Procedura prin care se oficializează accederea la tron a lui Charles

Regina Elisabeta, cel mai longeviv monarh din istoria Marii Britanii, a decedat joi, 8 septembrie, la vârsta de 96 de ani, iar fiul ei, Charles, îi va succeda tronul, scrie Reuters.

Potrivit protocolului privind accederea unui nou monarh, Charles succede la tron imediat după moartea monarhului. Un Consiliu de Aderare este convocat imediat, de obicei în termen de 24 de ore, și are loc la Palatul St. James, reședința oficială a suveranului, pentru a proclama succesorul. Consiliul este format din consilieri privilegiați care îl consiliază pe monarh încă din epoca normandă. În prezent, Consiliul este format din aproximativ 670 de politicieni de rang înalt, printre care se numără și prim-ministra Liz Truss.

De asemenea, sunt prezenți și Lorzii Spirituali și Temporali – episcopi ai Bisericii Anglicane care fac parte din Camera Lorzilor, inclusiv Arhiepiscopul de Canterbury.

Lordul primar al Londrei, înalții funcționari publici și înalții comisari din celelalte 14 regate care îl au pe monarh ca șef de stat fac parte, de asemenea, din Consiliu, al cărui Lord Președinte este în prezent parlamentarul Penny Mordaunt. În 1952, după moartea lui George al VI-lea, 191 de membri au participat la Consiliul de Aderare al Elisabetei.

Consiliul de Aderare este împărțit în două părți:

PARTEA I

Lordul Președinte anunță decesul monarhului, iar grefierul consiliului, Richard Tilbrook, citește cu voce tare textul Proclamației de Aderare. Un așa-numit grup de platformă, care include membrii prezenți ai familiei regale, primul ministru, Arhiepiscopul de Canterbury și Contele Mareșal – Ducele de Norfolk, Edward Fitzalan-Howard, primul membru al familiei regale care este responsabil de organizarea ceremoniilor de stat – semnează proclamația. După ce este semnată, Lordul Președinte cere „liniște”, iar Consiliul se ocupă de alte probleme, cum ar fi difuzarea proclamației și instrucțiunile pentru tragerea tunurilor de artilerie din Hyde Park și Turnul Londrei.

După partea I a consiliului, proclamarea este citită din Galeria Proclamațiilor, un balcon situat deasupra Friary Court din Palatul St James, de către Regele de Arme al Jartierei, în prezent David White, heraldul de rang înalt din Anglia, al cărui rol ceremonial aduce un salariu anual de 49 de lire sterline, stabilit în anii 1830.

El este însoțit de contele mareșal și de alți oficiali purtând haine heraldice tradiționale.

Proclamația este însoțită de salve de tun, iar heralzii se deplasează la Mansion House, unde este apoi citită la Royal Exchange. Proclamația este citită în public în celelalte capitale ale Regatului Unit – Edinburgh, Belfast și Cardiff – și în alte locații.

PARTEA A II-A

Partea a II-a a Consiliului de Aderare este ținută de noul suveran, dar nu urmează întotdeauna imediat după partea I. La ea participă doar consilierii privați și începe cu o declarație personală a lui Charles referitoare la moartea reginei. Apoi depune un jurământ referitor la securitatea Bisericii Scoției, așa cum se cere în conformitate cu actul din 1707 prin care Scoția s-a unit cu Anglia și Țara Galilor pentru a forma Marea Britanie. Acest lucru a fost făcut de fiecare suveran la Aderarea sa începând cu 1714.

Luând în calcul faptul că Charles a ales să domnească sub numele său, jurământul sună astfel: „Eu, Charles al III-lea, prin harul lui Dumnezeu, rege al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și al celorlalte regate și teritorii ale mele, apărător al credinței, promit și jur cu credință că voi menține și păstra în mod inviolabil Așezământul adevăratei Religii Protestante, așa cum a fost stabilit prin Legile făcute în Scoția în urmărirea Revendicării Dreptului și în special prin Actul intitulat „Un Act pentru asigurarea Religiei Protestante și a Guvernului Bisericii Prezbiteriene” și prin Actele adoptate în Parlamentul celor două Regate pentru Unirea celor două Regate, împreună cu Guvernul, Cultul, Disciplina, Drepturile și Privilegiile Bisericii Scoției. Așa să-mi ajute Dumnezeu”.

Noul monarh semnează apoi două exemplare ale jurământului.