Condamnat în stânga Nistrului și (re)judecat la Chișinău pentru aceeași faptă: cazul care testează principiul interdicției dublei condamnări

Un bărbat originar dintr-un sat controlat de autoritățile separatiste din stânga Nistrului reclamă că riscă să fie pedepsit de două ori pentru o crimă comisă de el în 2018, pe când era minor. Inițial, acesta a fost reținut de „miliția transnistreană” și ulterior condamnat de așa-zisa „justiție” din regiunea transnistreană la 11 ani și 6 luni de închisoare pentru că l-a ucis pe angajatorul său.

Între timp, și autoritățile de la Chișinău au pornit un dosar penal pe numele său și l-au anunțat în căutare pentru mai multe episoade de furt, dar și pentru crima comisă în 2018. În decembrie 2025, prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan-Vodă, procesul penal pe numele său a fost încetat, după ce instanța a constatat faptul că inculpatul ispășise pedeapsa pentru fapta imputată într-un penitenciar din regiunea transnistreană.

În februarie 2026, un complet de judecători de la Curtea de Apel Centru a anulat sentința și a trimis cauza la rejudecare. „Principiul interzicerii de a fi judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă nu este aplicabil pentru situațiile în care judecarea și condamnarea anterioară poartă un caracter ilegal”, au argumentat magistrații. 

„Nu este o pedeapsă, este o persecuție”, acuză avocatul bărbatului, care susține că are loc o încălcare a drepturilor omului. În același timp, Vadim Vieru, avocat și director de program „Promo-Lex”, afirmă că acest caz este unul sensibil și „depășește cadrul unui dosar individual”.

„Chiar toată viața mă voi afla în pușcărie?”

La mijlocul lunii martie 2026, ZdG a primit o scrisoare din partea condamnatului Andrei Minciună, un bărbat originar din s. Protegailovca, municipiul Tighina, teritoriu controlat de facto de autoritățile separatiste. În prezent, acesta ispășește o pedeapsă de 2 ani și 6 luni pentru furt în Penitenciarul nr. 8 din Bender/Tighina, controlat de autoritățile de la Chișinău. 

El menționează că în februarie 2018 a săvârșit o crimă – omor intenționat, în satul natal, fiind reținut la 14 martie 2018 și privat de libertate pentru aproape 7 ani de către așa-numitele autorități din regiunea transnistreană, fiind eliberat pe 2 decembrie 2024. El susține că a fost condamnat de către „instanța” din regiune la 11 ani și 6 luni de închisoare, însă, fiind minor la momentul comiterii crimei, pedeapsa pe care a ispășit-o la Tiraspol i-a fost redusă.

Inculpatul își recunoaște vina, dar afirmă că, fiind condamnat în R. Moldova pentru furt, procurorii solicită suplimentar aplicarea unei pedepse de 7 ani și 6 luni de închisoare pentru aceeași crimă pentru care a stat după gratii în regiunea transnistreană. 

Potrivit lui, prima instanță a „încetat dosarul penal pe omor, așa cum sunt circumstanțe europene, unde se spune că persoana nu poate fi trasă la răspundere de două ori pentru aceeași faptă.” Cu toate acestea, Andrei Minciună afirmă că procurorul nu a fost de acord cu hotărârea și a depus recurs la Curtea de Apel (CA) Centru, care a trimis cazul spre rejudecare.

„Chiar toată viața mă voi afla în pușcărie?” întreabă acesta, menționând în scrisoarea trimisă că „sunt nevoit să bat alarma și să dovedesc la lume că dreptatea este de partea mea”.

Principiul „non bis in idem”: decizia primei instanțe

Potrivit sentinței Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă, emisă pe 26 decembrie 2025, în noaptea de 16 spre 17 februarie 2018, Andrei Minciună, aflându-se în satul Protegailovca din municipiul Tighina, zonă administrată de „autoritățile” din regiunea transnistreană, îl aștepta în curtea unei case pe Simion Latun, angajatorul său, care, potrivit lui, nu l-a remunerat pentru munca efectuată în construcții. 

