Mărturii de la razia antidrog a Poliției, unde au fost documentați peste 100 de oameni: „M-am simțit stigmatizată și chiar umilită”. Ce spun organizatorii și șeful IGP despre intervenție

Prezentată ca o razie antidrog, intervenția oamenilor legii în noaptea de 14 februarie, într-un spațiu utilizat pentru organizarea petrecerilor de muzică electronică, a provocat umilire și stigmatizare, spun participanții la eveniment, pentru ZdG. Organizatorii evenimentului, care susțin că au avut pagube de circa 100 de mii de lei, au afirmat că doar trei din cele 19 persoane „conduse pentru expertiză narcologică” ar fi avut rezultate pozitive. De cealaltă parte, șeful Inspectoratului General al Poliției (IGP), Viorel Cernăuțeanu, a declarat pentru ZdG că oamenii legii au tratat intervenția asemănător cu cazurile de speluncă.

Totodată, organizatorii acestui tip de evenimente vorbesc despre „abuzuri repetate asupra scenei electronice din Chișinău”. „Percheziții corporale invazive, până la lenjerie intimă, efectuate la grămadă, fără o suspiciune individuală rezonabilă. Să ții zeci de tineri cu mâinile pe pereți, sub amenințarea forțelor speciale, este o traumă, nu o măsură de siguranță”, declarată aceștia. 

„Ceea ce s-a întâmplat nu a fost un simplu control, ci o demonstrație de forță care a tratat sute de tineri, artiști și studenți ca pe niște infractori periculoși. Refuzăm să acceptăm că normalitatea înseamnă frică. Cultura alternativă și muzica electronică nu sunt infracțiuni”, se arată în descrierea unui protest care a fost anunțat pentru vineri, 20 februarie, în fața Ministerului Afacerilor Interne. 

Reprezentanții sectorului cultural independent, care s-au solidarizat cu organizatorii evenimentului întrerupt de intervenția oamenilor legii în noaptea de sâmbătă, susțin că „nu ies în stradă împotriva Poliției”, ci „pentru reguli”. Aceștia cer oprirea „pedepselor colective”, „protocoale clare” în cazul intervențiilor și „recunoaștere”. „Muzica electronică este cultură, nu infracțiune. Este o economie creativă care merită un statut legal protejat”.

Poliția: „Oamenii legii au identificat 107 persoane, 19 dintre ele fiind conduse pentru expertiză narcologică”

Sâmbătă, 14 februarie, Inspectoratul General al Poliției (IGP) a publicat un comunicat de presă – „Razie antidrog într-un local de agrement din capitală: peste 100 de persoane verificate și ridicată marijuana, PVP (sare), hașiș, ecstasy și cocaină”. Acțiunea a avut loc într-un spațiu de pe șoseaua Hîncești, închiriat adesea pentru organizarea petrecerilor de muzică electronică. 

„Noaptea trecută, polițiștii Inspectoratului Centru au intervenit într-un local de agrement, unde, potrivit informațiilor operative, mai multe persoane ar fi consumat substanțe narcotice în timpul unui eveniment organizat de un agent economic. 

Polițiștii, cu suportul colegilor din  BPDS „Fulger” au intervenit prompt, iar o parte dintre persoanele prezente au încercat să scape de droguri, aruncându-le pe jos. 

În total, oamenii legii au identificat 107 persoane, 19 dintre ele fiind conduse pentru expertiză narcologică. 

Substanțele depistate au fost ridicate și transmise la expertiză, iar oamenii legii continuă acțiunile procesuale. Poliția reiterează că va interveni ferm ori de câte ori există suspiciuni privind consumul sau distribuirea drogurilor, pentru a preveni riscurile și a asigura siguranța comunității”, se arată în comunicatul de presă.

Contactată de ZdG la câteva zile după eveniment, și întrebată despre acuzațiile care le sunt aduse oamenilor legii de către participanții la eveniment, purtătoarea de cuvânt a IGP, Diana Fetco a transmis că „atât timp cât Poliția este sesizată  despre ilegalități se va interveni”. „Acolo s-a acționat strict pe consumul de droguri și în strictă conformitate cu cadrul legal”, a comunicat Fetco. ZdG a întrebat și despre rezultatele „expertizei narcologice”, dar nu am primit un răspuns deocamdată. 

