Dincolo de hotar – criză, „în republică” – stabilitate. Cum sunt informați locuitorii din regiunea transnistreană de către pretinsele autorități și presa regională

În timp ce războiul din Ucraina, tensiunile dintre Chișinău și Tiraspol și schimbările geopolitice majore domină agenda regională, presa și „oficialii” din regiunea transnistreană conturează pentru populația din stânga Nistrului o imagine de stabilitate internă, grijă socială și normalitate. Ziarul de Gardă a analizat narațiunile promovate în acest spațiu informațional pe final de an și a constatat că, în stânga Nistrului, criza este prezentată aproape exclusiv ca venind din exterior, iar autoritățile locale – drept un scut care protejează cetățenii. Experții consultați de ZdG atrag atenția că acest contrast nu reflectă realitatea, ci face parte dintr-o strategie informațională menită să ascundă fragilitatea regimului, eșecurile administrative și pierderea legitimității.

Statul „funcțional” în vremuri tulburi

În comunicarea oficială din transnistria, criza regională este contrabalansată constant de mesaje despre funcționarea eficientă a instituțiilor locale. Așa-zisele instituții locale, Sovietul Suprem, guvernul și ministerele, sunt prezentate ca fiind active, responsabile și orientate spre protecția socială.

În aceeași perioadă în care se discută despre riscuri de securitate în regiune, televiziunile și canalele oficiale anunță adoptarea unor programe sociale pe termen lung, sugerând că și în condiții externe dificile, statul transnistrean continuă să aibă grijă de cetățeni, în special de cei vulnerabili. De exemplu, recent, „Consiliul Suprem a aprobat în a doua lectură finală un nou program de stat pentru oncologie pentru următorii cinci ani”, iar sprijinul pentru copiii din familii numeroase a fost extins, oferindu-le acces la locuri bugetare fără concurs în școlile profesionale.

În paralel, modificările legislative – de la introducerea unor amenzi automate pentru pietoni, până la acordarea automată a „cetățeniei transnistrene” copiilor născuți în regiune – sunt prezentate ca pași firești de consolidare a statalității.

Stabilitate economică într-un mediu ostil

Un alt pilon al narațiunilor oficiale este stabilitatea financiară. Banca Republicană Transnistreană anunță constant menținerea cursului fix al rublei transnistrene, prezentând această decizie drept o dovadă de control și predictibilitate.

Guvernul este creditat cu măsuri de atenuare a poverii economice: distribuirea uniformă a plăților pentru încălzire pe parcursul anului, limitarea profitabilității furnizorilor de utilități și plata integrală a salariilor din sectorul public, chiar și în condiții de „blocadă economică”.

În perioada sărbătorilor, rolul paternalist al marilor actori economici este accentuat. Compania „Sheriff” este prezentată drept salvator social, după ce anunță plăți unice de 200 de ruble pentru pensionari, descrise drept „ajutor gratuit”.

Ordine publică, control și siguranță

Presa transnistreană relatează frecvent despre activitatea poliției și a structurilor de ordine publică, accentuând ideea de control și siguranță. Ministrul de Interne raportează personal președintelui rezultatele operațiunilor speciale, bunăoară „Operațiunea Adolescenții”, în cadrul căreia polițiștii vizitează familii vulnerabile și țin lecții în școli.

Știrile despre infracțiuni – cum ar fi reținerea unui șofer care a fugit de la locul accidentului – sunt prezentate ca dovezi ale eficienței forțelor de ordine, nu ca simptome ale unor probleme sistemice.

Viață cotidiană și normalitate afișată

În paralel cu temele geopolitice, fluxul de știri este saturat de relatări despre evenimente locale, care construiesc o imagine de viață pașnică și reziliență, în care criza pare îndepărtată: aniversări de sate, zile ale sănătății în campusuri universitare, expoziții de artă sau inițiative civice precum plantarea perdelelor forestiere de către miniștri.

Într-un reportaj, un sat își sărbătorește cei 132 de ani de existență, iar în altul, o familie dintr-o localitate rurală începe să crească struți, „spre surprinderea și bucuria localnicilor”. 

Ucraina, stat „în colaps” 

În materialele publicate la începutul lunii decembrie, conflictul din Ucraina este descris aproape exclusiv prin imagini de prăbușire socială și instituțională. Canalele pro-Tiraspol distribuie videoclipuri care ar arăta „piețe spontane” în orașe ucrainene, unde oamenii își vând bunurile pentru a supraviețui, pe fundalul infrastructurii lovite de rachete.

