De ce unele țări blochează rețelele sociale și ce înseamnă asta pentru libertatea de exprimare

În era digitală, rețelele sociale au devenit un instrument central de comunicare, mobilizare și influență. Însă, pentru unele guverne, aceste platforme sunt văzute mai degrabă ca o amenințare decât ca un progres. Din motive ce variază de la securitate națională la controlul moralității publice, tot mai multe state aleg să blocheze sau să restricționeze accesul la unele rețele sociale. Metodele diferă – de la interdicții temporare la blocaje permanente. Acest articol explorează modul în care diferite țări abordează această problemă și consecințele asupra libertății de exprimare.

Cine blochează și de ce

China: modelul controlului absolut

China este lider incontestabil în ceea ce privește cenzura digitală. Platforme occidentale precum Facebook, Twitter, Instagram, YouTube sau WhatsApp sunt complet inaccesibile. Acestea sunt înlocuite de echivalente locale precum WeChat, Weibo sau Douyin. Guvernul chinez justifică aceste interdicții prin necesitatea de a proteja securitatea națională, de a preveni răspândirea informațiilor considerate destabilizatoare și de a menține controlul asupra discursului public. Conform unui document oficial din 2000, categoriile de conținut interzise includ subversiunea, separatismul, divulgarea de secrete de stat, promovarea cultelor și răspândirea de zvonuri care pot perturba ordinea socială. În realitate, blocajele fac parte dintr-o strategie largă de control al informației, cunoscută drept „Marele Firewall”. Guvernul utilizează tehnologii avansate, inclusiv inspecția profundă a pachetelor de date (DPI), pentru a filtra conținutul considerat sensibil, cum ar fi informațiile despre protestele din Piața Tiananmen sau mișcările pentru independența Tibetului. DNS poisoning și blocarea IP-urilor împiedică accesul la site-uri prin redirecționarea sau întreruperea conexiunilor către adresele IP ale platformelor interzise. Filtrarea URL-urilor și resetarea conexiunilor blochează accesul la pagini web specifice sau întrerupe conexiunile suspecte.

Această cenzură extensivă are multiple consecințe:

• Limitarea accesului la informații: Cetățenii chinezi au acces restricționat la perspective alternative și la informații internaționale, ceea ce poate duce la o înțelegere distorsionată a evenimentelor globale;
• Autocenzura: Frica de repercusiuni determină utilizatorii să evite discuțiile pe teme sensibile, reducând astfel libertatea de exprimare;
• Dezvoltarea alternativelor locale: În absența platformelor internaționale, au apărut echivalente chinezești precum WeChat (alternativă la WhatsApp), Weibo (alternativă la Twitter) și Youku (alternativă la YouTube), care sunt supuse unui control strict din partea statului;
• Supravegherea extinsă: Autoritățile monitorizează nu doar creatorii de conținut, ci și urmăritorii acestora, interogând și sancționând utilizatorii care interacționează cu materiale considerate subversive.

Iran: combaterea disidenței prin cenzură

În Iran, rețelele sociale sunt blocate încă din 2009, după protestele postelectorale. Autoritățile susțin că platformele străine încurajează „comportamente imorale” și instigare la revoltă. Începând cu anul 2009, autoritățile iraniene au blocat accesul la platforme precum Facebook, Twitter, YouTube, Telegram și TikTok. Până în 2022, Instagram și WhatsApp rămăseseră accesibile, însă au fost și ele restricționate în contextul protestelor declanșate de moartea tinerei Mahsa Amini în custodia poliției morale. Cenzura este implementată prin diverse metode tehnice, inclusiv filtrarea DNS, blocarea adreselor IP și inspecția profundă a pachetelor de date (DPI). În plus, autoritățile au dezvoltat o rețea națională de informații (National Information Network – NIN), care permite controlul strict al traficului de internet și izolarea utilizatorilor de conținutul global. Comitetul de Filtrare a Internetului, condus de Procurorul General, decide ce site-uri sunt interzise. În perioade de proteste, autoritățile reduc drastic viteza internetului sau îl întrerup complet pentru a împiedica organizarea manifestărilor. Recent, guvernul a intensificat eforturile de blocare a rețelelor private virtuale (VPN) pentru a limita accesul la conținutul extern. Guvernul iranian justifică aceste măsuri prin necesitatea de a proteja securitatea națională și valorile islamice. Liderul suprem, Ayatollah Ali Khamenei, a subliniat importanța reglementării spațiului cibernetic pentru a transforma internetul dintr-o amenințare într-o oportunitate. În realitate, aceste restricții vizează limitarea capacității cetățenilor de a organiza proteste, de a accesa informații independente și de a comunica cu lumea exterioară. De exemplu, în timpul protestelor din 2019, autoritățile au impus o întrerupere totală a internetului timp de o săptămână, reducând traficul la doar 5% din nivelul normal.