Potrivit conducătorului IGP, Viorel Cernăuțeanu, „nu era vorba de nicio formă de acțiuni cu caracter sexual” (inițial, organizatorii au spus că li s-a comunicat că Poliția a primit un apel telefonic privind o tentativă de viol și prezența unor persoane în stare de ebrietate, n.r.), ci „era informația foarte clară că este consum de droguri în localul respectiv, în timpul unei petreceri”.

Șeful Poliției: „Aici, dacă nu aveai bilet și nu erai persoană cumva admisă din timp și verificată, tu nu intrai”

„Acum imaginați-vă că o astfel de informație Poliția o neglijează. Ce se întâmplă? Și ea s-a confirmat, în momentul în care s-a intervenit în acel local. S-au depistat droguri la persoane. Unele au reușit și au aruncat pe jos. S-a confirmat cel puțin existența drogurilor în acel local, la acea petrecere. Pentru a vedea și dacă s-a consumat, o parte din persoanele care au creat suspiciuni au fost îndreptate la control medical. Nu avem încă rezultatele expertizei medicale, nu se fac într-o zi, două. În momentul în care s-a confirmat faptul că acolo erau droguri, trebuie să ne punem întrebarea – tolerăm așa ceva? Eu nu tolerez, legislația R. Moldova spune foarte clar și tranșant.

(…) Organizatorul trebuia să se asigure că la evenimentul lui nu se consumă droguri, dar atâta timp cât a admis… să îmi spună mie cineva că în încăperea aceea nu se simte când se fumează cânepa… este absurd că cineva nu a simțit mirosul de cânepă acolo. Noi am intrat și imediat s-a simțit mirosul (…). Dacă nu depistam droguri, da, ne-am fi cerut scuze, dar noi am depistat.

Ei aveau o petrecere comună, închisă, în care au admis consum de droguri. Cum trebuia să intrăm și să selectăm? Inclusiv din rândul participanților am fost sesizați că se consumă droguri.

(…) Înțeleg că am stricat o petrecerea a unora, cu un caracter… noi am văzut foarte bine ce fel de petrecere este acolo. Că este anume în contextul petrecerilor închise unde se consumă droguri. Nu avea oricine acces acolo, doar cei care au cumpărat biletul respectiv. (…) Aici, dacă nu aveai bilet și nu erai persoană cumva admisă din timp și verificată, tu nu intrai acolo. În mare parte a fost coordonată intrarea persoanelor și se știa foarte bine cine intră. Eu de exemplu nu am intrat și altcineva din familia mea nu a intrat.

Spuneți-mi cu ce se deosebește activitatea care a fost în acel local de un apartament unde este speluncă? Pentru noi este o speluncă în această situație. După mine, în primă fază, este o speluncă”.

De cealaltă parte, Marina Bernaz, administratoarea companiei care a organizat evenimentul, spune că doar în privința a trei persoane rezultatul testului pentru droguri ar fi fost pozitiv. 

Petrecerea a fost organizată de „Olandeep”, care se prezintă drept „un colectiv artistic format din oameni cu interese și atitudini comune”, care „a fost fondat în 2012 în Olănești, un sat din sud-estul Moldovei”. La evenimentul din 13 februarie a fost invitat un artist din Germania și altul din România.

Marina Bernaz, administratoarea companiei care a organizat evenimentul: „Acolo nu era Pablo Escobar”

