Pentru un avort – la „tușa”. Cum interzicerea avorturilor în Polonia a dus la înflorirea unui „turism al avorturilor”
Polonia este o țară cu una dintre cele mai dure legi anti-avort din Europa. Acum un an, Guvernul Polon a adoptat o altă lege care interzice, de fapt, întreruperea artificială a sarcinii. Din acest motiv, femeile poloneze sunt forțate să caute modalități de a avorta în alte țări.
Material de pe Zaborona
În 2000 poloneza Alicia Tyshentz a aflat că este însărcinată. Femeia avea deja doi copii mici. Purta ochelari cu lentile groase, deoarece avea miopie severă. Ea a mers la trei oftalmologi și toți trei au ajuns la concluzia că, după naștere, își poate pierde vederea.
Alicia a vrut să întrerupă sarcina. Era mamă singură și chiar o ușoară deteriorare a vederii putea s-o împiedicre să-și crească copiii. În acel moment, în Polonia avorturile erau permise în trei cazuri: sarcină în urma unei crime dovedite, malformații congenitale ale fătului și pericol pentru viața și sănătatea mamei. Alicia se încadra doar în ultimul caz, dar pentru a beneficia de un avort legal, avea nevoie de un certificat de la medic.
Cei trei oftalmologi au refuzat să-i emită Aliciei un document. Ei au considerat că riscul pentru vedere este redus dacă se va efectuează o operație cezariană, ceea ce înseamnă că Alicia poate și chiar ar trebui să păstreze sarcina. Dar Alicia se temea de o a treia operație cezariană. Femeia a mers la medicul generalist, care i-a eliberat certificatul necesar. În concluzie, terapeutul a confirmat că nașterea naturală poate duce la probleme de vedere, iar o nouă operație cezariană, ținând cont de starea de sănătate a Aliciei și de operațiile anterioare, poate duce la perforarea uterului.
Ea a făcut o programare la spitalul de la locul ei de reședință din Varșovia. A ajuns la șeful Departamentului de obstetrică și ginecologie, un cunoscut profesor din Polonia, Romuald Dembski. Medicul a decis că o operație cezariană este sigură pentru Alicia, iar un avort nu este necesar. El a scris această concluzie în certificatul femeii.
Ea nu a putut beneficia de un avort legal și nu a îndrăznit să plece în străinătate sau să recurgă lo un avort ilegal. În noiembrie 2000, Alicia a născut un copil prin cezariană. Deja la începutul anului 2001, vederea ei s-a deteriorat semnificativ. A primit primul grad de dizabilitate.
Alicia a devenit prima femeie din Polonia modernă care și-a spus deschis povestea despre refuzul de a-i fi întreruptă sarcina și consecințele grave ale nașterii. Acum, 20 de ani mai târziu, ea nu numai că participă la mișcarea de protest pentru legalizarea avortului, dar rămâne și singura femeie care a câștigat un caz de avort împotriva Poloniei la Curtea Europeană de Justiție.
Toată lumea suferă
La 20 de ani de la cazul Aliciei, legislația privind avortul din Polonia a devenit mai dură. În 2020, Curtea Constituțională a Poloniei a interzis avorturile în cazul patologiilor severe la făt, chiar dacă copilul moare imediat după naștere. Agnieszka Borowska, deputată din partea partidului pro-guvernamental, a declarat în februarie că formațiunea ei politică lucrează la un proiect de organizare a „camerelor de plâns” în spitale pentru femeile care nasc copii sortiți decesului.
Polonia a aderat la Uniunea Europeană în 2004, iar în 2005 Ucraina a introdus un regim fără vize cu UE. Între timp, în Polonia a apărut conceptul de „turism al avorturilor”. Este imposibil să se estimeze amploarea acestui fenomen: femei însărcinate călătoresc în diferite țări și ascund în mare parte scopul călătoriei lor.
Antonina (nume schimbat, n.r.) locuiește în Cracovia. Anterior, locuia în Ucraina și a trebuit să facă avort din cauza patologiilor congenitale ale fătului. Acest lucru este legal: până la 12 săptămâni de sarcină în Ucraina se poate face avort la cererea pacientului, până la 22 de săptămâni – din motive medicale.
Antonina și soțul ei și-ar dori să încerce conceperea unui copil încă odată, doar că acum în Polonia. „Dacă la făt din nou vor fi găsite defecte de dezvoltare, va trebui să revin în Ucraina, din cauza acestor nenorocite legi poloneze”, spune ea.
În Ucraina, pentru tablete
Medicul ginecolog Tatyana Hrushevskaya din Ucraina a ajutat recent o prietenă ucraineană, care locuiește în Polonia, să facă avort: i-a dat pastile pentru întreruperea sarcinii, prin intermediul prietenilor care călătoreau din Ucraina în Polonia.
