atrage sau păstra profesorii buni? Ce riscuri generează faptul că profesorii sunt prost plătiți?
Veaceslav Macrinici, profesor de fizică la Liceul Teoretic „Ion Luca Caragiale” din Orhei
A fi profesor în R. Moldova este considerat de mulți o profesie dificilă, și pe bună dreptate, deoarece presupune învățare permanentă și adaptare continuă.
Ziua profesorului este plină: orele de curs, cursurile de perfecționare seara, sâmbăta la centrele de excelență, participarea la concursuri și olimpiade, precum și verificarea caietelor duminica. Din păcate, cea mai mare provocare rămâne starea emoțională a profesorului, care poate duce la arsură profesională. Aceasta este influențată de mai mulți factori: numărul foarte mare de elevi în clase, lipsa unor cadre legislative, a instrumentelor, a locațiilor și a consilierii adecvate pentru părinți și tutori ai copiilor cu comportamente deviante, „lipsa motivației de a învăța, mai ales în contextul admiterii la facultăți fără examene pentru disciplinele de profil și salariul unui profesor este considerabil mai mic decât media pe economie, ceea ce obligă mulți să muncească mult peste norma didactică pentru a-și asigura traiul și întreținerea familiei.
Rezolvarea problemei salariale ar diminua o parte din factorii care contribuie la stresul profesional și ar face profesia de profesor mai atractivă și sustenabilă.
Nici salariile, nici condițiile de muncă, nici prestigiul profesional nu sunt suficiente pentru a atrage profesori tineri. Cel mai elocvent argument pentru a înțelege situația din interior este comparația între generații: cu 25 de ani în urmă, mulți copii ai profesorilor au ales să urmeze facultăți pedagogice, în timp ce în ultimii 15 ani, din anturajul meu, nu cunosc niciun astfel de caz.
Chiar dacă tinerii sunt atrași în sistem prin diferite stimulente, după trei-cinci ani, mai mult de jumătate dintre ei părăsesc profesia. Unul dintre cele mai mari riscuri este ca profesorii cu vechime între 15 și 25 de ani să părăsească și ei sistemul de educație, fiind ușor adaptabili și pentru alte profesii. De asemenea, comasarea materiilor și limitarea posibilității de a alege disciplinele pe care le predai duc la situații în care elevii învață doar ceea ce poate fi asigurat, și nu ceea ce ar fi ideal. Ca rezultat, astăzi avem grupe de studenți la facultățile tehnice care au studiat profil uman, dar nu au dobândit cunoștințele necesare din disciplinele fundamentale.
Rodica Antocica, profesoară de istorie la Liceul Teoretic Mălăiești din Criuleni
predare, ci din faptul că profesorul zilnic se ciocnește cu un cumul de probleme pe care, de cele mai multe ori, ajunge să le gestioneze singur. Suprasolicitarea este constantă: activitățile extracurriculare, proiectele educaționale, formările, evaluările, rapoartele, planificările și adaptările curriculare se adaugă peste sarcinile de bază. Profesorii lucrează seara, în weekend, în vacanțe, iar această lipsă de delimitare între viața profesională și cea personală duce inevitabil la epuizare fizică și emoțională, burnout-ul devine o normă, din păcate, pentru sistemul nostru de învățământ. Astfel, problema nu este despre volumul de muncă vizibilă, ci mai mult despre cea invizibilă, necontorizată și nerecunoscută.
Chiar dacă au existat majorări recente, salariile profesorilor rămân sub media generală din economie și sub cât s-ar considera necesar pentru un trai decent. Este, pur și simplu, greu să atragi oameni talentați în sistem când remunerația este atât de modestă încât aproape jumătate din personalul educațional se încadrează sub praguri sociale critice. Când salariul nu reflectă responsabilitatea, competența și timpul investit, tinerii nu sunt atrași să aleagă această profesie.
R. Moldova trebuie să investească în educație, pentru că de calitatea profesorilor depinde, în mod indirect, viitorul țării. Nu este o metaforă și nici un slogan – este o realitate dură. Profesorii lucrează zilnic cu tezaurul nostru național: copiii, cei care vor deveni viitorii cetățeni, profesioniști, decidenți, părinți și lideri ai acestei societăți. Un profesor bun poate schimba destinul unui copil. Un sistem care nu își respectă profesorii poate compromite destinele a mii de copii. Educația nu este un cost bugetar, ci cea mai sigură investiție pe termen lung: în stabilitate, dezvoltare economică, democrație și coeziune socială. Când statul investește în profesori, prin salarii decente, condiții de muncă reale, protecție profesională și formare continuă de calitate, transmite un mesaj clar: educația contează. A investi în educație înseamnă a investi în siguranța și viitorul R. Moldova.