„Nimeni nu ne-a spus explicat nimic oficial până acum. Doar neoficial ni s-a spus că Poliția știa sigur că acolo vor găsi ceva (droguri, n.r.). Nu avem un dosar penal. La fel, neoficial, ni s-a spus că față de organizatorii evenimentului nu sunt pretenții. Noi am făcut totul legal, cu documente. Din ce am înțeles, doar la trei oameni au găsit ceva (dintre cei 19 care au fost conduși pentru expertiză narcologică, conform Poliției, n.r.). Pentru atâtea teste pozitive trebuia de făcut așa zgomot? Cantitatea (de droguri depistate, n.r.)? cred că înțelegeți că poate vreo persoană a adus pentru ea. Acolo nu era Pablo Escobar (cunoscut traficant de droguri, n.r.). Ținea de fiecare persoană aparte, nu de organizatori. Totuși, noi ca organizatori am suferit, și financiar, și cu reputația. Abia acum ne-au spus că dacă am fi vrut să continuăm evenimentul ar fi trebuit să le spunem. Evident că am fi vrut să continuăm, când am cheltuit atâția bani. Doar că, de exemplu, unei prietene i-au spus să-și ia repede haina și să plece acasă. Așa le-au spus (polițiștii, n.r.) tuturor participanților – să plece mai repede acasă. Dar azi au întrebat deja ce ne încurca să continuăm. (…) Ne-au chemat la Poliție să discutăm, pentru că am fost printre cele 107 persoane care au fost documentate, adică li s-au luat datele personale. Le-am povestit despre pagubele înregistrate, care sunt de peste 100 de mii de lei. Ne-au spus că putem depune plângere la Procuratură sau putem să-i acționăm în judecată. 

Toată lumea a fost stresată, nu înțelegeau ce se întâmplă. Nimeni nu ne-a spus ce urmează să se întâmple și nici cât va dura. Femeile au fost percheziționate în aceeași încăpere cu bărbații. Pe unii bărbați i-au percheziționat până la lenjeria intimă (…).

Noi am avut securitate, încercăm să facem locul cât mai sigur posibil. Securitatea monitorizează oamenii, pentru a opri conflicte, sau să scoată afară oamenii care se comportă agresiv, care trebuie să părăsească evenimentul în acest caz. Suntem responsabili de securitate, facem evenimente pentru 200-300 de persoane. Înțelegem toate riscurile, desigur că este în interesul nostru ca toată lumea să se simtă în siguranță. Mereu avem securitate la evenimente”.

Eugenia Boldescu, prezentă și percheziționată la eveniment: „Nu a fost cum poți să înțelegi din unele știri, că toți erau cu seringa în mână”

„Dansam când a intrat Poliția, eram pe ringul de dans. Au intrat masiv, foarte mulți. Abia când s-a aprins lumina am înțeles că peste tot sunt polițiști și Fulgerul (Brigada de Poliție cu Destinație Specială „Fulger”, n.r.) cu automate. Erau destul de mulți și pentru câteva minute nimeni nu știa ce se întâmplă, ce să facem. Peste vreo cinci minute, când lumea a vrut să plece, au înțeles că ceva nu este în regulă și toți s-au pornit spre ieșirea din sală. Atunci am înțeles că nu ne lasă să ieșim din sală. Polițiștii au spus să așteptăm, dar nu înțelegeam ce să așteptăm. Era destul de multă lume în sală, toți puneau întrebări și nu primeau răspunsuri (…). Peste vreo 20 de minute, au permis câte unei persoane să iasă în holul spre ieșirea din clădire. Am început să filmez, dar Poliția a spus că nu avem voie să filmăm, că ei fac operațiune specială și nu este permisă filmarea. Mi-au spus că trebuie să trec un control. Am întrebat de mai multe ori de ce și pentru ce sunt suspectată. Când am ieșit în hol, erau mai mulți polițiști și oameni care erau percheziționați. Mai mulți băieți erau puși cu fața la perete și cu mâinile ridicate (…). În același timp, cineva se descălța, la altă masă se uitau în geantă la cineva, erau percheziționați toți în aceeași încăpere. Totodată, unii polițiști scriau numele și contactele. Când am fost percheziționată mi-au cerut să întorc buzunarele, au scos totul din geantă. M-au pus să mă descaț, să-mi scot ciorapii, să ridic pantalonii jos la picioare. Mi-au scris numele, numărul de telefon și adresa de domiciliu. După aceea, a trebuit să aștept să ni se permită să luăm hainele de la garderobă. După ce am luat paltonul, l-au verificat. Ne-au spus că putem să plecăm, cei care au fost verificați. Toate acestea au durat o oră și ceva. Am fost printre primii care au cerut să iasă, pentru că nu mai puteam să stau acolo, era stresant. (…) Am văzut cum niște băieți tineri care au fost duși de polițiști afară. (…) Petrecerea era la început practic, și toți așteptau artistul din Germania. Erau oameni care au venit la un eveniment cultural, la un artist renumit. Lumea a cumpărat bilete pentru eveniment, unde atmosfera era foarte pașnică, nu am observat nici măcar oameni foarte beți. Nu a fost cum poți să înțelegi din unele știri, că toți erau cu seringa în mână. (…) Cam toți cei luați de acolo erau băieți tineri. Poate aceștia sunt oamenii cei mai suspecți pentru ei, dacă un băiat este îmbrăcat în negru, cu tatuaje și cu părul vopsit cumva. Nu am văzut toate cele 19 persoane, am văzut doar câțiva, care erau băieți până la 30 de ani, fără ceva semne de stare de ebrietate, băieți obișnuiți”. 

