Tehnologii solitare. În spatele diplomaților ruși, eșaloane cu tehnică militară fără efectiv se deplasează spre vest

O fantomă rătăcește prin Europa. Fantoma militarismului. Eșaloanele cu echipament militar din Orientul Îndepărtat, Buryatia și Siberia de Est se deplasează spre Vest. Dar tehnica militară nu este însoțită de sisteme antiaeriene și artilerie. Eșaloanele nu au oameni, doar echipaje, transmite Novaya Gazeta.

Acestea nu sunt forțe de invazie pentru Donbas. Acesta este modul în care armata noastră (rusă) susține eforturile diplomaților care se pregătesc să continue negocierile cu Statele Unite și NATO privind sistemul de securitate din Europa. De aceea tehnica, destinată pentru a speria „partenerii”, se deplasează încet, fără a se ascunde de sateliții de recunoaștere.

Acestea nu sunt mișcări rapide obișnuite (de exemplu, ca în Crimeea sau Kazahstan). Acum două zile o parte din eșaloane au trecut de Novosibirsk și nu sunt foarte vizibile pentru sateliții NATO. Vor ajunge în Europa sau vor etala doar o mișcare feroce? Foarte probabil, va depinde de cursul negocierilor.

În bătălia epică de propagandă care a început în noiembrie, menită să asigure un rezultat favorabil al negocierilor, din ambele părți este implicat nu doar corpul diplomatic și jurnaliștii, ci și armata. După cum a scris Novaya Gazeta, diplomația rusă desfășoară etapizat o operațiune specială pentru a asigura procesul de negocieri cu Statele Unite și NATO. Aceasta include, printre altele, amenințări și elemente de dezinformare. Întreaga presă rusă de stat (în sens larg) de asemenea participă activ la această operațiune.

O campanie similară se desfășoară și de cealaltă parte, al cărei curs se reflectă și în toată mass-media din SUA, Europa și, desigur, Ucraina.

Elementul central al acestei lupte virtuale „din cealaltă parte” a fost harta capturării Ucrainei de către trupele rusești, realizată de Direcția principală de informații a Forțelor Armate ale Ucrainei, sub conducerea șefului ei Kirill Budanov.

În ajunul unui interviu al lui Budanov pentru ziarul Military Times, harta a fost transmisă jurnaliștilor americani. De fapt, acest interviu poate fi considerat începutul fazei active de pregătire pentru negocieri.

Acest plan de atac (implică mai multe lovituri adânci în Ucraina, cu aterizări pe Nipru și pe coasta Mării Negre lângă Odessa, o ofensivă din Belarus pe malul drept al Niprului, capturarea Kievului și ocuparea a două treimi din țară) a fost clonat în repetate rânduri și aproape neschimbat a devenit baza previziunilor alarmante din mass-media occidentală și a hărților care descriu capturarea inevitabilă a Kievului în ianuarie. Majoritatea militarilor cu care am discut acest plan au zis, că acesta nu rezistă niciunei critici și indică un nivel scăzut de gândire operațională a autorilor acestuia. O hartă a forțelor de securitate ale Ucrainenei a apărut ultima dată în New York Times de Crăciunul ortodox. Cea mai recentă informație despre invazia rusească a fost raportată de Jen Psaki, secretarul de presă al Casei Albe, – în orice moment, dar nu mai târziu de jumătatea lui februarie.

Rolul jurnaliștilor care răspândesc știri militare și a serviciilor de informații este greu de subestimat. Și cum rămâne cu militarii? Ei de asemenea lucrează în strânsă cooperare cu Ministerul de Externe al Rusiei (sau cu Departamentul de Stat).

Încă de la începutul campaniei informaționale, armata rusă susținea amenințările prin mutare de trupe, mai exact, cu ajutorul tehnicii fără efectiv, staționată de-a lungul granițelor Ucrainei și în Districtul Militar de Vest.

Dacă citești ziarele americane, ai impresia că laptopurile tactice ale comandanților lor sunt sincronizate cu ceasurile mecanice ale ofițerilor ruși, aflați la granița cu Ucraina — știu exact timpul invaziei, inclusiv și săptămâna. Există o unică problemă: nimeni nu știe dacă vremea va permite tancurilor rusești să se deplaseze. Și Casa Albă a anunțat că atrage suplimentar meteorologi militari pentru a ajusta data atacului. Desigur, pentru orice ofițer american sau rus, acest lucru sună ca o erezie. Dar acesta nu este un război, este o operațiune specială, iar destinatarul este un public civil.

Aproximativ așa trebuie abordat modul în care ar trebui să luăm în considerare scurgerile de informație din decembrie de la Departamentul de Stat privind evacuarea iminentă a cetățenilor americani din Ucraina din cauza ofensivei rusești și tăcerea dramatică a Ministerului de Externe al Rusiei cu privire la evacuarea familiilor diplomaților de la Kiev, Lviv și Harkov. Până la urmă toată lumea a crezut că ambasada și consulatele se pregăteau în ajunul războiului să evacueze și să ardă documentele secrete. Spectacol, nu alta: în realitate, familiile plecau pentru sărbătorile de iarnă. Am văzut o evacuare reală în august, când întreaga lume creștină își evacua cetățenii din Afganistan.