Mobilizarea este prezentată ca un fenomen violent și ilegal. Înregistrări din Odesa sau Herson sunt însoțite de mesaje care vorbesc despre „viața de zi cu zi a mobilizării Ze”, despre oameni „vânați pe străzi” și despre un stat care „nici nu mai pretinde că respectă legea”.

În același timp, conducerea de la Kiev este descrisă drept coruptă și controlată din exterior. Presa transnistreană insistă asupra scandalurilor din anturajul președintelui Zelenski și asupra ideii că Occidentul își pierde răbdarea cu Ucraina, pregătind o pace forțată.

„Planul Trump” și pacea impusă: sfârșitul inevitabil al războiului

În primele două săptămâni din decembrie, un loc central în informarea publicului din stânga Nistrului îl ocupă așa-numitul „plan Trump”. Potrivit relatărilor, Statele Unite ar fi stabilit termene-limită pentru Kiev, amenințând cu oprirea ajutorului militar dacă Ucraina nu acceptă condițiile propuse.

Materialele citate vorbesc despre presiuni directe asupra lui Volodimir Zelenski, despre concesii teritoriale inevitabile și despre recunoașterea „noilor realități”, inclusiv Crimeea și Donbasul. Zelenski este prezentat ca „singurul obstacol” în calea păcii, un lider care se opune dorinței poporului și a comunității internaționale.

Pentru publicul din transnistria, acest discurs transmite ideea unui război pe cale să se încheie în favoarea Rusiei și confirmă, implicit, corectitudinea poziției pro-ruse a regiunii.

R. Moldova, stat ostil și periculos pentru pace

În paralel cu Ucraina, R. Moldova este prezentată, la început de decembrie, ca un factor activ de destabilizare. Presa regională scrie despre „militarizarea Moldovei”, despre sprijinul occidental și despre riscurile pe care le-ar genera aceste politici într-un conflict nerezolvat.

Declarațiile oficialilor moldoveni sunt citate selectiv și însoțite de etichete dure, iar politicile educaționale și culturale sunt descrise drept „anti-ruse” și discriminatorii. Sunt promovate mesaje potrivit cărora Chișinăul ar încerca să rupă populația de „lumea rusă” și să creeze o națiune „artificială”, în detrimentul comunităților rusofone și transnistrene.

Tot în această perioadă apar relatări despre presupuse presiuni asupra cetățenilor din transnistria la aeroportul din Chișinău sau despre încălcarea drepturilor acestora, întărind imaginea unui stat moldovean ostil.

Rusia – garantul păcii și al viitorului

La început de decembrie, rolul Rusiei este accentuat mai clar ca oricând. Moscova este prezentată ca actorul rațional, puternic și consecvent, capabil să impună pacea și să garanteze stabilitatea regională.

Declarațiile lui Vladimir Putin despre negocieri, teritorii și „recunoașterea realităților” sunt reflectate pe larg, iar „succesele militare rusești” sunt prezentate drept dovezi ale inevitabilității unui deznodământ favorabil. În contrast cu „Occidentul ipocrit” și cu statele vecine „în derivă”, Rusia apare ca un sprijin istoric și moral pentru Tiraspol.

„Stabilitatea” ca decor informațional: o realitate mimată

Imaginea de stabilitate și control proiectată constant de presa și de pretinsele autorități de la Tiraspol nu este una întâmplătoare, ci face parte dintr-o strategie de supraviețuire a regimului. În realitate, regiunea transnistreană traversează de câțiva ani o acumulare de crize sociale, economice și politice, mascate deliberat printr-un discurs oficial care mută responsabilitatea exclusiv asupra factorilor externi, explică Irina Tăbăranu, co-fondatoare a platformei Zona de Securitate.

Potrivit acesteia, după invazia rusă în Ucraina, administrația de la Tiraspol s-a pomenit prinsă între Kiev și Chișinău și a fost nevoită să mimeze o poziție de „neutralitate” față de război. „Această neutralitate a fost însă una de fațadă. În realitate, regimul a sprijinit Federația Rusă atât pe plan informațional, cât și militar”, afirmă experta, făcând trimitere inclusiv la exporturile realizate de companii din regiune, precum Moldavizolit.