Arina, participantă la eveniment: „M-am simțit stigmatizată și chiar umilită de toată situația – cum oamenii comentau, de parcă am fi cei mai mari criminali”

„Cred că am fost la eveniment de la ora 23:10. Pe la 01:40, fix când muzica era foarte faină, când toată lumea dansa, hop, se oprește muzica. Inițial am crezut că este o problemă tehnică, că se mai întâmplă uneori, dar s-a aprins și lumina și am văzut reprezentanții Fulger, echipați cu căști, armament și tot ce au pe ei. Erau în sală. Un mascat a fost și i-a spus dj-ului să oprească muzica. Era dj-ul din România, care urma să-și încheie setul în 20 de minute. Pe scena deja era și dj-ul din Germania, pentru că urma tranziția între ei. Am stat așa, nimeni nu a spus nimic. Oamenii s-au îngrămădit spre ușă, să întrebe. Fulgerul s-a pus în ușă. Când am reușit să mă apropii de cineva le-am spus «Băieți, comunicați ceva cu voce tare, ce se întâmplă». La început, m-am gândit că dacă au intervenit așa de brusc și mulți, poate este o problemă serioasă și să așteptăm. După aceea am văzut că au intrat polițiști care au început să caute pe jos, pe sub beanbaguri și mi-am dat seama deja că caută droguri. Pentru moment, m-am gândit că poate au informații, că este vreun traficant cu cantități deosebite. Am încercat să-mi justific o astfel de intervenție (…). Am stat în sală vreo 50 de minute, până am ieșit. Când am ieșit, erau mai mulți băieți pe care îi verificau. Dj-ul din România am văzut că a scris public că a fost dus la baie, l-au dezbrăcat până la lenjerie. Când am ieșit, era o domnișoară (polițistă, n.r.) care tot nu mi-a spus nimic, de ce percheziționează, ce caută. A spus să scot totul din geantă, le-am spus că nu am o masă pe care să pun lucrurile – «țineți în mână». M-au mai verificat la picioare și la mâini și mi-au spus să iau geaca și să merg acasă. Am întrebat dacă nu continuăm. Bun, i-ați verificat pe toți, ați găsit pe cine ați avut de găsit, dar să continuăm evenimentul. Ni s-a spus mai bine să ne ducem acasă. 

Am așteptat să văd ce reacție publică va fi de la Poliție, că au găsit nu știu ce criminal mare, să înțeleg de ce au făcut treaba aceasta. Când am văzut comunicatul de presă și video m-am înfuriat, m-am simțit stigmatizată și chiar umilită de toată situația – cum oamenii comentau, de parcă am fi cei mai mari criminali. Eu chiar sunt un om care nu a consumat niciodată în viață droguri. A făcut un lucru foarte urât, Poliția și mass-media care a preluat, fără să verifice nimeni despre ce este vorba. Organizatorii nu s-au ascuns, au comunicat public despre ce s-a întâmplat. Am simțit că a dăunat și mai mult ceea ce a urmat, chiar față de însăși situația de acolo, care era și așa nedreaptă. (…) Toată lumea care era acolo a fost stigmatizată și toți au fost numiți drogați. (…) Chiar și familia mea, prieteni, mi-au spus – Arina, poate nu comunici atât de public. Mie acum trebuie să-mi fie frică pentru că îmi place muzica electronică și mă duc să dansez noaptea undeva? Nu m-am așteptat la așa ceva, parcă aveam o impresie mai bună despre R. Moldova. (…) La orice evenimente, de muzică electronică, rock, orice tip, ca în orice grup social, pot fi oameni care consumă droguri, dar nimeni nu învinuiește pe nimeni și nu-i percheziționează fără explicații (…). Erau și oameni străini în public, turiști spanioli, care întrebau ce se întâmplă. Am impresia că eram mai mult de 107 oameni acolo – 200-250”. 

