R. Moldova, obligată de CtEDO să achite peste cinci mii de euro unei foste judecătoare. A fost acuzată nefondat de către un fost președinte CSM că ar fi lipsit de la serviciu, ar fi mințit privind volumul de muncă și ar fi „futbolit” sute de cauze
R. Moldova trebuie să achite unei foste judecătoare peste cinci mii de euro, după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a emis joi, 11 decembrie, o hotărâre prin care a constatat încălcarea dreptului la respectarea vieții private și de familie.
Conform rezumatului hotărârii efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al R. Moldova, cererea se referă la respectarea reputației ex-judecătoarei Aliona Roșca împotriva acuzațiilor publice de abatere profesională formulate de către fostul președinte al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Nichifor Corochii. Aliona Roșca a fost judecătoare la Judecătoria Comercială de Circumscripție în perioada iulie 2009 – ianuarie 2013.
În ședința sa plenară din 29 ianuarie 2013, CSM a examinat contestația ex-judecătoarei împotriva deciziilor de neatestare a sa. La acea ședință, ex-magistrata i-a înaintat recuzare lui Nichifor Corochii, președintele CSM la acel moment, deoarece acesta i-ar fi adus acuzații nefondate și ar fi supus-o unor proceduri de atestare neprevăzute de lege. De asemenea, în cadrul respectivei ședințe, Corochii s-a referit, printre altele, la activitatea profesională a Alionei Roșca în calitate de magistrată (declarațiile sale au fost ulterior preluate de mai multe instituții mass-media).
În cadrul examinării cererii de recuzare, ex-magistrata a răspuns la întrebările membrilor CSM, precizând, printre altele, că în timpul exercitării mandatului ei de judecătoare, ea avusese un număr mare de dosare (1200 de dosare anual), fiind judecătorul cu cel mai mare număr de cauze examinate pe an. Fosta judecătoare a fost întreruptă de Nichifor Corochii, care a specificat că ea îi inducea în eroare pe toți cei prezenți cu „miile ei de dosare”. Corochii ar fi pretins că ex-judecătoarea ar fi „futbolit” 400 de dosare altor instanțe, pe când aceasta a susținut că toate dosarele au fost examinate și finalizate. Deoarece ex-judecătoarea depusese cerere de recuzare, Corochii a părăsit sala de ședințe.
La 12 februarie 2013, ex-judecătoarea a depus o cerere la CSM cu privire la apărarea reputației sale, solicitând condamnarea comportamentului președintelui CSM din 29 ianuarie 2013, retragerea publică a informațiilor defăimătoare, precum și prezentarea scuzelor corespunzătoare.
Prin răspunsul său din 12 martie 2013, președintele CSM a respins cererea ex-judecătoarei și a refuzat să recunoască încălcarea dreptului acesteia la reputație.
La 15 martie 2013 ex-judecătoarea a depus în instanță o acțiune împotriva CSM și a lui Corochii, solicitând constatarea caracterului defăimător al declarațiilor președintelui CSM și a încălcării reputației ei, precum și repararea prejudiciului moral.
„În cadrul dezbaterilor judiciare, CSM și Nichifor Corochii au continuat să insiste pe poziția că, în timpul exercitării mandatului său judiciar, judecătoarea nu venea la serviciu în zilele de luni și vineri, susținând că acest lucru fusese dovedit prin faptul că reclamanta nu-și programa ședințe de judecată pentru aceste zile, precum și prin explicațiile conducătorilor și angajaților instanței. De asemenea, CSM și Nichifor Corochii au declarat că reclamanta transferase ilegal cauze către alte instanțe și că nu examinase niciodată „aproximativ 1200 de dosare pe an”. Reclamanta a combătut – prin prezentarea anumitor probe – declarațiile lui Nichifor Corochii”, notează Agentul guvernamental.
Prin hotărârea sa din 17 decembrie 2013, Judecătoria Buiucani, municipiul Chișinău, a respins, ca nefondată, acțiunea ex-judecătoarei împotriva CSM și a lui Corochii cu privire la dezmințirea informațiilor defăimătoare și repararea prejudiciului moral. Instanța a reținut că afirmațiile lui Corochii nu au fost făcute cu rea-credință, întrucât acesta și-a întemeiat afirmațiile pe înscrisurile pe care le avea la dispoziție, și anume hotărârea din 10 ianuarie 2012 cu privire la Nota informativă pe marginea executării Legii nr. 163 din 22 iulie 2011, prin care s-a constatat neglijența în activitatea de înfăptuire a justiției admisă de către judecătoare, considerând că dispoziția de atestare înainte de termen a judecătoarei din 4 ianuarie 2012 nu ar fi lezat onoarea, demnitatea și reputația profesională ale acesteia.
