Pentru a opri teroarea la Paris, trebuie să facem pace în Orientul Mijlociu

Doar o pacificare generală va putea pune capăt violenţei în Orientul Mijlociu şi de acum încolo şi în Franţa.

Acestea nu mai sunt atentate. Cu o acţiune ucigaşă masivă desfăşurată în şase locuri simultan, strategia, deci războiul, a intrat în Paris. Militanţi ai ISIS (Statul Islamic) au fost până acum în diverse locuri. Acum ISIS este şi la noi. Nu este vorba de un război religios. E vorba de un război al unei secte fanatice, provenită din Islam, împotriva oricărei societăţi, inclusiv islamică, care ar fi altceva decât un totalitarism religios.

Să aducem aminte că dacă sursele SI sunt endogene Islamului, constituind în sânul acestuia o minoritate demonică care crede că luptă cu Diavolul, Occidentul, anume cel american, a fost vrăjitorul ucenic care a eliberat forţele oarbe care s-au dezlanţuit.

Să adăugăm că, dacă pretindem că suntem drepţi, să încetăm a ne mai sanctifica. Să continuăm a condamna monstruozităţile aici şi acolo, dar să nu rămânem orbi asupra celor comise de noi. Pentru că şi noi folosim, în felul nostru occidental, măceluri şi teroare: dronele şi bombardierele lovesc în primul rând nu militari, ci populaţii civile.

Noi nu putem să ne angajăm într-un război pentru a distruge ISIS în Franţa decât cu preţul transformării noastre într-un stat poliţienesc militarizat. Atunci, ce trebuie de făcut pentru a lupta eficient cu ISIS? Răspunsul e simplu: să facem pace în Orientul Mijlociu.

O coaliţie anemică

Rolul fecund al Franţei ar putea fi nu cel de a însoţi cu atacurile sale atacurile americane, ceea ce în nici un caz nu va putea duce la victorie în război, nu cel de a însoţi o coaliţie anemică, pentru că nu va constitui decât o parte a inamicilor ISIS, dar să lucreze pentru o coaliţie generală a celor mai puţin barbari (inclusiv Rusia, Iranul şi noi) împotriva celui mai barbar dintre toţi. Acest rol ar fi nu de a cere eliminarea lui Bashar Al-Assad ca premisă pentru a pune capăt masacrelor în Siria, ci cel de a cere încetarea masacrelor în Siria ca premisă absolută. Şi aşa cum tiranul sirian este consolidat de Rusia, de câte mii sau chiar sute de mii de morţi va fi nevoie pentru ca Bashar să dispară?

Un rol bun al Franţei ar fi cel de a-i reconcilia pe domnii Putin şi Obama, de a reconcilia naţiunile sau organizaţiile sunite şi naţiunile sau organizaţiile şiite împotriva inamicului celui mai periculos, ISIS, iar aceasta datorită unei încetări a uciderilor în Siria şi Irak.

Acest rol nu ar fi acela de a ne asocia corului pretenţiei stupide de a reconstitui Irakul, al cărui stat şi naţiune au fost durabil dezintegrate de războiul lui Bush, nu de a visa la reconstituirea Siriei, ci de a exprima obiective de pace. Astfel, singurul răspuns posibil califatului Terorii ar fi o Confederaţie a Orientului Mijlociu, respectuoasă fată de religiile, cultele şi culturile atât de diverse din regiune, oprind hemoragia minorităţilor.

În sfârşit, să spunem că războiul contra ISIS ar putea fi câştigat nu doar prin instaurarea păcii în Siria, dar şi făcând pace în periferiile Parisului. Nimic n-a fost făcut în continuitate şi în profunzime pentru o integrare veritabilă în cadrul naţiunii printr-o şcoală care să înveţe natura istorică a Franţei, care este una multiculturală, iar în cadrul societăţii prin lupta împotriva discriminărilor. Să adăugăm că pacea în Siria va stinge fantasma purificării şi mântuirii prin dăruire de sine care, legând romantismul de fanatism, a împins şi continuă să împingă tineri în acest câmp de bătălie atroce.

Edgar Morin, sociolog şi filozof 
Articol preluat din Le Monde 
Traducere – Petru Negură