Minciună a recunoscut în instanță că „i-a aplicat cu un obiect contondent dur nu mai puțin de șapte lovituri, cauzându-i leziuni corporale care se califică drept vătămare corporală gravă”. În urma acestor acțiuni, Simion Latun a decedat. Conform sentinței, Andrei Minciună nu a verificat starea victimei și a părăsit locul faptei.

După comiterea crimei, inculpatul a părăsit localitatea de baștină, revenind la domiciliu peste aproape o lună. Mama sa, Domnica Minciună, a informat „miliția” din regiunea transnistreană despre prezența acestuia, iar la 14 martie 2018, Minciună a fost reținut și ulterior condamnat de către „instanța” din regiune. Acesta a ispășit o pedeapsă de 6 ani și 9 luni la penitenciarul din Tiraspol, fiind eliberat pe 2 decembrie 2024. 

În 2019, la un an după încarcerarea lui Andrei Minciună, acesta a fost recunoscut vinovat de către Judecătoriile Anenii Noi și Chișinău pentru furt. Ulterior, cazul său a ajuns să fie examinat și la Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan Vodă, care, la 20 octombrie 2025, i-a stabilit o pedeapsă de 2 ani și 6 luni de închisoare.

În același timp, procurorii au trimis în instanță și dosarul de omor, investigat încă din 2018, solicitând pentru această crimă o pedeapsă de 9 ani de închisoare, cumulată cu cea pentru furt.

Prima instanță, Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan Vodă, a constatat că „şi-a găsit confirmare vinovăția inculpatului”. Totuși, pe 26 decembrie 2025, instanța a dispus încetarea procesului penal, motivând că este incontestabil faptul că pentru aceeași infracțiune  „inculpatul a fost deja privat efectiv de libertate”. În acest context, instanța a invocat principiul „non bis in idem” (se interzice ca o persoană să fie urmărită, judecată sau pedepsită de mai multe ori pentru aceeași faptă, n.r.).

„Instanța reține că respectivele structuri (din regiunea transnistreană, n.r.) nu fac parte din sistemul autorităților judiciare ale Republicii Moldova, iar hotărârile pronunțate de acestea nu sunt recunoscute ca acte jurisdicționale legale. Cu toate acestea, caracterul ilegal al sentinței nu anulează realitatea obiectivă a executării pedepsei, respectiv, faptul că inculpatul a fost supus unei măsuri represive de natură penală, constând în detenție efectivă, pentru aceeași faptă dedusă judecății”, scrie în sentința emisă de Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan Vodă. 

Astfel, instanța a constatat că reluarea procedurii penale împotriva inculpatului Andrei Minciună pentru aceeași faptă ar echivala cu „o dublă reprimare penală”.

Reacția procurorilor și decizia Curții de Apel

Procurorii au contestat această decizie și au declarat recurs la Curtea de Apel pe motiv că instanța de fond a aplicat greșit legea și s-a contrazis.

„Instanța ilegal a încetat procesul penal în privința inculpatului Minciună Andrei, fără ca acesta să fie recunoscut vinovat, în special luând în considerație că în partea descriptivă a sentinței instanța a stabilit circumstanțele de fapt și vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate, ezitând constatarea vinovăției inculpatului în dispozitivul sentinței”, se arată în decizia Curții de Apel. 

Judecătorii de la CA Centru au analizat cazul și au dat dreptate procurorilor, stabilind că principiul invocat de către prima instanță nu poate fi aplicat în acest caz. 

„Principiul interzicerii de a fi judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă, prevăzut de art. 22 din Codul de procedură penală, nu este aplicabil pentru situațiile în care judecarea și condamnarea anterioară poartă un caracter ilegal”, argumentează judecătorii de la CA.  

Astfel, pe 25 februarie 2026, CA Centru a remis cauza spre rejudecare în aceeași instanță, doar că într-un alt complet de judecată.

