Jurnalist rus: De ce Moldova nu va fi debranșată de la gazul rusesc, de unde provine datoria de 8 miliarde de dolari și cine se îmbogățește in Transnistria pe banii „Gazprom”-ului

Duminica trecută s-a făcut mai frig în Chișinău, temperatura a scăzut până la nouă grade. Și asta în ciuda faptului că destul de recent, pe 22 octombrie, vremea a fost mult mai prietenoasă – plus 22. Vântul de nord a adus vreme rea în capitala Moldovei, așa că s-a făcut mai frig. Atmosfera politică a țării, dimpotrivă, s-a încins din cauza veștilor proaste de la Moscova.

Material de pe Novaya gazeta

Pe 21 octombrie a devenit cunoscut faptul că negocierile ruso-moldovenești privind aprovizionarea cu gaze, care au avut loc la Moscova și au durat două zile, s-au încheiat fără nici un rezultat. Deja pe 22 octombrie, Parlamentul țării a votat pentru introducerea stării de urgență în Moldova din cauza lipsei de gaze. Deocamdată pentru 30 de zile, în perioada 22 octombrie – 20 noiembrie.

Sâmbătă seara, ajuns la Chișinău, m-am cazat într-un hotel, am pornit televizorul și am parcurs canalele locale. Era fierbinte în studiouri. În cea mai mare parte, acestea au fost discuții și comentarii în limba română, dar cuvintele Rusia și Gazprom nu au nevoie de traducere.

Cu toate acestea, există și o mulțime de programe în limba rusă la televiziunea moldovenească. În cadrul acestor emisiuni, cele mai luminoase minți ale țării au discutat declarația lui Serghei Kupriyanov, reprezentantul oficial al Gazprom-ului, care a amenințat că compania ar putea opri complet livrările de gaze către Moldova dacă datoria de 709 milioane de dolari nu va fi rambursată și nu vor fi semnate acorduri privind condițiile unui nou contract de gaze.

„În prezent, corpul datoriei este de 433 milioane dolari, iar luând în considerare plățile întârziate, valoarea totală a datoriei este de 709 milioane dolari. În același timp, reprezentanții Moldovei, din anumite motive, nu doresc să recunoască suma acumulată a datoriei”, a declarat Kupriyanov pentru RIA Novosti.

Cine și cui datorează?

Este adevărat: R. Moldova nu vrea să recunoască datoria. Ea își explică poziția prin faptul că nu ea, nu Republica Moldova datorează Gazprom-ului acești bani. Formal, datoria este înregistrată pe Moldovagaz, care este o filială a Gazprom-ului, care deține 50% din acțiunile companiei. Alte 13,44% aparțin Cabinetului de Miniștri al Transnistriei și sunt transferate conducerii Gazprom-ului. 1,23% din acțiuni sunt deținute de acționarii minoritari. Astfel, Guvernul R. Moldova deține doar 35,33% din acțiunile Moldovagaz. Și această circumstanță împiedică foarte mult republica să controleze procesul de acumulare a datoriilor.

– „Nu înțelegem cum s-a format această datorie” – mi-a spus Alexandru Slusari, vicepreședinte al Partidului Platforma Demnitate și Adevăr, vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova în perioada 2019-2021. – „Moldova insistă asupra unui audit extern. Dar Curtea de Conturi a Republicii Moldova nu are dreptul să inspecteze Moldovagaz, deoarece Moldova nu are pachetul de control la întreprindere. Recunosc că această datorie poată să existe și problema trebuie rezolvată. Dar această temă ar trebui să fie obiectul unor negocieri separate.”