Andrei Lutenco, expert în drepturile omului, director executiv al Centrului de Politici și Reforme: „Acțiunea pare, în acest moment, din informațiile pe care le avem, disproporționată, absolut nenecesară”

„Din ce am auzit și din reacțiile publice, acțiunile, mai degrabă, au creat o percepție de nesiguranță la multă lume. Înțeleg că nu era un eveniment ilegal, cu acte violente sau alte încălcări ale ordinii publice, deci nu cred că a avut un efect pozitiv asupra siguranței. Din comunicarea Poliției, nu am văzut să fi justificat rezultatele acțiunile lor. Din contra, ceea ce au menționat a fost numărul de oameni care au fost documentați, percheziționați și unii din ei reținuți, dar însăși numărul nu este un rezultat – ar fi trebuit să fie că au prevenit o crimă, o fărădelege sau un impact negativ. Dat fiind faptul că vine acum, când tema drogurilor este vehiculată mai ales în discuțiile politice, mă tem să nu fie în contextul acestei dezbateri publice (a subiectului, n.r.). Nu aș vrea ca Poliția să reacționeze atunci când există o cerere a publicului sau a politicului de a rezolva o problemă, mai ales când alegi o metodă nu prea eficientă de a rezolva această problemă. Din ceea ce am văzut public, acțiunea pare, în acest moment, din informațiile pe care le avem, disproporționată, absolut nenecesară, mai ales din mărturiile persoanelor prezente care au fost supuse perchezițiilor, reținerilor și bruscărilor, din ce înțeleg. Ceea ce aștept acum este să fie cât mai multă transparență și claritate în acest caz. Să vedem dacă a existat temei legal pentru anumite acțiuni, dacă a existat o ordonanță a procurorului, inclusiv aprobată de un judecător de instrucție, fie înainte sau după – o ordonanță motivată, care crime anume voiau să le prevină, să le oprească sau să le identifice. 

Sunt un număr restrâns de infracțiuni la care s-ar putea referi din Codul penal, pentru că posesia și consumul privat de substanțe narcotice, de exemplu, ar fi contravenție, nu crimă, și nu știu dacă este justificat să vii cu Fulgerul atunci când are loc o contravenție sancționată cu câteva mii de lei. 

Atunci când vii asupra unui grup de oameni, cu ceea ce eu cred că ar putea fi o presupoziție, dacă nu chiar o prejudecată (că la o petrecere de muzică techno se consumă droguri)… dacă pornești de la această prejudecată și te mai gândești că dacă se consumă, atunci probabil se distribuie, și mergi și scrii asta într-o ordonanță de percheziții, cred că nu este justificat. Dacă ai probe și temei, atunci ai putea să verifici un număr de oameni, pe care i-ai identificat prealabil, despre care ai probe că ar putea să distribuie. Atunci când faci o razie asupra a sute de oameni și îi percheziționezi pe toți fiindcă ai tu o prejudecată sau presupoziție, este foarte problematic din perspectiva drepturilor omului. 

Nu poți să știi în proximitatea cui te găsești și nu este în regulă, dacă nu există probe, indicatori care să vorbească despre o crimă, una de o gravitate suficientă, ca oamenii să fie supuși unor astfel de lucruri (percheziții, n.r.). Dacă era ceva mai grav, o alertă cu bombă, indicate anumite persoane care ar fi violente, ar fi cu totul altceva. Atunci când vii și percheziționezi un număr de oameni cu ideea că cineva dintre ei ar putea avea ceva (droguri, n.r.), cred că este foarte problematic. 