India: între tensiuni geopolitice și protecția datelor

În iunie 2020, India a luat o decizie radicală: a interzis TikTok și alte 58 de aplicații chinezești, invocând motive de securitate națională. Această măsură a fost un răspuns direct la escaladarea tensiunilor cu China, în special după confruntarea sângeroasă din Valea Galwan, unde 20 de soldați indieni și patru chinezi și-au pierdut viața. Guvernul indian a justificat interdicția prin preocupări legate de confidențialitatea datelor și securitatea națională. Ministerul Tehnologiei Informației a declarat că aplicațiile interzise erau implicate în „furtul și transmiterea datelor utilizatorilor către servere din afara Indiei”, afectând astfel suveranitatea și integritatea țării. Această decizie a fost susținută de un val de sentimente anti-chineze în India, alimentate de confruntările de la graniță și de apelurile la boicotarea produselor chinezești. În plus, guvernul a invocat secțiunea 69A din Legea Tehnologiei Informației din 2000, care permite blocarea conținutului online în interesul securității naționale.

Rusia: blocaje în numele „valorilor tradiționale”

În urma invaziei Ucrainei, în martie 2022, Rusia a blocat accesul la Facebook și Instagram, după ce Meta, compania-mamă a acestor platforme, a fost desemnată „organizație extremistă” de către un tribunal din Moscova. Decizia a fost motivată de acuzații conform cărora Meta ar fi permis discursuri de ură împotriva rușilor, în special în contextul conflictului din Ucraina. Twitter a fost de asemenea blocat în aceeași perioadă, autoritățile ruse acuzând platforma de restricționarea accesului la mass-media de stat rusească. WhatsApp, deși deținută tot de Meta, nu a fost interzisă, fiind considerată o aplicație de mesagerie și nu o rețea socială.

Roskomnadzor, agenția federală responsabilă cu supravegherea comunicațiilor, a jucat un rol central în implementarea acestor blocări. Aceasta a acuzat platformele occidentale de discriminare împotriva mass-media rusești și de nerespectarea legislației locale. Legea privind „Disprețul față de autorități”, adoptată în 2019, permite Roskomnadzor să blocheze extrajudiciar conținutul online considerat ofensator la adresa statului sau a simbolurilor naționale.

Blocarea rețelelor sociale a avut consecințe semnificative asupra societății ruse. Accesul la informații independente a fost limitat, iar libertatea de exprimare a fost restrânsă. Mulți utilizatori au recurs la VPN-uri pentru a ocoli cenzura, însă autoritățile au intensificat eforturile de a bloca aceste instrumente. Economia digitală a fost de asemenea afectată. Afaceri care depindeau de platforme precum Instagram pentru marketing și vânzări au suferit pierderi considerabile. În plus, Rusia a promovat alternative locale, precum VKontakte și Odnoklassniki, pentru a înlocui platformele occidentale interzise.

Turcia: blocaje în timpul crizelor

Turcia a adoptat o strategie de blocaje temporare. De exemplu, în februarie 2023, accesul la Twitter a fost restricționat în urma criticilor privind reacția guvernului la un cutremur devastator. Autoritățile justifică aceste măsuri prin necesitatea de a preveni dezinformarea și de a menține ordinea publică.