Un alt interlocutor de-al meu, Alexandru Petcov, fost consilier al Președintelui Republicii Moldova, ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova în perioada 2010-2014, consideră rezultatul discuțiilor de la Moscova drept o gafă flagrantă a părții moldovenești:

– „În ultimele luni, oficialii ruși au șantajat în mod deschis R. Moldova, legând soluția pentru problemele cu gazele cu reglementarea transnistreană. Dar în loc de a-l asculta pe Vladimir Vladimirovici Putin, care recomandă să separăm muștele de mâncare, și conducerea R. Moldova ar trebuit mai întâi să rezolve problema gazelor cu Rusia, iar cu problema Transnistreană să se ocupe mai târziu, după cum au și făcut-o, în formatul „cinci plus doi” (Republica Moldova, Transnistria, OSCE, Rusia, Ucraina și observatori din partea SUA și UE.- I. M.), în schimb, guvernul nostru îl trimite la Moscova pe Vladislav Kulminsky, vice-prim-ministrul responsabil pentru reglementarea transnistreană. De fapt, noi înșine am legat Transnistria de problema livrărilor de gaze! Și dacă mai devreme a fost posibil și necesar să spunem că Moscova șantajează Moldova în negocierile privind gazele, atunci din 21 octombrie 2021 nu mai este posibil să vorbim despre șantaj. Noi, R. Moldova, ne-am nimicit pozițiile de negociere. Și aceste poziții erau foarte puternice. În ciuda faptului că R. Moldova este destul de săracă, să spunem chiar un stat sărac, consumatorii moldoveni de pe malul drept al Nistrului sunt solvabili. Moldovagaz și Gazprom-ul știu despre asta. Populația nu are nici un ban datorie pentru consumul de gaze. Pentru că noi în R. Moldova am fost învățați să achităm gazul și energia electrică în termen de 15 zile de la data primirii facturilor. Și toată lumea știe foarte bine că, dacă nu plătești, rămâi imediat fără gaz și electricitate.”

– Atunci, cum a fost formată datoria?

– Acestea nu sunt datoriile populației. Acestea sunt datoriile întreprinderilor.

• Suma principală a datoriei de 394,1 milioane USD a fost formată în perioada anilor 2011-2015.
  
• 39.3 milioane de dolari sunt datorii pentru anii 2006-2007,
  
• încă 10 milioane de dolari nu au fost transferate către Gazprom în septembrie 2021.
  

Celelalte sume sunt penalități și amenzi.

Dar, în mod surprinzător, rapoartele Gazprom-ului și Moldovagaz arată cifre complet diferite. Mai substanțiale. Luați orice raport anual sau trimestrial al Gazprom-ului sau Moldovagaz. În ele se conține o cifră a datoriei care a crescut de la an la an.

• A fost de 5 miliarde de dolari,
  
• apoi 6 miliarde,
  
• apoi 7 miliarde.
  
• Acum este deja de aproximativ 8 miliarde de dolari. Aceasta este datoria Transnistriei pentru gazul consumat.
  

Reiese, că această cifră astronomică nu este o problemă pentru Gazprom? Compania are acționari străini, cărora trebuie să le explice cumva această situație.

Gazprom-ul este un jucător serios pe bursele mondiale. Și 8 miliarde de dolari datorii reprezintă o cifră serioasă chiar și pentru un astfel de colos ca Gazprom-ul. Dar Gazprom-ul astăzi păstrează tăcerea despre aceste 8 miliarde.

Au devenit o problemă cele 700 de milioane de dolari datorie a Moldovei, inclusiv penalitățile, pe care Gazprom-ul brusc vrea să le primească. Acest lucru este politică în cea mai pură formă.

Factorul transnistrean

În același timp, Dmitri Peskov, secretarul de presă al președintelui rus, comentând problema moldo-rusă a gazelor, a declarat: „Nu există probleme politice și nu pot exista, acestea sunt negocieri exclusiv comerciale. Este nevoie, există o ofertă comercială, există o reducere oferită, există și problema datoriilor acumulate. Toate acestea sunt de natură comercială, nu există politizare aici și nu poate exista.”

Alexandru Slusari nu este de acord cu Dmitri Peskov:

– „Gazprom-ul finanțează de fapt Transnistria, acolo unde se află aproximativ opt miliarde de dolari pentru aprovizionarea cu gaze și nimeni nu are de gând să ramburseze această datorie. Și Gazprom-ul niciodată nu a ridicat problema ca Transnistria să plătească pentru gaze. Deci, aceasta este o problemă politică.”