În Ucraina, spre deosebire de Polonia, poți cumpăra liber pastile pentru avortul medicamentos și contracepția de urgență. În Polonia, din 2017, este imposibil să cumperi chiar și clasicul „Postinor” sau „Escapel”, care sunt valabile 3 zile după actul sexual. Partidul conservator local a interzis vânzarea oricărei contracepții „de urgență” fără prescripție medicală. Iar vizită cu programare la o clinică publică nu se poate obține din Polonia nu mai devreme de 2-3 săptămâni.
În cazuri similare celui indicat mai sus, pachetul cu pilula e deghizat într-un colet clasic transmis rudelor, cu ciocolată și vitamine fără prescripție medicală, astfel încât polițiștii de frontieră să nu rețină cutia cu medicamente.
Pentru facilitarea avortului, în Polonia, este prevăzută răspundere penală, și există condamnări reale pentru astfel de infracțiuni.
Polonezele se susțin reciproc
Alicia Tyschentz spune că, de când a trebuit forțat să nască un copil, rețeaua de sprijin pentru femeile care doresc să avorteze s-a consolidat în Polonia. „Din fericire, acum există multe organizații care ajută femeile. Există „Aborcyjny Dream Team”, „Tușa Basia”, „Tușa Chesya” și multe altele”, enumeră ea.
Iolanta (nume schimbat, n.r.) este voluntară la „Tușa Chesya”. S-a născut în Polonia, dar acum locuiește în Republica Cehă. Când anul trecut în Polonia au început manifestările pentru legalizarea avortului, Iolanta a mers la acțiunile de protest organizate lângă Ambasada Poloniei la Praga.
„Împreună cu alți protestatari din Cehia ne-am întristat, pentru că nu ne-am putut alătura protestelor de stradă în Polonia. Și atunci am decis că trebuie să profităm de faptul că trăim în străinătate”, își amintește ea.
Așa a apărut „Tușa Chesya” – o organizație unde oricine poate afla informații despre avorturi, poate să vină în Republica Cehă pentru o întrerupere chirurgicală a sarcinii și/sau să primească consiliere.
Organizațiile neguvernamentale care ajută femeile poloneze să avorteze niciodată nu au fost condamnate penal. Karolina Buchko, activistă pentru drepturile omului din Poznan, a relatat despre aceasta pentru Zaborona.
„Pentru ca organizația să fie trasă la răspundere penală, ar fi necesar să se demonstreze că ajutorul a fost oferit unei anumite femei. Postarea informațiilor pe Internet sau consultarea unei linii telefonice anonime nu intră sub incidența articolului”, spune ea.
O zână pentru fiecare
La început, „Tușa Basia”, o organizație similară Germania, creată de femei migrante poloneze și nemțoaicele de pe loc, avea un singur telefon pentru toată echipa. Una din voluntare trebuia să-l poarte întotdeauna cu sine și să răspundă la apeluri. „Era foarte incomod și dificil”, își amintește Agnieszka, una dintre cele mai „vechi” voluntare de aici. „Indiferent de cât de dificilă era conversația anterioară, dacă apărea un nou apel, trebuia să expiri și să răspunzi. Să nu mai spun că, în afară de voluntariat, toată lumea mai avea și un loc de muncă și o viață privată”, spune ea.
Acum, datorită unei aplicații speciale, răspunsul la apeluri a devenit mult mai simplu. Echipa lucrează pe schimburi „telefonice” și „poștale”, câte 2-3 persoane pentru fiecare. „Sunt uneori 10 apeluri pe zi, alteori – două. La fel e cu poșta. A fost multă muncă după înăsprirea legilor toamna trecută”, spune Agnieszka.
10-20 de persoane pe lună vin la Berlin pentru un avort chirurgical prin intermediul „Tușei Basia”. Apeluri și scrisori sunt cu mult mai multe: cineva comandă pastile, altcineva este orientată către alte organizații (unde este mai convenabil să beneficieze de un avort), în alte cazuri conexiunea se întrerupe.
În iulie 2021, 87 de persoane au apelat la „Tușa Chesya” din Praga pentru informații sau ajutor. În fiecare lună există mai multe solicitări – din aprilie, numărul a crescut de 2,5 ori. Aceasta se datorează faptului că vizibilitatea organizației este în creștere, spun voluntarii.
Cele mai dificile cazuri
Despre patologiile de dezvoltare a fătului se poate afla aproximativ în a doisprezecea săptămână de sarcină, în timpul ultrasonografiei. Pentru a confirma defectele, sunt efectuate examinări suplimentare. Diagnosticul final este primit chiar și după a cinsprezecea săptămână.
„Adesea, acesta este un copil dorit”, spune Iolanta. Pentru ea, astfel de cazuri sunt cele mai dificile. De mai multe ori a fost întrebată dacă este posibil ca după întreruperea sarcinii corpul copilului să poată fi dus în Polonia, pentru a fi îngropat. „O companie specială trebuie să se ocupe cu transportarea. Prețul este de aproximativ 4.000 de zloti [1.030 dolari], plus întreruperea sarcinii în sine care costă deja 2.000 de zloti [516 dolari]. Deși pentru unele persoane ar fi fost important să poată să-și ia rămas bun, în practica noastră nu s-a întâmplat niciodată ca cineva să se decidă să transporte corpul. Este scump și dificil”, spune activista.