Cu toate acestea, armata a întreprins o serie de acțiuni adevărate. Exerciții operaționale comune neprogramate ale forțelor armate din Belarus și Rusia „Allied Resolve – 2022” au fost anunțate pentru februarie.

Primele unități (cu un efectiv total de cel mult 15 mii de oameni, 12 avioane de război și două divizii S-400) deja sunt parașutate.

Trupe de apărare aeriană demonstrează „exerciții de apărare”. Poligoanele selectate și locurile de manevră sunt mutate sfidător spre vest, în Regiunea Brest, spre poligoanele Domanovsky și Obuz-Lesnovsky (fondate încă de Skobelev în lunca râului Kocheryzhka), lângă Grodno și în apropierea capitalei. Potrivit sursei de la Novaya Gazeta, unele antene de apărare aeriană sunt îndreptate spre Ucraina, deși nimeni nu a numit-o până acum un „posibil inamic”. Potrivit domnului Lukașenko, acestea sunt acțiuni „pentru a elabora un anumit plan în confruntarea cu forțele Statelor Baltice și Polonia, precum și cu ale Ucrainei.” Astfel, deși nu în mod direct, acesta a inclus Forțelor Armate ale Ucrainei în gruparea NATO.

În această iarnă cerul de asupra Belarusului și de-a lungul frontierei ruso-ucrainene este acoperit cu nori și nu există imagini bune din satelit, de aceea sunt antrenate aeronave fără pilot. Pe 11 decembrie, pentru prima dată în istoria NATO, o aeronavă de recunoaștere strategică americană Boeing RC-135 de la baza aeriană britanică Mildenhall a survolat teritoriul Ucrainei de-a lungul granițelor cu Federația Rusă.

Aeronava a colectat informații despre configurația sistemului de apărare aeriană și structura apărării rusești, zburând de-a lungul graniței cu Belarusul, prin regiunile Harkov, Dnipropetrovsk, Zaporojie și terminând cu Crimeea. În acest caz, armata americană a acționat exact ca și cum Ucraina ar fi un membru cu drepturi depline al NATO. Aceasta este ceea ce Lavrov și Ryabkov numesc folosirea militară a teritoriului.

Pentru sistemul de apărare al Ucrainei utilizarea unei astfel de tehnologii sofisticate și moderne este absolut redundantă. Până în prezent, au existat suficiente drone de recunoaștere RQ-4 Global Hawk, ajunse în Donbas de la baza aeriană Sigonella a Forțelor aeriene italiene. Este clar că anume autoritățile locale au permis un astfel de zbor fără precedent (anterior o astfel de recunoaștere a fost efectuată exclusiv de pe mare sau de pe teritoriile țărilor NATO).

Din 27 decembrie avioanele de recunoaștere Boeing RC-135 au început zboruri regulate prin spațiul aerian al Ucrainei.

Potrivit surselor de la New York Times, radarele americane au detectat elicoptere, transferate recent pe partea rusească a frontierei. Este dificil să ne imaginăm armata rusească fără elicoptere, dar în acest caz interpretarea este mai importantă decât realitatea. Apariția de tehnică nouă la granița cu Ucraina (dacă a avut loc) se numără printre pașii militari concreți, făcuți în sprijinul diplomației rusești.

Următorul pas a fost făcut de trupele din Districtul de Vest al Forțelor Armate ale Federației Ruse, în număr de până la trei mii de persoane, antrenate în exerciții imediat după încheierea primei runde. Departamentul de Stat a cerut imediat o explicație. Observ că, în conformitate cu demult-uitatul Acord de la Viena din 2011, Europa trebuie prevenită că 15 mii sau mai mulți militari vor participa la manevre. Dar gradul de tensiune este atât de înalt, încât chiar și exercițiile obișnuite irită părțile la maxim.

Interesant este că siturile naționaliste și bloggerii ruși publică videoclipuri din rețelele de socializare în care echipamentul militar din Siberia și Orientul Îndepărtat este trimis în eșaloane către vest. Încântarea lor poate fi exprimată după cum urmează: „Vin! Așteptați! Temeți-vă!”. Mulți cred că în curând efectivul de la granițele Rusiei cu Ucraina și NATO va fi suplimentat până la 500 de mii de oameni.

În 2021 numărul forțelor noastre terestre era de aproximativ 280 de mii de soldați, dar asta nu contează. Lasă-i să aștepte jumătate de milion. Ministerul Apărării nu protestează și nu respinge informația. Cu cât sunt mai multe videoclipuri, cu atât mai bine. Aceasta, de asemenea, face parte din procesul de negocieri.

Răspunsul NATO a avut loc pe 17 ianuarie: ministrul britanic al apărării Ben Wallace a anunțat furnizarea de arme defensive Ucrainei.

A doua zi avioane militare de transport au aterizat pe aeroportul Borispol, inclusiv lansatoare moderne de grenade antitanc și personal militar pentru instruire. Vorbim despre sisteme de rachete NLAW dezvoltate la comanda armatei britanice de compania suedeză SAAB.