Pavel Polișciuc, profesor de literatură universală la Liceul „Dimitrie Cantemir” din Bălți
În primul rând, o provocare este lumea care se schimbă. Apar noi condiții, iar interacțiunea cu copiii se schimbă, aceștia având reacții tot mai diferite la unele lucruri. Deci, aici există un element emoțional destul de complicat. Totodată, birocrația a fost mereu o problemă. Sunt foarte multe foi, documente, hârtii, fișe, jurnale etc. Și mai este și salariul, care este mic.
Dacă salariul este suficient pentru a atrage noi profesori în zilele noastre nu depinde doar de cifre, ci și de felul în care gândește un învățător tânăr și de cum vede el cât este nevoie să facă. Pe lângă cifre, trebuie să fii gata să lucrezi de la lună la lună și să obții un salariu stabil etc. Dar nu cred că acum cifrele sunt foarte atractive. Salariul nu este foarte mare și nu este suficient pentru a fi motivația principală sau o motivație bună pentru acest lucru. Dacă un profesor nu câștigă destul și are un salariu mic, deseori mai lucrează în paralel undeva, iar acest lucru îi ia din timp și îl încurcă să facă în mod calitativ munca pe care o are.
Respectiv, neavând timp și nici mulți bani, unii profesori nu își pot petrece timpul nici măcar pentru autodezvoltare, cumpărând cărți sau mergând la concerte ori în vacanțe. Pentru un profesor este esențial să trăiască un interes pentru viață și să fie mai aproape de noile generații. Din acest motiv, uneori se creează o stagnare și o degradare a abilităților, care afectează munca. Un alt risc este că unii profesori nu părăsesc locul de muncă la timp, deși ar trebui, pentru că încă au nevoie să câștige bani.
Diana Vidrașco, educatoare la grădinița nr. 4 „Clopoțel” din Orhei
Nu știu dacă aș spune că este greu, dar provocări, desigur, sunt. Dacă ai ales profesia cu sufletul, cred că o privești din mai multe perspective.
Este lipsa părții tehnice, de care avem nevoie la moment să o utilizăm chiar pentru pregătirile zilnice. De exemplu, aceleași imprimante, calculatoare sau aceeași tablă interactivă, cu care am putea lucra ziua sau să ne pregătim pentru activitățile mai atractive și mai interesante. O altă provocare sunt documentele care, evident, ne solicită foarte mult timp pentru a le întocmi, aceleași planificări textuale, care necesită foarte mult timp.
Și, desigur, este salariul, care nu este chiar atât de motivant, poate chiar descurajator. Salariul care este la moment nu este suficient pentru a ne rezolva întrebările noastre familiale, pentru a crește copii și a fi în pas cu cheltuielile actuale. Consider că douăzeci de mii de lei, posibil, ar fi suficient pentru noi, ca cadre didactice, ca să fim mulțumiți sufletește.
Sergiu Marian, profesor de limba engleză și germană la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” din Chișinău
A fi profesor în R. Moldova este o misiune frumoasă, dar solicitantă. Deși meseria aduce satisfacții emoționale și profesionale, provocările sunt numeroase. Printre cele mai mari dificultăți se numără volumul mare de documentație, termenele scurte pentru rapoarte, clasele suprapopulate, lipsa materialelor didactice (în special la unele discipline, precum limba germană), condițiile nu mereu adecvate și insuficientă pregătire practică pentru lucrul cu elevii cu necesități speciale.
Pentru tinerii specialiști, adaptarea este și mai grea: se confruntă cu presiune emoțională, stres, lipsă de încredere din partea sistemului și, uneori, cu percepția că „sunt prea tineri” pentru anumite responsabilități sau oportunități. Toate acestea pot duce la epuizare și la decizii greșite, inclusiv dorința de a părăsi sistemul sau țara, precum am făcut eu.
Cu mare regret, salariile pentru profesori nu sunt suficiente pentru a atrage și menține profesori buni pe termen lung. Chiar dacă există unele forme de sprijin pentru tinerii specialiști (indemnizații, ajutor pentru chirie), ele nu acoperă cheltuielile reale de trai. Unica ce ne ține este doar pasiunea pe care o avem ca profesori.
Un salariu corespunzător ar trebui să permită un trai decent fără griji constante legate de chirie, mâncare și cheltuieli de bază. Luând în considerare prețul chiriilor și serviciilor comunale, aspect fizic prezentabil, materiale didactice, etc., un venit de cel puțin 20 de mii de lei lunar ar fi mult mai realist pentru a remunera munca, responsabilitatea și pregătirea unui profesor, mai ales pentru cei cu studii avansate, experiență și implicare activă în dezvoltarea educațională. Personal, salariul meu de bază se duce fix pentru chirie: 400€ + servicii comunale: 150€, și suntem nevoiți să lucrăm în mai multe locuri de muncă ca să combinăm utilul cu plăcutul.