Și Alexandru Petcov este de acord cu Slusari, el a studiat foarte atent relațiile moldo-ruse privind gazele, pornind cercetările sale atunci, când pe 5 februarie 2020 a cumpărat două acțiuni ale Moldovagaz și a devenit un acționar minoritar al întreprinderii, primind și accesul la documentele interne, precum și dreptul de a participa la adunările generale ale filialei Gazprom-ului în Republica Moldova.

– „Transnistria nu plătește pentru gaz”, spune Petkov. – „Și asta în ciuda faptului că pentru consumatorii transnistreni gazul costă de două ori mai puțin decât la Moscova. Subliniez că gazul rusesc la 40 km de Chișinău costă de două ori mai puțin decât la Moscova! Luând în considerare livrarea, cu toate distribuțiile și alte costuri. Energia electrică este produsă din acest gaz, iar energia electrică în Transnistria este de trei ori mai ieftină decât în Moscova. Apar o mulțime de întrebări – nu pentru Moldova, nu pentru Moldovagaz, ci pentru Gazprom, ai cărui oficiali iau anual decizii de a trimite gaze în Transnistria, în ciuda faptului că în această regiune a Moldovei anual rămân între 200 și 500 de milioane de dolari, fără a se întoarce ca plată. Și Gazprom-ul nu este îngrijorat de acest lucru. Dar s-a îngrijorat de 700 de milioane de dolari de pe malul drept al Moldovei, care a devenit o piatră de poticnire în relațiile dintre Moldova și Rusia. Mă interesează de ce la negocieri participă Dmitri Kozak? E ciudat. Negocierile ar trebui să fie purtate de Moldovagaz cu Gazprom-ul. Ei bine, sau oficialii guvernamentali din R. Moldova și Rusia. Or Kozak este șeful adjunct al Administrației prezidențiale a Federației Ruse.”

Lucru pentru procurori?

– „Ceea ce se întâmplă în sectorul nostru de gaze nu este doar o problemă a Moldovei, ci este și o problemă a Gazprom-ului”, continuă Alexandru Petcov.

– „Și spun de multă vreme că această problemă trebuie rezolvată de procurori, atât la Chișinău, cât și la Moscova. Pentru că aici avem de fapt o schemă internațională de spălare a banilor pe seama acestui gaz. Și sunt gata să răspund pentru cuvintele mele când spun că acești bani sunt spălați. Iată doar o schemă: gazul vine în Transnistria și merge la Termocentrala de la Cuciurgan, care generează energie electrică și o vinde pe malul drept al Moldovei la prețuri mondiale. Consumatorii moldoveni se răsplătesc pentru energia electrică de la Termocentrala de la Cuciurgan.”

– Ar putea energeticienii să plătească pentru gaz și să acopere datoria către Gazprom?

– „Asta e! Dar acești bani nici nu ajung la Gazprom. Unde se duc? De ce toată lumea închide ochii la asta? În primul rând, la Moscova, la Gazprom. Insist ca Procuratura Federației Ruse și Procuratura Republicii Moldova să se ocupe de aceste scheme. Și nu am nici o îndoială că procurorii din mai multe țări vor fi, de asemenea, interesați să afle adevărul despre locul în care ajung banii de pe gaz.”

Gazul fermecat

Când Gazprom-ul a amenințat cu întreruperea aprovizionării de gaze în Moldova, în republică și-au amintit nu doar despre datoria de miliarde de dolari a Transnistriei pentru gaz. Toți interlocutorii mei mi-au atras atenția asupra faptului că în ultimii ani a existat o creștere bruscă a consumului de energie electrică în nerecunoscuta Republica Moldovenească Nistreană (RMN). Pe malul stâng al Nistrului trăiesc aproximativ 450 de mii de oameni, pe cel drept — de cinci ori mai mult, 2,6 milioane de oameni. Dar Transnistria consumă o dată și jumătate mai multă energie electrică. De ce se întâmplă acest lucru? Explicația constă în faptul că, începând cu 2018, în această regiune au început să apară ca ciupercile după ploaie fabricile miniere de criptovalută.

Astăzi Transnistria este unul dintre cei mai mari producători de bitcoin din Europa. Și mulți consideră că Igor Chaika, fiul cel mai mic al fostului procuror general al Rusiei, este „nașul” acestui proces.