Această armă, concepută pentru a distruge vehicule blindate în condiții urbane, este semnificativ inferioară complexelor americane FGM-148 Javelin, importate recent în Ucraina, care prin caracteristicile sale demonstrează planurile defensive ale Ucrainei înainte de un atac iminent rus. În plus, NLAW este un produs de export popular, iar faimoasa companie SAAB a declarat oficial că este foarte interesată de extinderea cercului de cumpărători în afara NATO. Cele 20 de mii de tancuri anti-tanc NLAW achiziționate de armata britanică au deja 12 ani din cei 20 prevăzuți pentru exploatare. Deci, furnizarea de lansatoare de grenade, perioada de exploatare a căror expiră în timpul unui probabil conflict militar are, probabil, un scop practic.

În cursul acestor jocuri militare, continuă consultările intensive ale părților. Annalena Baerbock, Ministrul Federal al Afacerilor Externe al Germaniei, a zburat la Lavrov de la Kiev. Blinken a zburat imediat în Ucraina, de acolo la Berlin și urmează să se întâlnească vineri cu Lavrov la Geneva. Părțile beligerante își declară dorința de a reduce tensiunile. Cu toate acestea, problema constă în amploarea enormă, pe care a luat-o această confruntare. Probabilitatea unui focar local, o coliziune reală crește proporțional cu amploarea acesteia.

SUBTEXT

Militarii profesioniști și analiștii cu experiență au și alte opinii. Merită să analizăm problemele din punctul de vedere al experienței personale, iar escaladarea tensiunii în ajun și în timpul negocierilor devine evidentă pe ambele părți ale Atlanticului. Institutul pentru studiul războiului, unul dintre cele mai solide din Statele Unite, care există datorită contribuțiilor mai marilor din industria militară, în mijlocul unei campanii de propagandă din decembrie a prezentat un studiu privind posibilele opțiuni pentru dezvoltarea situației din jurul negocierilor.

În raportul „O serie de previziuni: curs probabil al acțiunilor lui Putin în Ucraina. Capacitățile militare ale lui Putin” autorii au ajuns la aproape aceleași concluzii ca și toți comentatorii militari raționali din Rusia. Am căutat mult timp urme de influență ale acestui studiu, fără îndoială, important, asupra punctelor de vedere din mass-media americană, dar am fost profund dezamăgit. Raportul este atât de contrar liniei principale de propagandă a elitelor americane, încât practic este ignorat.

Experții de la acest institut au acces liber la informațiile secrete și se disting printr-o abordare academică tradițională în cercetările lor. Variantele presupuselor acțiuni ale armatei ruse sunt prezentate în raport în funcție de probabilitate – de la cele mai posibile la nerealiste. De fapt, aceasta este o analiză a scenariilor desenate pe harta departamentului lui Dmitri Budanov. Fără îndoială, raportul merită o lectură atentă, îl recomandăm cu fermitate, dar aici vom cita doar cele mai semnificative teze, de la care pornesc autorii.

O privire atentă la ceea ce ar implica o astfel de invazie […], riscurile și costurile pe care ar trebui să le accepte Putin […] ne face să credem că este puțin probabil să lanseze o invazie în Ucraina în această iarnă. Este mult mai probabil ca Putin să trimită trupe rusești în Belarus (a trimis deja. – V. Sh.) și, eventual, în mod deschis în Donbasul ocupat. El ar putea lansa o invazie limitată în sud-estul neocupat al Ucrainei, care nu va fi o invazie pe scară largă.

[…]

O invazie rusă pe scară largă a Ucrainei neocupate ar fi cu siguranță cea mai mare, mai îndrăzneață și mai riscantă operațiune militară pe care Moscova a lansat-o după invazia Afganistanului în 1979. Acest lucru ar fi mult mai dificil decât războaiele americane împotriva Irakului din 1991 sau 2003. Aceasta ar fi o abatere clară de la abordările pe care Putin le-a promovat din 2015, de la dorința sa de a folosi în mod deschis puterea militară convențională. Acest lucru va costa Rusia scump și, probabil, mii de victime și tehnică distrusă.

[…]

Arta de a-l descuraja pe Putin presupune suficiente riscuri pentru intențiile sale, oferind în același timp cele mai limitate concesii posibile în negocieri. Negociatorii și politicienii occidentali trebuie să realizeze riscurile și costurile extraordinare pe care le poate suporta Rusia în cazul unei invazii pe scară largă a Ucrainei pentru a evita concesiile sau amenințările la adresa Rusiei mai mult decât este necesar pentru a descuraja un atac pe care Putin probabil nu intenționează să îl lanseze. Putin încearcă să intimideze Occidentul pentru a-l forța să renunțe la principii importante și să accepte acțiunile Rusiei, ceea ce ar provoca daune grave intereselor și securității Occidentului, dar care ar părea mai puțin periculos în comparație cu amenințarea uriașă pe care Putin o reprezintă pentru Ucraina. Liderii occidentali ar trebui să evite pericolul unei invazii ruse, convingându-l în același timp pe Putin să oprească criza pe care a provocat-o.