Totodată, în decizia CA se arată că în septembrie 2025, Poliția din Bender/Tighina a pornit o cauză penală în care inculpatul are deja statut de victimă, din motiv că a fost judecat și condamnat de către autorități parastatale. 

„Aceasta nu este o pedeapsă, este o persecuție”

Vladimir Sucitu, avocatul lui Andrei Minciună, afirmă că acest caz a fost deschis încă în 2018, însă din motiv că clientul său se afla în regiunea transnistreană, dosarul nu a avansat, inculpatul fiind dat în căutare. 

„A fost să-și facă pașaportul. Acolo i-a spus că «sunteți dat în căutare». El nu se ascundea nicăieri și nici nu a primit vreo citație sau ceva. După asta s-a dus la poliție și poliția deja l-a reținut în baza hotărârii instanței de căutare”, povestește avocatul despre cum a ajuns cazul în fața judecătorilor în 2025.

Acesta susține decizia primei instanțe de a înceta procesul penal și consideră că o condamnare repetată a acestuia ar fi o încălcare a drepturilor omului. 

„El deja a ispășit (pedeapsa, n.r.) și acest lucru este demonstrat și constatat. (…) De aceea, consider că sentința Judecătoriei Ștefan Vodă este una justă, o părere corectă că persoana nu poate să execute două sentințe, indiferent dacă este legală sau nu legală. Aceasta e părerea mea justă și nu poate să fie alta (…) Aceasta nu este o pedeapsă, este o persecuție”, argumentează el.

Faptul că Minciună a ispășit o pedeapsă pentru aceeași faptă în regiunea transnistreană a fost demonstrat prin anexarea mai multor „materiale de condamnare și materiale de executare”, fiindprezentat și „certificatul că el și-a ispășit pedeapsa”, a mai precizat avocatul. 

PG confirmă cazul, dar evită să ofere detalii

La solicitarea ZdG, Procuratura Generală (PG) a confirmat că autoritățile R. Moldova au pornit urmărirea penală pe cazul omorului comis de Andrei Minciună pe 19 februarie 2018, adică la două zile după ce crima a fost comisă. Ulterior, urmărirea penală a fost suspendată în baza art 287¹, alineat 1, care prevede temeiurile, modul şi termenele de suspendare a urmăririi penale și faptul că urmărirea penală se suspendă dacă „învinuitul a dispărut, sustrăgându-se de la urmărirea penală sau judecată, ori locul aflării lui nu este stabilit.”

Potrivit PG, urmărirea penală a fost reluată pe 30 iulie 2025, când Andrei Minciună a fost reținut de către autoritățile R. Moldova. La mai puțin de o lună după reținere, cauza penală a fost expediată Judecătoriei Căușeni pentru examinare în fond. 

PG a confirmat că pe 29 octombrie 2025, lui Andrei Minciună i-a fost stabilită pedeapsa definitivă pe un termen de 2 ani și 6 luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis, drept cumul a două hotărâri luate anterior de judecătoriile Anenii Noi și Chișinău. 

Cu toate acestea, PG nu a răspuns la mai multe întrebări adresate de ZdG cu referire la acest caz. Instituția a evitat să explice cronologia dosarului și modul în care acesta a fost gestionat. 

Biroul Politici de Reintegrare despre caz: „Pretinsele «instanțe» din regiunea transnistreană nu fac parte din sistemul de justiție”

„Cu referire la solicitarea dvs., privind cazul unui cetățean care s-a aflat în detenție ilegală în regiunea transnistreană, menționăm că «deciziile» de pretinsă «condamnare» și încarcerare a acestuia au fost emise de niște structuri neîmputernicite, create în afara câmpului constituțional al R. Moldova”, se precizează într-un răspuns emis de Biroul Politici de Reintegrare. 