Am văzut declarația organizatorilor (care au spus că, inițial, oamenii legii le-au comunicat că au primit un apel telefonic privind o tentativă de viol și prezența unor persoane în stare de ebrietate, n.r.) și aș fi foarte deranjat dacă s-ar afla că s-a folosit drept pretext o crimă violentă, cum este vilolul, pentru a face o acțiune de intimidare pe cu totul alte chestiuni. Ar fi foarte problematic dacă s-ar afla că, în loc să încerce să intervină într-o tentativă de crimă, cu victimă, care atentează asupra integrității unei persoane, s-ar folosi doar ca pretext pentru a face astfel de acțiuni și după aceea încă și PR pe seama aceasta. 

Ilegalitatea acțiunilor unuia sau a câtorva participanți la un eveniment public nu atrage ilegaliatatea evenimentului, așa era înainte, așa este și acum. Nu cred că era justificată sistarea evenimentului, cel puțin din informațiile care sunt acum publice. Măsura proporțională era să identifice persoanele care comit o crimă sau planificau să comită o crimă și se le abordeze, nu să sisteze evenimentul”. 

Bogdan Sorin Babii, antreprenor și reprezentant al comunității creative CRAVE: „O tentativă de a inhiba industria și de a shame-ui acest tip de petreceri, care de fapt nu sunt despre droguri”

„Nu suntem împotriva controalelor sau ca Poliția să-și facă treaba. Este mai mult despre cum au făcut-o. Au mai fost și anterior când au fost persoane sustrase de la evenimente și duse la interogatoriu, pur și simplu așa, că au crezut ei (polițiștii, n.r.). Acum un an, chiar eu am fost vizat la unul dintre evenimente – o petrecere privată. Numai intrasem, am stat 10 minute, vorbeam cu o prietenă, când s-a apropiat un domn de mine și mi-a arătat un document – «Haideți afară». Am ieșit afară, cu cinci polițiști pe lângă mine. Mi-au spus că trebuie să mergem la sector să-mi dea întrebări. «Dați-le aici, care e problema, am ieșit, discut». M-au scos în drum, vreo patru mașini de poliție, vreo 15 polițiști. Am fost duși și percheziționați practic. Când au vrut să ne ducă la etaj, nu am vrut să merg mai departe cu ei. Am insistat dacă suntem sau nu reținuți, ne-au spus că nu suntem, și atunci ne-am dus. Au spus că a fost informație operativă că acolo se vând droguri. A fost o situație absurdă. Aveam la mine bomboane mentolate și polițistul a luat acea cutie. M-a întrebat ce este în ea, i-a spus să miroase, și după aceea a ieșit în hol unde a spus „vedeți că am găsit, v-am spus că vom găsi”. Atunci am rămas șocat și râdeam în hohote. 

Din ce am mai auzit, au mai fost cazuri la aceeași serie de petreceri care a fost acum vizată, organizate de grupul Olandeep. Poliția intra pe civil, se ducea la oameni, îi ducea într-o parte, îi filmau, după care îi avertizau că îi vor duce la narcologie, cu scopul de a scoate bani din aceștia. Uneori erau mașini de Poliție la ieșire care tot opreau oamenii cu același scop. 

Eu tot organizez evenimente de muzică – CRAVE. Am făcut petreceri la Digital Park, cu 800 de oameni, iar când am văzut această știre, mi-am amintit și îmi dau seama că este o tentativă de a inhiba industria și de a shame-ui (a umili, n.r.) acest tip de petreceri care de fapt nu sunt despre droguri, dar doar despre aceasta se vorbește”. 

„Tinerii care merg la aceste evenimente sunt aceiași care votează vectorul european, care lucrează în industriile creative, IT și media”

Babii a mai declarat că „pentru o mare parte a societății din R. Moldova, cuvintele „muzică electronică”, „club” sau „viață de noapte” activează instantaneu o serie de reflexe condiționate și prejudecăți. Imaginea formată de clișee este una sumbră: locuri ale pierzaniei, haosului și consumului de substanțe”. Acesta a dat exemplu altor țări și a explicat cum evenimentele culturale au fost „forme de rezistență”.