Pe 2 august 2024, Turcia a blocat accesul la Instagram, una dintre cele mai populare platforme de socializare din țară, cu peste 50 de milioane de utilizatori. Decizia a fost luată de Autoritatea pentru Tehnologii de Informație și Comunicații (BTK), fără a oferi inițial o explicație clară. Ulterior, oficialii guvernamentali au acuzat platforma de cenzurarea mesajelor de condoleanțe pentru liderul Hamas, Ismail Haniyeh, ucis într-un atac în Teheran. Blocarea a durat nouă zile și a fost ridicată după ce Meta, compania-mamă a Instagram, a acceptat să colaboreze cu autoritățile turce pentru a aborda preocupările guvernului. Guvernul turc a justificat blocarea Instagram prin neconformitatea platformei cu legile și regulile țării, invocând „crime din catalog” conform Codului Penal turc, care permit măsuri preventive fără o hotărâre judecătorească. Organizații internaționale, precum Human Rights Watch și Asociația pentru Libertatea de Exprimare (İFÖD), au criticat decizia, considerând-o o încălcare a drepturilor la libertatea de exprimare și acces la informație pentru milioane de utilizatori.

Australia: vizează minorii

Într-un demers diferit, Australia a adoptat în 2024 o lege care interzice accesul minorilor sub 16 ani la rețelele sociale, fără excepții pentru consimțământul parental. Companiile care nu respectă această lege riscă amenzi de până la 50 de milioane de dolari australieni. Implementarea măsurii implică tehnologii de verificare a vârstei, cum ar fi estimarea facială, deși există îngrijorări privind eficiența și confidențialitatea acestor metode. Legea a fost motivată de creșterea alarmantă a cazurilor de cyberbullying și de impactul negativ al rețelelor sociale asupra sănătății mintale a adolescenților. Aceste inițiative au generat tensiuni cu marile companii tehnologice, precum Meta (Facebook, Instagram) și Google, și au stârnit dezbateri aprinse în societatea australiană. Acțiunile Australiei au fost urmărite cu interes la nivel internațional, fiind considerate un precedent în reglementarea activității marilor platforme digitale. În același timp, aceste măsuri au evidențiat dificultățile în echilibrarea protecției utilizatorilor, susținerii presei și menținerii unui internet deschis și accesibil.

Bangladesh, Vietnam, Pakistan, Mauritius: blocaje selective sau în timpul alegerilor

• În Bangladesh, toate platformele majore au fost blocate în 2024, în contextul alegerilor generale.
• Vietnam cenzurează frecvent conținutul critic față de guvern, promovând în schimb rețele autohtone precum Zalo.
• În Pakistan, Twitter a fost blocat în perioada post-electorală din 2024, în contextul protestelor față de presupuse fraude.
• În octombrie 2024, Mauritius a blocat temporar accesul la rețelele sociale în urma scurgerii unor înregistrări audio compromițătoare pentru oficiali guvernamentali. Măsura a fost justificată prin necesitatea de a proteja integritatea alegerilor, dar a fost rapid criticată ca un atac la adresa libertății de exprimare. Sub presiunea publică și internațională, guvernul a ridicat interdicția după doar 24 de ore.

Cenzură sau protecție legitimă?

Guvernele care impun aceste restricții afirmă că acționează în interesul cetățenilor – fie pentru a menține ordinea publică, fie pentru a proteja copiii sau securitatea națională. Însă organizațiile internaționale pentru drepturile omului avertizează că astfel de măsuri pot masca dorința de a elimina critica și opoziția.

În raportul „Freedom on the Net 2018”, Freedom House subliniază că „securizarea libertății internetului împotriva creșterii autoritarismului digital este fundamentală pentru protejarea democrației în ansamblu” . Organizația avertizează că, dacă entitățile antidemocratice capturează internetul, cetățenii vor fi privați de un forum pentru a-și exprima valorile comune, a dezbate politici și a rezolva pașnic disputele sociale. Aceste constatări evidențiază legătura strânsă dintre libertatea de exprimare online și sănătatea democrației. Blocarea rețelelor sociale și restricționarea accesului la informație nu sunt doar măsuri tehnice, ci semnalează adesea tendințe autoritare și limitări ale drepturilor civile în societate.

Acest material a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a proiectului „Consolidarea rezilienței de sus în jos și de jos în sus în Republica Moldova”, cofinanțat de Uniunea Europeană. Conținutul materialului aparține autorilor și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.