„Aceste pretinse «instanțe» nu sunt instituite prin lege în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. CEDO nu le recunoaște drept «tribunale independente stabilite prin lege». Constituția R. Moldova stabilește că „justiția se înfăptuiește prin Curtea Supremă de Justiție, prin Curțile de Apel și prin judecătorii”. Pretinsele «instanțe» din regiunea transnistreană nu fac parte din sistemul de justiție,  «pedeapsa», aplicată în regiunea transnistreană nu este altceva decât o acțiune abuzivă și ilegală, care a generat încălcarea gravă a drepturilor fundamentale ale acestui cetățean”, se precizează în răspunsul Biroului. 

„Problema ridicată de această cauză depășește cadrul unui dosar individual”

Avocatul Vadim Vieru, director de program în cadrul organizației „Promo-Lex”, consideră că acest caz deschide o întrebare importantă: „poate statul să judece și să condamne o persoană pentru o faptă pentru care aceasta a executat deja efectiv o pedeapsă privativă de libertate în penitenciarele regiunii transnistrene?”

Potrivit lui, „problema ridicată de această cauză depășește cadrul unui dosar individual”. 

Vieru subliniază faptul că atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO), cât și dreptul intern al R. Moldova, califică așa-zisa Republica Moldovenească Nistreană (RMN) „drept o entitate ilegală în dreptul internațional”, iar „Codul de procedură penală prevede că sentințele și alte hotărâri ale instanțelor ilegale nu au putere juridică și nu pot fi executate”.

Acesta menționează cauza Mozer c. Moldovei și Rusiei, unde CtEDO a stabilit în mod categoric că „instanțele” din regiunea transnistreană nu dispun de arestarea sau detenția legală a unei persoane.

„Curtea a constatat deficiențe sistemice: urmăriri penale motivate politic, instanțe subordonate puterii executive, judecători numiți recent și fără experiență, negarea sistematică a drepturilor apărării”, explică Vieru. 

Totodată, avocatul subliniază faptul că prima instanță a interpretat principiul „non bis in idem” într-un mod extensiv, întrucât „instanțele” din regiunea transnistreană nu întrunesc condițiile prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO). 

Mai mult, avocatul constată că este permisă redeschiderea procedurii în cazul în care procedura interioară a fost afectată de un viciu fundamental, iar „desfășurarea unei proceduri în fața unei autorități care nu este o instanță instituită prin lege constituie un viciu”.

„Nu înseamnă că perioada de detenție suportată efectiv de inculpat poate fi ignorată în totalitate”

„Dacă analiza juridică indică faptul că principiul „non bis in idem” nu este aplicabil formal în acest context, aceasta nu înseamnă că perioada de detenție suportată efectiv de inculpat poate fi ignorată în totalitate”, afirmă Vadim Vieru.  

Potrivit lui, CtEDO a recunoscut în mod constant că închisorile din regiunea transnistreană există, fiind examinate și condițiile de detenție. Avocatul consideră că „suferința fizică nu este anulată de nulitatea juridică a hotărârii care a ordonat-o”.

„În cauza Porchet c. Elveției (2018), CtEDO a acceptat că reducerea pedepsei constituie o formă adecvată de reparare a detenției suportate în condiții inadecvate. Dacă 16 zile de detenție în condiții improprii justifică o reducere de pedeapsă, cu atât mai mult ani de închisoare executați în temeiul unei hotărâri ilegale ar trebui să fie luați în calcul”, explică Vadim Vieru. 

Acesta subliniază că „în prezent, legislația Republicii Moldova nu conține norme specifice care să reglementeze modul în care instanțele constituționale trebuie să țină cont de detenția executată în penitenciarele din «RMN».” În acest context, astfel de cazuri rămân la discreția fiecărei Judecătorii. 

„R. Moldova are nevoie de un concept coerent de justiție tranzițională adaptat specificității conflictului transnistrean, care să răspundă cel puțin următoarelor întrebări: cum se tratează condamnările penale pronunțate de instanțele ilegale; ce mecanism de deducere sau compensare se aplică persoanelor care au executat pedepse privative de libertate; cum se asigură dreptul la un remediu efectiv al victimelor detenției ilegale și cum se gestionează cazierul judiciar și consecințele civile ale acestor condamnări”, punctează Vadim Vieru.