Editorial Libertatea ca monedă de schimb
Regimul autoritar de la Minsk a eliberat, pe 13 decembrie, 123 de deținuți politici, printre care se numără figuri-cheie ale opoziției belaruse și un laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Această decizie survine în contextul atenuării sancțiunilor americane asupra exportului de potasă, decizie negociată în discuții directe între președintele Aleksandr Lukașenka și emisarii administrației Statelor Unite ale Americii.
Această eliberare vastă – cea mai mare de acest gen din ultimii ani – a stârnit reacții intense în comunitatea internațională, dar și multe semne de întrebare: este vorba de o concesie reală în favoarea drepturilor omului sau de o monedă de schimb geopolitic, negociată pentru a obține ridicarea sancțiunilor?
Cine a fost eliberat
Printre cei eliberați se numără persoane care au devenit simboluri ale rezistenței civice în Belarus:
Ales Bealeațki – laureat al Premiului Nobel pentru Pace, activist, fondator și președinte al Centrului pentru Drepturile Omului „Veasna”. A fost acuzat inițial de evaziune fiscală. În toamna anului 2022 însă, acest dosar a fost clasat, iar autoritățile au formulat noi acuzații – contrabandă cu o sumă mare de numerar și finanțarea protestelor.
Opoziția regimului de la Minsk susține că dosarele au fost fabricate din cauza activității sale civice. Pe 3 martie 2023, instanța l-a condamnat pe Ales Bealeațki la 10 ani de detenție în penitenciar cu regim sporit și la o amendă considerabilă. Colegii săi, Valeanțin Stăfanovici și Uladzimir Labkovici, au fost condamnați la 9 și, respectiv, 7 ani de închisoare. În decembrie 2023, Bealeațki a fost inclus pe lista persoanelor declarate „extremiste”.
Maria Kalesnikava – muziciană, dar și lideră a protestelor masive anti-Lukașenka din 2020. Aceasta a fost răpită la Minsk, încercându-se expulzarea ei forțată peste granița cu Ucraina. Kalesnikava a ripostat prin ruperea pașaportului, evitând expulzarea sa. Ulterior, a fost reținută și transferată în izolatorul de detenție preventivă din Jodzina, apoi în Centrul de Detenție nr. 1.
I-au fost aduse acuzații în baza a trei articole penale: apeluri împotriva securității naționale, conspirație în vederea preluării puterii și crearea unei formațiuni extremiste. În septembrie 2021, instanța de judecată de la Minsk a condamnat-o pe Kalesnikava la 11 ani de închisoare.
Viktar Babarîka, fost bancher, activist civic, care intenționa în 2020 să candideze la funcția de președinte. Grupul său de inițiativă a devenit unul dintre cele mai mari din țară, iar stafful a anunțat un număr record de semnături colectate. Pe 18 iunie 2020, a fost reținut împreună cu fiul său în timp ce se aflau în drum spre Comisia Electorală Centrală pentru depunerea semnăturilor, fiind plasat în izolatorul KGB.
Inițial, i-au fost aduse acuzații de evaziune fiscală, legalizarea veniturilor și dare de mită, ulterior încadrarea juridică fiind modificată în luare de mită în proporții deosebit de mari și „spălare” de bani. Babarîka nu și-a recunoscut vinovăția. Pe 6 iulie 2021, instanța l-a condamnat la 14 ani de detenție în penitenciar cu regim sporit.
Printre cei eliberați se află și Safia Baciurînskaia, în vârstă de 70 de ani, condamnată la 2 ani de închisoare pentru „insultarea lui Lukașenka”, sau Natallea Maleț, tot pensionară, condamnată la 3 ani de detenție pentru apartenența la grupul de Facebook „Scrisori de solidaritate Belarus 2020”.
Majoritatea celor eliberați au fost deportați fie în Ucraina, fie în state UE, unde le este oferită protecție și sprijin.
Dar ce schimbă acest lucru pentru cetățenii belaruși în condițiile în care regimul autoritar rămâne intact, iar practica represiunilor continuă? Potrivit datelor Centrului pentru Drepturile Omului „Veasna”, în închisorile din Belarus rămân peste 1100 de deținuți politici, printre care jurnaliști, bloggeri, oameni de afaceri, dar și simpli protestatari.
Eliberarea – umanitate sau tactică geopolitică?
Da, această eliberare a oferit posibilitatea pentru sute de oameni să-și revadă familiile, apropiații, prietenii, dar și – ceea ce e foarte important – să simtă din nou gustul libertății. Din această perspectivă, putem deduce că Lukașenka a făcut un gest uman în ajun de sărbători. Dar este oare așa?
De facto, gestul lui Lukașenka pare a fi mai mult o manevră de politică externă: eliberarea deținuților politici în schimbul relaxării presiunii economice, adică a ridicării sancțiunilor americane asupra exportului de potasă, un sector economic crucial pentru Minsk. Astfel de sancțiuni, impuse pentru abuzuri sistematice, devin acum pârghii de negociere, iar deținuții politici – „monedă de schimb” în jocurile mari ale diplomației.
Belarus – între Occident și Kremlin
Pentru Kiev, acest val de eliberări are o dimensiune practică, din moment ce 114 persoane din cele eliberate au fost duse în Ucraina. Totuși, acest fapt nu înseamnă o schimbare reală a viziunilor politice, ci o manevră tactică a regimului Lukașenka. Belarus rămâne aliat militar al Rusiei și o potențială amenințare pentru Ucraina, iar gesturile „umanitare” nu reduc riscurile de securitate și nu modifică realitățile războiului. Respectiv, pentru Kiev, acesta este un avertisment că autoritarismul din regiune nu slăbește, ci se adaptează.
Rusia, la rândul ei, urmărește cum Belarusul jonglează între relațiile sale cu Occidentul și fidelitatea față de Moscova. Pe de o parte, Lukașenka pare deschis față de Washington, dar fără să renunțe la Kremlin.
Eliberarea deținuților politici din Belarus nu este un semn de umanitate
Pentru R. Moldova, eliberarea deținuților politici din Belarus este un avertisment, nu un semn de umanitate. Cazul dat arată cât de ușor pot fi transformate activitatea civică, jurnalismul sau opoziția politică în „crime” atunci când instituțiile statului sunt capturate, iar justiția devine instrument politic.
Eliberările punctuale, obținute prin negocieri externe, nu schimbă natura regimului, demonstrând că drepturile omului pot deveni monedă de schimb geopolitic – o lecție relevantă pentru R. Moldova, aflată atât sub presiuni interne, cât și externe.
