Cititorul de gardă: „Tovarășul Tarlev se dă mare specialist. În perioada guvernării comuniștilor s-a distrus toată industria de prelucrare a legumelor și fructelor. Și vă dau exemple”
Victor Grosu lucrează într-o companie care se ocupă de comercializarea produselor chimice. El ne-a trimis o scrisoare prin care își arată nemulțumirea față de promisiunile politicienilor (în acest caz, ale lui Vasile Tarlev, premier în perioada 2001–2008). „Nu mă socot mare patriot, dar nici indiferent nu pot fi, pentru că trăiesc la noi în țară”, și-a argumentat decizia Victor Grosu. „Văd că a ajuns și tovarășul Tarlev, care se dă mare specialist. Ei bine, în perioada guvernării comuniștilor, din 2001 până în 2009, s-a distrus toată industria de prelucrare a legumelor și fructelor”, își amintește bărbatul.
„Nu mă consider mare patriot, dar nici indiferent nu pot fi, pentru că trăiesc în R. Moldova. Lucrez într-o firmă de import de produse chimice, am vreo 25 de ani de experiență. Și am văzut cu ochii mei cum a fost distrusă toată industria de prelucrare a legumelor și fructelor. Asta a fost în ochii mei.
Văd că a ajuns tovarășul Tarlev să se dea mare specialist acum. Ei bine, anume în perioada guvernării comuniștilor, din 2001 până în 2009, s-a distrus toată industria de prelucrare a legumelor și fructelor. Eu am văzut. Și anume, ca să nu fiu de ăia care critică fără dovezi – urăsc asta, nu suport, vă dau câteva exemple.
Noi făceam export de conserve – castraveți, roșii, mazăre – în Rusia. Lucram cu multe fabrici de conserve. În Chișinău, pe strada Uzinelor, era fabrica de conserve „Agroconservit”. Întreabă pe cineva vârstnic: „Castraveți de la Agroconservit?” Da, făceau și alții, dar mai buni ca la ei nu erau nicăieri.
Era standardul de calitate. Făceau și mazăre, și alte produse, dar castraveții lor erau cei mai buni și cei mai gustoși. Ei bine, „Agroconservit” a murit. În locul ei e magazinul «Keramin». Rușii comandau suc de roșii de la fabrica de conserve din Anenii Noi. Fabrica producea cantități enorme de suc de roșii în borcane de trei litri. E moartă. S-a distrus. Nu mai există.
Cea mai bună mazăre conservată, verde, era la fabrica de conserve de la Coșnița. Tot aici se făcea cea mai bună pastă de tomate. Făceau mazăre bună și la Țarigrad, lângă Drochia. Ambele au fost distruse. Nu mai fac nimic.
În Drochia era o fabrică de conserve care făcea roșii… nu marinade, erau verzi parcă, dar foarte gustoase. Murate, dar cu o rețetă unică. Foarte bune! Erau în ambalaj de 3 litri. Și ei sunt morți.
Pe vremuri, când făceam export, mai luam produse și de la fabrica de conserve din Florești. Făceau și ei destul de bine. Dar și ăștia s-au închis. Fabrica de conserve din Călărași producea cele mai bune magiunuri de măr, prune, dar și asta e distrusă.
Și astea s-au întâmplat toate în perioada tovarășului Tarlev. Nu mai zic că aveam un stadion de fotbal în Chișinău – Stadionul Republican. Cât de idiot trebuie să fii ca să-l dărâmi înainte să construiești altul? Mai întâi construiești altul, apoi îl dărâmi pe cel vechi, așa mi se pare normal! Pentru copiii de până la 15–16 an, acel stadioni era extraordinar de bun! Nu, l-au luat și l-au dărâmat.
Eu am venit să vă spun că, în perioada comuniștilor, s-a distrus nu agricultura, ci toate fabricile de prelucrare! Fabrici de conserve, de zahăr – TOATE au fost distruse atunci.
Și acum vine el (Tarlev) și spune că știe să scoată economia din impas. Nu are cum! El a fost un prim-ministru care nu hotăra nimic, decideau alții pentru el.
Au fost distruse și fabricile de zahăr. Pe vremuri erau șase: Dondușeni, Drochia, Alexandreni (Ghindești), Glodeni, Fălești și Cupcini. La toate le duceam produse chimice pentru procesul tehnologic. Toate funcționau! Acum a mai rămas doar fabrica de zahăr din Drochia și cea de la Cupcini. Industria zahărului practic e distrusă. Fabrica de zahăr din Glodeni era cea mai nouă, cu tehnologii performante, dar a fost distrusă, nu știu din ce motive.
Alte exemple. Se cultiva tutun. În Orhei era o fabrică de tutun (nu făcea țigări, doar usca pentru Tutun CTC). CTC-ul funcționa la maxim pe atunci. Știu, pentru că un om de afaceri din raionul meu închiria terenuri și cultiva tutun, plătea oamenii. Până într-un an (2007–2008 parcă) a spus: „Anul ăsta e ultimul. Nu mai cultiv tutun.” De ce? Nu știu. I s-au pus condiții, s-a oprit. Oamenii ăia au rămas fără lucru.
Mii de oameni, care munceau la toate fabricile astea, au rămas pe drumuri.
Mai e un caz aparte: Fabrica „Alimcom” de pe strada Muncești din Chișinău. Făceau maioneză în cubulețe, în pătrățele, oțet de masă, muștar, halva. Mergea bine. Erau singurii producători de maioneză din R. Moldova. Apoi, cineva și-a băgat nasul, au început controale, verificări, și au pus-o pe butuci. Și am început să aducem maioneză și ketchup din Rusia. Singura fabrică care făcea maioneză pentru toată Moldova a fost distrusă.
Mulți spun acum că economia noastră e la pământ. Am fost recent în două magazine mari. Am început să studiez ce produse alimentare de primă necesitate se vând, cum ar fi lapte, smântână, brânză de vacă, carne proaspătă, ouă. Și am constaatat că toate sunt de la producători autohtoni, nu de la străini. Deci, cum să zici că acum economia nu funcționează?
Fabricile de conserve din Florești, Fălești, Căușeni, Ungheni, Pârlița, Cimișlia și altele au fost distruse pe timpurile când la guvernare erau Voronin, Tarlev, Dodon, Greceanîi și toți cei care acum promit că vor ridica economia țării. Nu, mulțumesc, băieți, am văzut deja cum voi puteți ridica economia. Nu mai vrem”, afirmă Victor Grosu.
Sunteți de acord cu el? Ne puteți trimite scrisori despre problemele din țară, soluțiile pe care le propuneți și care credeți că merită să fie auzite și implementate de politicieni. Cele mai relevante mesaje vor fi publicate în paginile ZdG.