Prin decizia sa din 22 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bălți a respins apelul fostei magistrate și a menținut hotărârea instanței de fond. La 10 martie 2015 ex-judecătoarea a contestat decizia instanței de apel.
Prin încheierea sa irevocabilă din 3 iunie 2015, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul ex-judecătoarei ca inadmisibil, menținând deciziile instanțelor inferioare.
În fața Curții, ex-judecătoarea a pretins că motivele invocate de către instanțele naționale în deciziile sale fuseseră nerelevante și insuficiente, în timp ce instanțele și-ar fi bazat soluțiile pe informații neconfirmate în cursul procedurii disciplinare împotriva sa și ar fi ignorat probele prezentate în contradictoriu. Prin urmare, aceasta s-a plâns că judecătorii nu stabiliseră un echilibru corect dintre drepturile concurente prevăzute de Convenție, adică dreptul reclamantei la respectarea vieții private, pe de o parte, și libertatea de exprimare a părții adverse, pe de altă parte.
CtEDO a notat că deciziile CSM privind nepromovarea de către judecătoare a evaluării ar putea constitui o bază factuală pentru un aviz privind performanța reclamantei per general. Cu toate acestea, „respectivele decizii nu conțin nicio descriere a faptelor sau a motivelor care să coroboreze vreuna dintre afirmațiile foarte precise formulate de către Corochii cu privire la reclamantă în ceea ce privește volumul său de muncă, deciziile judiciare neregulate sau absențele de la locul de muncă”. Curtea a notat că, la scurt timp după cea de-a doua evaluare a reclamantei, a fost depusă o nouă procedură de evaluare la 14 decembrie 2012, care impunea ca deciziile privind evaluarea să conțină motive și o descriere factuală detaliată a performanțelor judecătorului și viceversa.
De asemenea, în ceea ce privește ordinul de evaluare anticipată a judecătoarei, Curtea a notat că singurul element al acestuia care avea „o relevanță vagă pentru declarațiile contestate, se referea la programul de lucru al reclamantei”. Chiar și așa, ordinul nu a menționat absența reclamantei de la locul de muncă, ci s-a limitat la faptul că ea nu a programat audieri în anumite zile lucrătoare. În același timp, Curtea a subliniat că sursa documentului a fost chiar Corochii și că nici autoritățile naționale nu au furnizat informații cu privire la faptul dacă constatările din ordin au fost vreodată verificate și confirmate.
„În acest context, ținând cont de principiile stabilite de Curte cu privire la necesitatea asigurării unui echilibru just între drepturile și libertățile garantate de Articolele 8 și 10 din Convenție, Curtea nu a putut accepta concluzia instanțelor naționale potrivit căreia Corochii ar fi dat dovadă de diligența necesară în încercarea de a verifica veridicitatea afirmațiilor formulate. Deși Corochii a adus diverse acuzații la adresa reclamantei, niciuna dintre acestea nu a fost vreodată apreciată ca având o bază factuală solidă sau confirmată, în cadrul unor proceduri corespunzătoare, de către autoritățile competente.
Curtea a notat că deși profesionalismul judecătorilor în contextul reformei judiciare este o chestiune de interes general, iar instanțele nu sunt imune la critici, un membru al sistemului judiciar, adică Corochii, ar fi trebuit să dea dovadă de reținere în exercitarea libertății de exprimare în toate cazurile în care autoritatea sistemului judiciar este pusă sub semnul întrebării. Prin insinuarea faptului că reclamanta a lipsit de la serviciu, a mințit în legătură cu volumul său de muncă și a soluționat în mod ilegal sute de cauze – ca și cum acestea ar fi fost fapte stabilite, când de fapt acestea erau, mai degrabă, simple speculații din partea lui Corochii, declarațiile au depășit limita comentariilor acceptabile. În plus, prin utilizarea un limbaj lipsit de respect față de reclamantă la nivel personal, Corochii nu a contribuit la o dezbatere pe o chestiune de interes public și a depășit limitele criticii acceptabile”, a indicat CtEDO.
Curtea a notat că motivele invocate de către instanțele naționale pentru a proteja dreptul lui Corochii la libertatea de exprimare nu au fost suficiente pentru a prevala dreptul ex-judecătoarei la respectarea reputației sale.
În consecință, Curtea a hotărât că a avut loc o încălcare a Articolului 8 din Convenție, acordând fostei judecătoare 4 500 de euro pentru prejudiciul moral și 820 de euro pentru costuri și cheltuieli.
Nichifor Corochii a fost eliberat în decembrie 2016 din funcția de judecător la Curtea de Apel Chișinău, unde era angajat din 2014.