Agnieszka mai spune că poveștile cele mai dificile din punct de vedere emoțional sunt legate de avorturi din motive embriopatologice. Pentru ea personal, cele mai grele sunt cazurile care implică un viol. „Simt furie, vreau ca violatorul să fie pedepsit. Dar multe victime ale violenței nu vor să facă nimic, de exemplu, nici să se adreseze poliției”, spune ea.
Agnieszka nu a fost niciodată întrebată cum să se facă înmormântarea după un avort. Opusul s-a întâmplat: în 2017 s-a adresat o femeie din Szczecin, pe care, după un avort legal au obligat-o chiar în spital să asiste la înmormântare. „Femeia și-a dorit acest copil, dar înmormântarea impusă de spital a traumat-o din nou. Ea a spus că a fost întrebată dacă dorește să pună unele obiecte în sicriul copilului. Mai târziu, am aflat că acest spital colabora cel mai probabil cu pompele funebre”, spune Agnieszka.
Nu există suficiente cunoștințe fiabile
„Le este frică de multe lucruri înainte de procedură”, își amintește Iolanta conversațiile cu femeile poloneze. „În primul rând, se tem de durere, deși avortul chirurgical se efectuează sub anestezie. De asemenea, le este frică să mintă la locul de muncă. Se tem că nu au cu cine lăsa copiii cât lipsesc. Se tem de parteneri toxici, de violență. Se întâmplă că în ultimul moment femeile decid să anuleze un avort, deoarece partenerul lor le interzice”.
O activistă a unei organizații a spus pentru Zaborona că soțul uneia dintre fetele care s-a adresat a adus acasă un preot catolic pentru a o convinge să nu facă avort. Nu se știe cum s-a încheiat conversația, dar femeia nu a mai contactat organizația care s-a oferit s-o ajute cu avortul.
În Polonia despre avort se vorbește ca despre un păcat și o crimă, crede Agnieszka. Acest lucru afectează starea persoanelor cu sarcini nedorite: „Ele simt că nu au dreptul să vorbească despre nevoile lor. Prin urmare, ele nu le pot spune partenerilor despre ceea de ce au nevoie și ceea ce doresc în această situație”, adaugă activista.
De cele mai dese ori, după un avort, beneficiarele spun că se simt ușurate. „Rareori primesc alt feedback decât bucurie și ușurare”, recunoaște Agnieszka. „Poate că aceste femei decid să nu împărtășească experiențele lor, dar nu ne-au scris niciodată: „îmi pare atât de rău pentru avort”.
Femeile se solidarizează
Medicul Romuald Dembski, care nu a permis Aliciei Tyschentz să facă avort, a declarat presei până la sfârșitul vieții sale, ca a „salvat copilul Aliciei Tyschentz”. Alicia a spus, în schimb, că îngrijește de nepoata ei de trei ani cu dizabilități, așa că nu este pregătită să dea un interviu. Ea a câștigat 25 de mii de euro compensații de la CEDO în 2007. Tyschentz a suferit multe operații, dar nici una nu i-a intors vederea.
Nu are rost să așteptăm ca legea privind avortul să fie relaxată în viitorul apropiat. „Decizia Curții Constituționale este definitivă, nu poate fi anulată”, a explicat avocata Karolina Buchko.
Singurul lucru pe care îl poate face o femeie căreia i s-a refuzat un avort în Polonia este să se adreseze Curții Europene a Drepturilor Omului, așa cum a făcut-o Alicia Tyschentz.
„Tușa Basia” și „Tușa Chesya” reușesc să plătească avorturile tuturor celor care cer ajutor. Prin crowdfunding, „tușilor” le vin donații din Polonia și din străinătate. „Recent, am primit o scrisoare de la o persoană care ne-a cerut datele pentru a menționa organizația noastră în testamentul său. M-a emoționat acest lucru”, spune Agnieszka. „O altă scrisoare primită de curând vine de la o persoană pe care eu însumi am coordonat-o săptămâna trecută spre Berlin. Acum scrie că se face bine și i-am salvat viața. În astfel de momente, înțelegi de ce lucrezi aici”, adaugă femeia.
„Tușile” apar treptat oriunde există multe migrante și mulți migranți polonezi. Numai în Germania există câteva asemenea organizații. Acest lucru o face pe Agnieszka foarte fericită: lucrează în prima echipă care a început să ajute cu avorturile în străinătate.
„Oamenii se mobiliează activ. Recent, ne-au scris din Slovacia: spuneți-ne cum să creăm o astfel de organizație – o vom face și noi, suntem la granița cu Polonia. Acești oameni nici măcar nu vorbeau poloneză”, mărturisește Agnieszka.