Criza energetică declanșată ulterior a scos la iveală fragilitatea profundă a acestui sistem. În timp ce locuitorii din stânga Nistrului au fost nevoiți să facă față frigului și întreruperilor de electricitate, autoritățile nu au oferit soluții reale sau explicații transparente. În paralel însă, spațiul informațional controlat de regim a continuat să livreze mesaje despre „normalitate”, „grijă socială” și „funcționarea statului”, mascând gravitatea situației.

Ceremoniile oficiale, sărbătorile publice și manifestările cu accent militar și simbolic – centrate pe memoria războiului și pe mitologia sovietică – au rolul de a dilua agenda publică reală, marcată de insecuritate economică și lipsă de perspective. Aceste evenimente, subliniază Irina Tăbăranu, nu răspund nevoilor oamenilor, ci servesc exclusiv menținerii unui decor simbolic de „stat funcțional”.

Propaganda „cetății asediate”, construită matematic

Aceeași concluzie este susținută și de datele monitorizate de Promo-LEX. Avocatul Vadim Vieru explică faptul că ceea ce se observă în spațiul informațional din stânga Nistrului, inclusiv la final de 2025, nu reprezintă o întâmplare, ci confirmă tendințe documentate sistematic.

În Nota analitică Promo-LEX privind propaganda și dezinformarea în regiunea transnistreană, publicată în septembrie 2025, organizația arată că narativul „cetății asediate” este construit deliberat. Doar pe parcursul lunii mai 2025, din 705 materiale publicate de agenția guvernamentală „Novosti PMR”, aproape 42% au avut un caracter propagandistic evident.

Mai mult de jumătate dintre aceste materiale au fost dedicate glorificării trecutului sovietic, iar aproape 18% au vizat explicit cultivarea ideii de asediu, de pericol extern și de ostilitate din partea Chișinăului și a Occidentului. „Este un procent uriaș, care indică o politică editorială dictată de regim”, subliniază Vadim Vieru.

Această ofensivă informațională are și o explicație economică pragmatică. Potrivit datelor analizate de Promo-LEX, în primele cinci luni ale anului 2025, veniturile bugetare ale regiunii au scăzut cu aproximativ 43%, ceea ce înseamnă o gaură de circa 3 miliarde de ruble transnistrene. În acest context, proiectarea vinei în exterior devine un instrument esențial de justificare a sărăciei și a incapacității administrative. Practic, propaganda umple golurile din buget.

Impactul asupra populației este amplificat de monopolul informațional aproape total. Conform Promo-LEX, peste 98% din conținutul TV recepționat în regiune este în limba rusă și provine fie din surse locale controlate de regim, fie direct din Federația Rusă. Acest flux constant de dezinformare nu se oprește la Nistru, ci acoperă inclusiv Zona de Securitate, expunând aproximativ 850.000 de persoane la mesaje despre „fascismul” din R. Moldova și „protecția” oferită de trupele ruse.

Protestul tăcut și criza de legitimitate

În pofida decorului de stabilitate afișate, recentele pretinse alegeri organizate de regimul de la Tiraspol au demonstrat limitele acestei strategii. Absența masivă de la vot și opțiunea „împotriva tuturor” indică o pierdere clară de încredere în autoritățile de facto, spune Irina Tăbăranu. Chiar și datele oficiale, imposibil de verificat independent, arată o participare de doar 26,1%, ceea ce înseamnă că regimul a fost „validat” de puțin peste 100.000 de persoane.

Pentru experți, acest rezultat reprezintă un protest tăcut al unei populații care nu mai vede perspective, nu își mai poate planifica viața nici măcar pe termen scurt și conștientizează că pretinsele autorități nu mai oferă nici siguranță, nici stabilitate. Este un semnal nu doar pentru Tiraspol, ci și pentru Chișinău.

„Oamenii din regiunea transnistreană nu se simt reprezentați de cei în numele cărora se poartă negocieri”, avertizează Tăbăranu. În acest context, legitimitatea regimului de la Tiraspol este nulă, iar formatul actual de comunicare și negociere riscă să perpetueze o realitate în care locuitorii din stânga Nistrului rămân ostaticii unui proces care nu le reflectă interesele, nevoile și viața de zi cu zi.

Acest material a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a proiectului „Consolidarea rezilienței de sus în jos și de jos în sus în Republica Moldova”, cofinanțat de Uniunea Europeană. Conținutul materialului aparține autorilor și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.