„Această stigmatizare, adânc înrădăcinată într-o mentalitate conservatoare și adesea alimentată de intervențiile spectaculoase ale organelor de forță, ignoră o realitate fundamentală a Europei moderne: cultura de noapte (nightlife) nu este inamicul public, ci o infrastructură vitală de expresie, coeziune socială și economie creativă.

Ceea ce s-a întâmplat recent la Chișinău – intervenții în forță, controale corporale în masă și tratarea prezumtivă a sute de tineri ca suspecți – nu este doar o problemă a „clubberilor”. Este un simptom al modului în care statul alege să interacționeze cu noua generație.

Clubul ca „Spațiu Sigur” și Formă de Rezistență

Într-o societate marcată de polarizare politică, presiuni economice și un spațiu public tot mai restrâns, scenele de muzică alternativă au devenit, paradoxal, unele dintre puținele „Safe Spaces” (spații de siguranță) reale.

Istoric vorbind, ringul de dans a fost mereu politic. De la subculturile din Marea Britanie a anilor ’90, până la Berlinul de după căderea Zidului, cluburile au fost locurile unde tinerii au învățat toleranța, unde comunitățile marginalizate s-au simțit acceptate și unde barierele sociale dispar. În R. Moldova, aceste comunități funcționează ca o rețea de sprijin reciproc, promovând valori europene, incluziune și non-violență. A le trata ca pe „cuiburi infracționale” înseamnă a distruge o țesătură socială fragilă, dar esențială.

Lecția Georgiei: „We Dance Together, We Fight Together”

Nu suntem primii care trec prin asta. În mai 2018, trupele speciale înarmate au descins în clubul Bassiani din Tbilisi, Georgia, un simbol mondial al scenei techno, sub pretextul luptei antidrog.

Reacția tinerilor georgieni a făcut istorie. Nu au fugit, nu s-au ascuns. A doua zi, zeci de mii de oameni au ocupat piața din fața Parlamentului din Tbilisi, organizând un „Rave Protest” masiv. Sloganul lor – „We Dance Together, We Fight Together” (Dansăm împreună, luptăm împreună) – a devenit un mesaj politic. Ei au arătat că atacul asupra culturii lor era, de fapt, un atac asupra valorilor democratice și asupra viitorului lor occidental. Guvernul a fost nevoit să-și ceară scuze și să negocieze reforme.

Moldova se află astăzi într-un punct similar. Tinerii care merg la aceste evenimente sunt aceiași care votează vectorul european, care lucrează în industriile creative, IT și media. Alienarea lor prin tactici polițienești de tip sovietic este o eroare strategică imensă.

Modelul European: Clubul ca Instituție Culturală

Dacă privim spre Vest, vedem o cu totul altă abordare:

Berlin: Celebrul club Berghain a câștigat în instanță statutul de instituție de „înaltă cultură” (High Culture), fiind impozitat la fel ca teatrele sau operele, nu ca spațiile de divertisment.

Amsterdam & Londra: Există funcția de „Night Mayor” (Primar de Noapte) – un oficial care mediază relația dintre cluburi, primărie și rezidenți, asigurând că viața de noapte se dezvoltă sigur și sustenabil.

În Europa, statul a înțeles că nu poți elimina consumul de substanțe prin raiduri cu mascați care terorizează 99% din publicul nevinovat. Soluția este „Harm Reduction” (Reducerea Riscurilor): educație, puncte de testare, apă gratuită, personal medical și cooperare cu organizatorii, nu intimidarea lor.

De ce este nevoie de un cadru legal clar?

Protestul comunității electronice din Chișinău nu este despre „dreptul de a face orice”. Din contra, este un strigăt pentru reguli. Actualul vid legislativ lasă loc de abuzuri:

Nu există protocoale clare de intervenție. Nu există distincție între consumator, traficant și simplu participant. Se aplică principiul „vinei colective”, interzis de convențiile drepturilor omului. Cultura alternativă din Moldova cere să fie scoasă din zona gri și recunoscută ca partener de dialog. Tinerii cer ca statul să le garanteze siguranța, dar nu cu prețul demnității. Într-o democrație sănătoasă, cultura nu se arestează. Ea se protejează”, a explicat antreprenorul care este și administratorul unei platforme pentru gestionarea evenimentelor.