De la Unirea din 1918 la prezent. Cât de importantă este România în dezvoltarea R. Moldova?

Pe 27 martie este marcată Ziua Unirii Basarabiei cu România. În 1918, acum 108 ani, Sfatul Țării a votat, prin vot nominal deschis, Unirea cu Regatul României. Acest moment istoric a deschis drumul Marii Uniri, care a fost desăvârșită la 1 decembrie 1918 prin Marea Adunare de la Alba Iulia, când românii din Transilvania, Banat, Maramureș și Crișana au decis, la rândul lor, unirea cu țara, consfințind astfel formarea statului român modern.

Astăzi, în 2026, România nu este doar un stat vecin cu care împărtășim o istorie comună, ci și principalul partener comercial al R. Moldova, oferind constant sprijin și solidaritate ori de câte ori este nevoie.

Cum a influențat Unirea din 27 martie 1918 parcursul R. Moldova până în prezent? Cât de importantă este România pentru R. Moldova astăzi și ce rol joacă această relație în dezvoltarea sa? 

Anatol Țăranu, analist politic

Unirea din 1918 poate fi considerată un element prezent în viața politică și spirituală a R. Moldova pe tot parcursul existenței sale. Ziua de 27 martie trebuie comemorată, pentru că este, fără îndoială, un moment crucial în istoria noastră națională.

În 1918 am fost capabili să răsturnăm un regim colonial. Este adevărat că acesta a fost restabilit după 22 de ani, însă acel răgaz ne-a permis să ne păstrăm ființa națională și conștiința identitară.

Dacă astăzi R. Moldova există ca un stat european, cu o identitate națională românească, acest lucru se datorează în mare parte Unirii din 1918. Evenimentele de atunci au făcut ca acest spațiu, în special Basarabia, să nu fie complet deznaționalizat în urma politicilor promovate de imperiul rus. Practic, în 1918 s-a reușit conservarea ființei naționale a acestui teritoriu. Noi suntem astăzi o republică națională, cu o conștiință identitară, tocmai pentru că acea Unire ne-a oferit capacitatea de a rezista în fața politicilor de rusificare și deznaționalizare.

Astăzi, România este principalul nostru partener economic și comercial, dar, mai important, este un sprijin fundamental din punct de vedere spiritual și identitar. România contribuie la consolidarea conștiinței naționale românești în R. Moldova, iar numărul celor care se identifică astfel este în continuă creștere. 

Ludmila Tihonov, doctoră în istorie și conferențiară universitară

Basarabia nu era un stat, ci o provincie transformată într-o gubernie a Imperiului Rus, iar Unirea de la 27 martie 1918 cu România a însemnat enorm. A fost o revenire acasă, la patria mamă, o reîntoarcere în familie, alături de frații noștri.

Unirea a adus schimbări fundamentale: s-a revenit la învățământul în limba română, după ce, încă din 1867, autoritățile ruse interziseseră educația în limba română în Basarabia.

De asemenea, Basarabia a fost integrată în spațiul românesc, beneficiind de reformele și legile adoptate în România. Constituția din 1923, considerată una dintre cele mai democratice din Europa la acea vreme, a fost aplicată și aici. Reforma agrară din 1921 a împroprietărit țăranii, iar legea învățământului din 1924 a asigurat accesul gratuit la educație în limba română pentru toți copiii, cel puțin la nivel primar. Toate acestea au însemnat un progres real și profund.

Pe de o parte, este o zi de sărbătoare, pentru că înaintașii noștri au avut curajul și voința de a realiza Unirea. Pe de altă parte, rămâne și un sentiment de nostalgie, chiar un gust amar, pentru că astăzi trăim în două state diferite, separați de frații noștri.

Din punctul meu de vedere, această relație cu România este esențială. Personal, mi-aș dori ca Unirea să se realizeze cândva, pentru că ar aduce beneficii evidente: am fi parte a Uniunii Europene, am avea acces la un stat mai mare, mai stabil, cu mai multe resurse și oportunități, iar nivelul de trai ar fi, foarte probabil, mai ridicat.

Totodată, trebuie să recunoaștem că societatea noastră este încă divizată. Opiniile sunt împărțite, iar ideea unirii nu este susținută unanim. În plus, de-a lungul timpului, mișcarea unionistă a întâmpinat numeroase dificultăți, inclusiv tentative de compromitere sau slăbire, ceea ce a împiedicat consolidarea ei.

Artur Leșcu, doctor în istorie, expert asociat Watchdog

Unirea din 27 martie 1918 a fost, fără îndoială, un eveniment istoric de mare amploare. Totodată, ea poartă și o anumită notă de dramă, dacă ne gândim că această realitate a durat doar aproximativ două decenii. E firesc să ne întrebăm cum ar fi arătat prezentul nostru dacă acest parcurs ar fi continuat și dacă am fi rămas parte a unui stat puternic, România Mare.

Chiar dacă, ulterior, propaganda sovietică a încercat să șteargă sau să denatureze această pagină de istorie, nu a reușit pe deplin. Astăzi, mai ales în rândul intelectualității, acest moment este apreciat, pe bună dreptate, ca unul pozitiv.

Ziua de 27 martie ar trebui privită și comemorată ca o zi de sărbătoare. Este o zi care simbolizează curajul și voința unei părți a poporului român de a-și decide destinul într-o perioadă extrem de dificilă și instabilă. Este, în esență, o zi a demnității și a asumării unui ideal național.

Rolul României pentru R. Moldova este unul esențial. Într-un context regional marcat de instabilitate, România rămâne un pilon de sprijin și un partener de încredere în multiple domenii. Dincolo de legăturile culturale, lingvistice și istorice evidente, România este principalul partener comercial al R. Moldova.

De asemenea, România a demonstrat în repetate rânduri solidaritate: fie în timpul pandemiei, fie în situații de criză. De fiecare dată, a fost printre primele state care au oferit ajutor.

În ceea ce privește ideea unirii, aceasta rămâne, fără îndoială, o posibilitate, dar și un ideal. Istoria ne arată că unele schimbări considerate imposibile pot deveni realitate într-un timp relativ scurt. Totuși, pentru ca un astfel de proiect să devină realizabil, este nevoie de sprijin real din partea societății. Chiar dacă astăzi această opțiune nu este susținută de o majoritate, este important de amintit că nici la începutul secolului XX nu era. Atunci, ca și acum, ideea era susținută în principal de elitele intelectuale înainte de a deveni un proiect colectiv.