În septembrie 2017, Igor Chaika a sosit la Chișinău, a purtat discuții cu președintele de atunci al Republicii Moldova, Igor Dodon, iar apoi a plecat la Tiraspol, unde s-a întâlnit cu liderii transnistreni.

Chaika nu și-a ascuns planurile. În presa moldovenească și rusă din acele zile a circulat o declarație a unui om de afaceri ambițios: „Există o direcție de cooperare în domeniul tehnologiei informației în Transnistria, inclusiv blockchain și cryptocurrencies. Guvernul Transnistriei declară că au a patra cea mai rapidă rețea de penetrare a internetului și a benzii largi din Europa, au energie electrică ieftină, iar aceasta este o condiție cheie pentru crearea fermelor miniere.”

Tot atunci, în septembrie 2017, a fost făcută publică informația că Igor Chaika a discutat cu autoritățile transnistrene proiecte de lege privind legalizarea exploatării criptomonedelor în Transnistria.

La începutul anului 2018 au fost adoptate legile necesare. La 31 ianuarie 2018, parlamentul RMN a votat adoptarea legii „cu privire la dezvoltarea tehnologiilor blockchain informaționale”. Această lege a permis crearea unor zone economice libere (ZEL) pe teritoriul Transnistriei, ai căror rezidenți erau persoane juridice străine și persoane fizice angajate în activități miniere. În același timp, fără înregistrare pe teritoriul RMN. Autoritățile regionale au acordat rezidenților din ZEL dreptul la importul scutit de taxe vamale de echipamente și la exportul nestingherit de proprietăți.

Ce-i drept, numele lui Igor Chaika nu mai este menționat în contextul dezvoltării acestei afaceri. La 22 ianuarie 2020, tatăl omului de afaceri, Yuri Chaika, a fost demis din funcția de procuror general al Rusiei. Și câteva luni mai târziu, în aprilie 2020, a devenit cunoscut faptul că Igor Chaika n-a mai desfășurat afaceri miniere în Transnistria. La început a fost dus de nas de partenerii chinezi, care au întrerupt livrarea echipamentelor miniere în Transnistria. Apoi au existat dezacorduri cu conducerea republicii nerecunoscute.

Legislația transnistreană privind ZEL-urile permite să fie bine ascunși beneficiarii finali ai făbricilor miniere. Acești oameni misterioși au adus echipamente în valoare de zeci de milioane de dolari în Transnistria în 3, 5 ani de funcționare a legii — iar acum stăpânesc miliardele Gazprom-ului. Iar fiul procurorului general al Rusiei, din păcate, a fost păcălit de furnizorii chinezi.

Astăzi nimeni în Transnistria nu dorește lichidarea activității miniere. Ei nu văd nici o amenințare în reducerea producției de energie electrică necesară pentru buna funcționare a făbricilor miniere de criptomonedă. Producătorii cheie de energie electrică din Transnistria lucrează pe gaz rusesc ieftin și nu simt nici o amenințare.

Calmul autorităților transnistrene nu poate fi explicat decât printr-un singur lucru: au primit garanțiile Moscovei că Transnistria nu va rămâne fără gaze.

Dar nu există întreprinderi în această republică nerecunoscută care să aibă relații contractuale cu Gazprom-ul. Transnistria a primit gaz de la filiala Gazprom-ului -Moldovagaz. Și, se pare, va continua să primească. Cum va primi și gazul de pe malul drept al Moldovei. Gazprom-ul nu-și poate asuma o decizie politică, nu-și poate permite să renunțe la RMN.

Așteptăm vestea „senzațională” că în ciuda tuturor dificultăților, Moscova și Chișinăul au căzut în sfârșit de acord?

La 29 octombrie, Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale al R. Moldova a anunțat că R. Moldova a ajuns la un acord cu Gazprom pentru o perioadă de cinci ani.

Ulterior, ministrul Infrastructurii, Andrei Spînu, a anunțat că prețul pentru gazul rusesc va fi de 450 de dolari per mia de metri cub. Totodată, viceprim-ministrul a declarat că în cadrul negocierilor nu au fost făcute concesii politice. Datoria istorică va fi achitată după efectuarea unui audit independent.